Decizia nr. 236/2005

Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public se opun acordării unui nou termen de judecată

Curtea respinge cererea formulată și constată cauza în stare de judecată.

Traian Utiu Mînzat, având cuvântul, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor din Constituție invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 7.917/2004, Tribunalul Hunedoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 178 din Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României. Excepția a fost ridicată de Călin Ciota într-o cauză penală având ca obiect soluționarea apelurilor formulate împotriva unei sentințe penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin principiului nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și principiului separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Invocând prevederile art. 73 din Constituție, intitulat Categorii de legi, autorul excepției susține că

Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României, nefiind o lege specială, nu poate deroga de la Codul penal, așa încât dispozițiile art. 178 din aceasta apar ca neconstituționale, întrucât prevăd o pedeapsă mult mai aspră decât cea stabilită de art. 291 din Codul penal pentru aceeași infracțiune, respectiv infracțiunea de uz de fals. În acest sens, se menționează că, "săvârșind o faptă similară, persoana care folosește documente vamale falsificate este pedepsită mult mai aspru decât inculpatul din dosarul unui uz de fals".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin raportare la art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, se arată că prin adoptarea legii vamale și stabilirea unor circumstanțe agravante pentru folosirea actelor vamale false, puterea legiuitoare și-a depășit atribuțiile, întrucât "aplicarea textelor legale este sarcina exclusivă a judecătorilor".

Tribunalul Hunedoara - Secția penală apreciază că se impune respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 178 din Legea nr. 141/1997 . În acest sens, se arată că

Legea nr. 141/1997

este o lege specială în raport cu Codul penal, întrucât reglementează relațiile sociale specifice domeniului vamal, "în care se pot produce consecințe grave".

Așadar, consideră că dispozițiile art. 178 din legea criticată prevăd o infracțiune distinctă de cea stabilită de art. 291 din Codul penal "și pot reglementa un alt regim sancționator".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se precizează că dispozițiile de lege criticate, chiar dacă sunt cuprinse în Codul vamal, au caracterul unei norme speciale, "legiuitorul apreciind că, dată fiind importanța relațiilor din domeniul vamal și consecințele grave ce se pot produce prin folosirea unor acte falsificate, este necesară o pedeapsă mai mare decât cea prevăzută de art. 291 din Codul penal". Precizând că norma specială se aplică prioritar în fața normei generale, chiar și în cazul în care norma specială este mai veche decât norma generală, se arată că reglementarea diferită din cele două texte de lege este pe deplin justificată și nu este de natură a afecta principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. Se mai menționează că încălcarea principiului egalității presupune aplicarea unui tratament juridic diferit unor situații juridice similare, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă, în acest sens invocându-se și jurisprudența Curții Constituționale în materie, de exemplu

Decizia nr. 368 din 28 septembrie 2004 .

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, se arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 178 din Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României, față de art. 291 din Codul penal, întrucât, așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 112 din 13 iulie 1999 , examinarea constituționalității prevederilor legale atacate trebuie făcută prin raportare la dispoziții din Legea fundamentală, iar nu prin raportare la un alt act normativ.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 178 din Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificările și completările ulterioare. Acestea au următorul cuprins: "Folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi."

În motivarea excepției ridicate, autorul acesteia invocă încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", precum și a art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională reține următoarele: într-adevăr,

art. 178 din Legea nr. 141/1997

stabilește pentru infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală pedeapsa cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Această reglementare reprezintă, însă, o opțiune de politică legislativă ce nu poate fi considerată neconstituțională, întrucât nu aduce atingere vreunui principiu sau vreunei prevederi din Constituție. Este de competența exclusivă a legiuitorului să aleagă soluția pe care o consideră corespunzătoare pentru combaterea criminalității la un moment dat.

Curtea constată că susținerile autorului excepției privind încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), prin aceea că, "săvârșind o faptă similară, persoana care folosește documente vamale falsificate este pedepsită mult mai aspru decât inculpatul din dosarul unui uz de fals", nu pot fi primite, întrucât reglementările la care se face referire sunt diferite și privesc situații diferite. Astfel, art. 178 din legea criticată reglementează un domeniu special al relațiilor sociale, domeniul vamal, stabilind că folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală constituie infracțiune, iar art. 291 din Codul penal reglementează, cu caracter de normă generală, infracțiunea de uz de fals. Or, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție nu pretinde uniformitate, deci ca toate situațiile să fie tratate în același fel, ci la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite poate exista un tratament diferit. Situațiile diferite în care se găsesc persoanele care au săvârșit infracțiunile prevăzute de textele de lege menționate justifică și soluțiile diferite adoptate de legiuitor, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul egalității.

Pe de altă parte, Curtea nu poate reține critica formulată, întrucât autorul excepției susține că

art. 178 din Legea nr. 141/1997

este neconstituțional deoarece prevede o pedeapsă mult mai aspră decât art. 291 din Codul penal. Or, în sensul

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în exercitarea controlului de constituționalitate aceasta examinează conformitatea dispozițiilor de lege cu normele și principiile Constituției, iar nu conformitatea dintre diferite dispoziții legale.