Legea nr. 141/1997

Codul vamal se aplică în mod uniform și nediscriminatoriu pe întreg teritoriul României.

Prevederile cuprinse în prezentul cod se aplică tuturor bunurilor introduse sau scoase din țara de către persoane fizice sau persoane juridice.

Introducerea sau scoaterea din țara a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport și orice alte bunuri sunt supuse vamuirii de către autoritățile vamale.

În punctele de control pentru trecerea frontierei de stat și pe teritoriul tarii sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii.

Activitatea autorității vamale se exercită prin:

a) Direcția Generală a Vamilor;

b) direcțiile regionale vamale;

c) birourile vamale.

În cadrul birourilor vamale se pot înființa puncte vamale.

Structura Direcției Generale a Vamilor se aproba de către Ministerul Finanțelor, iar cea a direcțiilor regionale, a birourilor și a punctelor vamale, de către Direcția Generală a Vamilor.

Autoritatea vamală va avea o sigla ale carei caracteristici se stabilesc de către Direcția Generală a Vamilor.

Direcția Generală a Vamilor are personalitate juridică. Organizarea și funcționarea acesteia se fac prin hotărâre a Guvernului.

Salarizarea personalului din cadrul Direcției Generale a Vamilor se stabilește la nivelul prevăzut pentru Ministerul Finanțelor.

Funcțiile specifice utilizate în Direcția Generală a Vamilor, în direcțiile regionale, în birourile și în punctele vamale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Direcțiile regionale, birourile și punctele vamale sunt subordonate Direcției Generale a Vamilor.

Birourile vamale de frontieră se înființează prin hotărâre a Guvernului.

Direcțiile regionale și birourile vamale de interior se înființează prin decizia Direcției Generale a Vamilor.

Autoritatea vamală exercita, în cadrul politicii vamale a statului, atribuțiile conferite prin reglementări vamale, pentru realizarea vamuirii bunurilor introduse sau scoase din țara.

Operațiunea de vamuire se efectuează la birourile și punctele vamale de către personalul operativ al autorității vamale, sub îndrumarea și controlul direcțiilor regionale vamale și al Direcției Generale a Vamilor.

În cazurile și în condițiile prevăzute de regulamentul vamal, operațiunea de vamuire se poate efectua și în alte locuri decât în cele prevăzute la alin. (2).

Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport și al mărfurilor, precum și al bunurilor și valorilor aparținând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din țara.

În cazul în care se refuza prezentarea, autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal, din proprie inițiativă, fără acordul titularului.

Controlul vamal corporal al persoanelor se poate efectua, în cazuri excepționale, atunci când exista informații sau prezumții ca se incearca încălcarea reglementărilor vamale. Cazurile, condițiile și procedurile se stabilesc prin regulamentul vamal.

Autoritatea vamală, atunci când are informații cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta substanțe stupefiante ascunse în corpul lor, poate, pe baza consimțământului acestora, să le supună unui examen de investigare medicală.

În caz de refuz, agentul vamal va solicita parchetului în a carei raza de competența se afla biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicală și reținerea persoanei. Rezultatele examinării medicale se prezintă parchetului, în scopul aplicării procedurilor penale.

Agentul vamal are dreptul ca, în vederea efectuării controlului vamal în condițiile legii, sa urce la bordul oricăror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum și în rada acestora.

Comandantul sau, în absenta sa, secundul navei comerciale sau militare, este obligat sa primească autoritățile vamale, să le însoțească în timpul controlului și să le creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe nava susceptibil de a ascunde bunuri sau valori supuse vamuirii.

Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea sau la plecarea din țara.

Autoritatea vamală poate controla bunurile supuse vamuirii, în orice loc s-ar afla pe teritoriul tarii.

În acest scop, autoritatea vamală poate:

a) verifica, în condițiile legii, clădiri, depozite, terenuri și orice alte obiective;

b) preleva, în condițiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificarii și expertizarii mărfurilor;

c) efectua investigații, supravegheri și verificări în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a reglementărilor vamale;

d) exercita controlul ulterior la sediul agenților economici asupra operațiunilor de comerț exterior, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale;

e) identifica, pe bază de documente, persoanele care se afla în raza de activitate a biroului vamal.

Organele poștale sunt obligate să prezinte, pentru vamuire, autorității vamale aflate în incinta oficiului poștal, coletele și trimiterile poștale internaționale, cu respectarea normelor poștale.

În exercitarea atribuțiilor de control, autoritatea vamală nu poate să aducă atingere secretului corespondentei și al trimiterilor poștale.

Autoritatea vamală își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, în condițiile stabilite prin prezentul cod.

Organele de poliție, de graniceri și de control ale Ministerului Finanțelor, atunci când constata încălcări ale reglementărilor vamale, sunt obligate sa anunțe de îndată autoritatea vamală cea mai apropiată și să depună, la cererea acesteia, bunurile care au făcut obiectul acelei încălcări.

În scopul prevenirii încălcării reglementărilor vamale, se instituie o zona specială de supraveghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a marii teritoriale și frontiera de stat, precum și o fasie de 20 km în interiorul frontierei de stat.

În zona specială de supraveghere vamală, autoritatea vamală, pe lângă controlul vamal obișnuit, efectuează și alte acțiuni specifice, prin înființarea de posturi de supraveghere vamală, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodată, realizează controale inopinate, urmărește și identifica persoanele suspectate de încălcarea reglementărilor vamale.

Organele de graniceri și de poliție sunt obligate sa acționeze, la cererea și sub indicațiile de specialitate ale autorității vamale, pentru supravegherea efectuată în zona vamală specială.

Personalul vamal cuprinde salariați încadrați în sistemul instituțional al autorității vamale.

Funcțiile specifice ale personalului vamal sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Agenții vamali își exercită atribuțiile în cadrul operațiunilor de vamuire și supraveghere vamală numai pe baza legitimatiilor de serviciu, în care sunt înscrise competentele conferite prin normele legale.

Organele de poliție sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijin autorităților vamale în exercitarea atribuțiilor care le revin.

Mărfurile prezentate biroului sau punctului vamal se afla sub supraveghere vamală până la stabilirea regimului vamal și intră în depozit necesar cu caracter temporar.

Autoritatea vamală poate cere depozitarului sa constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import.

Mărfurile care au făcut obiectul declarației sumare pot fi transferate numai în cazurile și în locurile stabilite de autoritatea vamală.

În caz fortuit sau de forta majoră, care impune de îndată transferul, în total sau în parte, a mărfii, operațiunea se poate face cu înștiințarea ulterioară, în aceeași zi, a autorității vamale.

La introducerea sau la scoaterea din țara a mărfurilor prezentate la vama, autoritatea vamală stabilește un regim vamal.

Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplică în cadrul procedurii de vamuire, în funcție de scopul operațiunii comerciale și de destinația mărfii.

Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive.

Din categoria regimurilor vamale definitive fac parte:

a) importul, care consta în introducerea mărfurilor în circuitul economic;

b) exportul, care consta în scoaterea mărfurilor din țara;

c) introducerea și scoaterea din țara de bunuri aparținând călătorilor sau altor persoane fizice, necomercianți.

Regimurile vamale suspensive sunt următoarele:

a) tranzitul mărfurilor;

b) antrepozitul mărfurilor;

c) perfecționarea activa a mărfurilor;

d) transformarea sub control vamal a mărfurilor;

e) admiterea temporară a mărfurilor;

f) perfecționarea pasiva a mărfurilor.

Mărfurile destinate a fi plasate sub un regim vamal fac obiectul unei declarații vamale corespunzătoare acelui regim.

Declarația vamală se completează și se semnează, pe formulare tipizate, de către titularul operațiunii sau de către reprezentantul sau, în forma scrisă sau utilizând un procedeu informatic agreat de autoritatea vamală.

Declarația vamală se depune la biroul sau punctul vamal împreună cu documentele prevăzute de reglementările vamale, în vederea acceptării regimului vamal solicitat.

Declarația vamală este acceptată de autoritatea vamală numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 50 și se înregistrează în registrul de evidenta.

Data declarației vamale acceptate este data înregistrării ei și determina stabilirea și aplicarea regimului vamal.

După acceptarea declarației vamale, autoritatea vamală procedează la controlul documentar al acesteia și al documentelor insotitoare și poate cere declarantului să prezinte și alte documente necesare verificării exactitatii elementelor înscrise în declarație.

Autoritatea vamală poate proceda la controlul fizic al mărfurilor, total sau parțial, precum și, dacă este cazul, la prelevarea de probe pentru expertize sau analize de laborator.

Transportul mărfurilor la locul controlului fizic și manipularea acestora sunt efectuate de declarant pe riscul și pe cheltuiala sa.

Declarantul are dreptul sa asiste la controlul fizic al mărfurilor și la prelevarea probelor. La cererea autorităților vamale, declarantul este obligat să prezinte mărfurile pentru control, să le manipuleze și să le dezambaleze, să le reambaleze, precum și să asigure condiții pentru prelevarea probelor.

Cheltuielile privind expertizele și analizele de laborator justificate, precum și costul probelor prelevate se suporta de către declarantul vamal.

Autoritatea vamală poate lua măsuri de marcare sau de sigilare a mărfurilor, precum și a compartimentelor din mijloacele de transport în care se afla mărfurile.

Marcajele sau sigiliile nu pot fi inlaturate decât de autoritatea vamală sau cu permisiunea acesteia, cu excepția cazului fortuit sau de forta majoră, când operațiunea este necesară pentru a salva integritatea mărfurilor sau a mijloacelor de transport. În aceasta situație, autoritatea vamală va fi instiintata în aceeași zi, justificandu-se, prin orice mijloc de proba, măsura luată.

Autoritatea vamală acorda liberul de vama după efectuarea vamuirii, dar poate dispune eliberarea mărfii și după depunerea documentelor de plată.

Când regimul vamal prevede plata unor drepturi de import ori depunerea unei garanții, liberul de vama se acordă numai după îndeplinirea acestor obligații, în condițiile și modalitățile prevăzute în prezentul cod.

Autoritatea vamală are dreptul ca, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vama, să efectueze controlul vamal ulterior al operațiunilor.

În cadrul controlului vamal ulterior, autoritatea vamală verifica orice documente, registre și evidente referitoare la mărfurile vamuite. Controlul se poate face la oricare persoana care se afla în posesia acestor acte sau deține informații în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut și controlul fizic al mărfurilor, dacă acestea mai exista.

Când controlul vamal ulterior constata ca s-au încălcat reglementările vamale aplicate, datorită unor date cuprinse în declarația vamală, autoritatea vamală, după determinarea taxelor vamale cuvenite, ia măsuri de încasare, respectiv de restituire a acestora. Diferențele în minus se comunică titularului operațiunii comerciale și urmează a fi achitate în termen de 7 zile de la data comunicării. Neplata diferenței datorate de titularul operațiunii comerciale în acest termen atrage suportarea de majorări de întârziere aferente acestei diferențe, în cuantumul stabilit prin lege, precum și interzicerea efectuării altor operațiuni de vamuire, până la achitarea datoriei vamale.

Diferențele în plus se restituie titularului în termen de 30 de zile de la data constatării.

Diferențele în plus sau în minus privind alte drepturi de import se soluționează potrivit normelor care reglementează aceste drepturi.

Când încălcarea reglementărilor vamale constituie, după caz, contravenție sau infracțiune, autoritatea vamală este obligată să aplice sancțiunile contravenționale sau sa sesizeze organele de urmărire penală.

Declarația vamală în detaliu și actele constatatoare încheiate de autoritatea vamală constituie titlu executoriu pentru urmărirea și încasarea drepturilor de import și export.

Operațiunile de prezentare a mărfii, depunerea declarației vamale - sumară și în detaliu -, precum și păstrarea și manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizarea Direcției Generale a Vamilor, și de persoanele juridice române care au calitatea de comisionar în vama.

Comisionarii în vama pot avea în obiectul lor de activitate și operațiuni de expeditii și transport internațional de mărfuri supuse vamuirii.

Importul consta în intrarea în țara a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic.

La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vamuire și de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând și măsurile de politica comercială.

Tariful vamal de import al României se elaborează pe baza nomenclaturii combinate a mărfurilor.

Taxa vamală este exprimată în procente și se aplică la valoarea în vama a mărfurilor, exprimată în lei.

Taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declarației vamale de import.

În situația în care, ulterior înregistrării, în timpul efectuării procedurii de vamuire, până la acordarea liberului de vama, intervin taxe vamale preferențiale, titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul acestuia va solicita autorității vamale aplicarea taxei vamale corespunzătoare regimului preferențial.

Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcție de felul mărfii sau de destinația lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

Prin tratament tarifar favorabil se înțelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar.

Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanțelor și a Ministerului Industriei și Comerțului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptari sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mărfuri.

Exceptarile și reducerile de taxe vamale, aprobate potrivit alin. (1), se stabilesc în mod nediscriminatoriu față de importatori sau de beneficiari, indicandu-se în mod expres codul tarifar al mărfurilor.

În vederea aplicării corecte a tarifului vamal, autoritatea vamală constata originea mărfurilor importate, pe baza următoarelor criterii:

a) mărfuri produse în întregime într-o țara;

b) mărfuri obtinute printr-o prelucrare sau transformare substantiala într-o țara.

Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine prevăzute de reglementările vamale sau de acordurile ori de convențiile internaționale la care România este parte.

Procedura de determinare a valorii în vama este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț (G.A.T.T.), încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte.

La valoarea în vama, în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preț, se includ:

a) cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera română;

b) cheltuielile de încărcare, de descărcare și de manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din import aferente parcursului extern;

c) costul asigurării pe parcursul extern.

Transformarea în lei a valorii în vama se face la cursul de schimb stabilit și comunicat de Banca Naționala a României. Acest curs de schimb se utilizează pe toată durata săptămânii următoare, pentru declarațiile vamale înregistrate în cursul acelei săptămâni.

Atunci când determinarea definitivă a valorii în vama nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vama, la cerere, cu condiția sa constituie o garanție bănească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală.

În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vama, autoritatea vamală procedează la executarea garanției, operațiunea de vamuire fiind considerată încheiată.

Valoarea în vama se determina și se declara de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vama, însoțită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.

Declarația de valoare în vama poate fi depusa și prin reprezentant, în acest caz răspunderea fiind solidară.

În cazul în care nu s-a aplicat un tratament tarifar preferențial, deoarece importatorul nu a prezentat certificatul de origine a mărfurilor, titularul operațiunii are dreptul să solicite restituirea taxelor încasate în plus.

Cererea de restituire este acceptată, dacă a fost depusa în termenul de valabilitate a certificatului de origine prevăzut în acordurile internaționale prin care s-a stabilit regimul tarifar preferențial la care România este parte.

Certificatele de origine a mărfurilor, care sunt prezentate autorității vamale după expirarea termenului la care face trimitere alin. (2), pot fi acceptate, dacă titularul operațiunii dovedește ca nerespectarea termenului este datorată unor circumstanțe excepționale.

Autoritatea vamală poate accepta certificatele de origine a mărfurilor, dacă termenul de prescripție a datoriilor statului nu a fost împlinit, iar mărfurile respective au fost prezentate autorității vamale și au făcut obiectul unei declarații vamale înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (2).

Regimul de export consta în scoaterea definitivă a mărfurilor românești de pe teritoriul României.

Sunt admise la export mărfurile produse în țara, precum și cele importate anterior, cu excepția mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibitie sau de restrictie în cadrul politicii comerciale.

Regulile de clasificare tarifara prevăzute la importul de mărfuri se aplică și la export.

Mărfurile românești, precum și cele străine care au fost indigenate pot fi exportate temporar, în situația în care urmează a fi reintroduse în țara, fără a fi suferit o modificare, cu excepția uzurii lor normale.

Autoritatea vamală fixează un termen în cadrul căruia mărfurile trebuie să fie reintroduse sau sa primească o alta destinație vamală. Termenul aprobat trebuie să permită ca scopul utilizării să fie realizat.

Autoritatea vamală, cu acordul titularului regimului de export, poate scurta sau, în cazuri excepționale, temeinic justificate, poate prelungi termenul inițial.

Sunt considerate prohibite toate mărfurile al căror import sau export este, potrivit reglementărilor legale, interzis cu orice titlu.

Sunt considerate ca restrictionate mărfurile al căror import sau export este supus unor condiții sau îndeplinirii unor formalități speciale.

Atunci când importul sau exportul nu este permis decât cu prezentarea unei autorizații speciale sau a unei licențe, mărfurile sunt prohibite, dacă nu sunt însoțite de un astfel de titlu sau dacă acesta nu este valabil.

Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și regimurilor vamale suspensive.

Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative și valorice prevăzute în hotărârea Guvernului se aplică, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxa vamală unica de 20% aplicată la valoarea în vama.

Guvernul, la propunerea Ministerului Finanțelor și a Ministerului Industriei și Comerțului, poate aproba reduceri sau exceptari de la taxele vamale prevăzute la alin. (1).

Prin hotărâre a Guvernului, prevăzută la art. 88, se vor stabili și normele privind determinarea valorii în vama a bunurilor introduse sau scoase din țara de către persoanele fizice aflate în situația menționată la alin. (1).

Regimul vamal suspensiv se solicita în scris de către titularul operațiunii comerciale. Autoritatea vamală aproba cererea numai în cazul în care poate asigura supravegherea și controlul regimului vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operațiunii.

Prin aprobarea emisă se fixează termenul pentru încheierea regimului vamal suspensiv.

Prelungirea termenului pentru încheierea regimului vamal suspensiv se face la cererea expresă și justificată a titularului operațiunii, cu aprobarea autorității vamale.

Regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal.

Autoritatea vamală poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizează operațiunile acestui regim în termenul aprobat.

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică și în cazul produselor compensatoare sau transformate, obținute în cadrul regimurilor de perfecționare activa sau pasiva și de transformare sub control vamal.

Tranzitul vamal consta în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la alt birou vamal, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politica comercială.

Mărfurile vamuite la un birou vamal de interior, în vederea exportului, sunt în tranzit până la biroul vamal de frontieră.

Regimul de tranzit vamal se încheie atunci când mărfurile și documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinație.

În cazul în care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantului vamal, mărfurile primesc o alta destinație vamală.

Prin antrepozit vamal se înțelege locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate. În aprobarea data de autoritatea vamală se stabilește și termenul în cadrul căruia titularul de antrepozit este obligat să solicite acordarea unui nou regim vamal.

În antrepozitul vamal se permite intrarea mărfurilor străine, înainte ca ele să fie supuse obligației de plată a datoriei vamale sau unor măsuri de politica comercială, precum și a mărfurilor românești vamuite, care sunt depozitate până la expedierea lor în străinătate.

Antrepozitul vamal poate fi public sau privat.

Antrepozitul public este destinat depozitarii de mărfuri de către orice persoană.

Antrepozitarul este titularul declarației vamale prin care mărfurile sunt plasate în regimul de antrepozit vamal.

Antrepozitul privat este destinat depozitarii mărfurilor de către cel căruia îi aparține depozitul.

Antrepozitele vamale pot fi înființate numai de persoane juridice române, pe baza aprobării date de autoritatea vamală.

Autoritatea vamală stabilește, prin aprobare, și condițiile de organizare și de funcționare a antrepozitului vamal autorizat.

Deținătorii de antrepozite și antrepozitarii sunt obligați sa țină o evidenta operativă, în forma stabilită de autoritatea vamală, a mărfurilor aflate în antrepozit.

Înscrierea în evidenta operativă se face imediat ce mărfurile au fost introduse în depozit.

În perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operațiuni decât cele de ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregătirii pentru vânzare, care, în prealabil, au fost aprobate de autoritatea vamală.

În vederea efectuării operațiunilor menționate la alin. (1), mărfurile pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal.

Regimul de perfecționare activa consta în supunerea, pe teritoriul României, la una sau mai multe operațiuni de transformare sau prelucrare a:

a) mărfurilor străine destinate a fi reexportate în afară teritoriului vamal al României, sub forma de produse compensatoare, fără a face obiectul încasării drepturilor de import sau al măsurilor de politica comercială;

b) mărfurilor importate, introduse în circuitul economic, dacă ele sunt exportate în afară teritoriului României sub forma de produse compensatoare.

Regimul de perfecționare activa prevăzut la alin. (1) lit. b) se efectuează cu încasarea drepturilor de import și restituirea acestora la efectuarea exportului.

Produsele compensatoare sunt rezultatul obținut în urma procesului de perfecționare.

Mărfurile echivalente sunt mărfurile românești utilizate în locul mărfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.

Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obținute în urma procesului de perfecționare activa a unor cantități determinate de mărfuri importate.

Pentru mărfurile netransformate sau aflate într-un stadiu intermediar de transformare, care se importa, elementele de taxare sunt cele în vigoare în momentul înregistrării declarației vamale.

Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care termenul de încheiere a operațiunii de transformare a mărfurilor, stabilit în aprobare, nu este respectat.

Drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculează potrivit unui tratament tarifar preferențial, nu numai atunci când acesta este prevăzut în momentul importului, ci și dacă acesta era prevăzut pentru mărfurile care urmau a fi transformate la data înregistrării declarației vamale de plasare sub regimul vamal.

Tratamentul preferențial la care se face referire în alin. (1) se aplică și în cazul în care acesta este prevăzut pentru produse identice cu produsele transformate.

Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul contingentelor tarifare și al plafoanelor tarifare, dar numai dacă acestea sunt prevăzute pentru produsele transformate, nu și pentru produsele identice cu acestea.

Autoritatea vamală fixează un termen în cadrul căruia mărfurile trebuie să fie reexportate sau sa primească o noua destinație vamală. Termenul aprobat trebuie să permită ca scopul utilizării să poată fi realizat.

Autoritatea vamală, cu acordul titularului regimului de admitere temporară, poate scurta sau, în cazuri excepționale, temeinic justificate, poate prelungi termenul inițial.

În cazul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară cu exonerare parțială de taxe vamale, cuantumul taxelor vamale se încasează în proporție de 3% din suma care se datora, dacă mărfurile ar fi fost importate. Cuantumul se calculează pentru fiecare luna sau fracțiune de luna a duratei în care mărfurile se afla sub regim de admitere temporară, fără a putea depăși cuantumul datorat în cazul în care aceleași mărfuri ar fi fost importate.

În cazul în care titularul regimului de admitere temporară cesioneaza operațiunea, fiecare titular achită drepturile de import aferente perioadei de utilizare a bunului. Când, în cazul aceleiași luni, utilizarea s-a făcut de către ambii titulari, drepturile de import se achită de către cedent.

În cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import.

Pentru mărfurile plasate în regim de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import și care, ulterior, se importa, cuantumul consta în diferența dintre sumele încasate potrivit art. 121 și sumele calculate potrivit alin. (1).

Regimul de perfecționare pasiva permite exportul temporar de mărfuri românești în afară teritoriului tarii, în vederea supunerii acestora unor operațiuni de transformare sau de prelucrare și, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea totală sau parțială de drepturi de import.

Exportul temporar de mărfuri românești, în vederea perfecționării pasive, este supus acelorași măsuri de politica comercială care se aplică exportului definitiv de mărfuri.

Autoritatea vamală fixează termenul în care produsele compensatoare vor fi reimportate. La cererea titularului aprobării, autoritatea vamală, în cazuri temeinic justificate, poate prelungi termenul inițial.

În aprobare, autoritatea vamală stabilește rata de randament sau metoda de determinare a acesteia.

Produsele compensatoare sunt produsele rezultate în urma procesului de perfecționare pasiva.

Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse compensatoare, obținută dintr-o cantitate determinata de mărfuri supuse procesului de perfecționare pasiva.

În zonele libere, mărfurile străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării drepturilor de import și al măsurilor de politica comercială la import, ca mărfuri care nu sunt situate pe teritoriul României atât timp cat nu sunt importate. Acestea nu pot fi plasate sub un alt regim vamal și nici nu pot fi folosite sau consumate în alte condiții decât cele prevăzute de reglementările vamale.

Mărfurile românești pot fi introduse în zonele libere, cu respectarea condițiilor stabilite pentru exportul de mărfuri.

Staționarea mărfurilor în zonele libere nu este limitată în timp.

Perimetrele zonelor libere, punctele de intrare și de ieșire ale acestora, precum și persoanele și mijloacele de transport care intra sau ies sunt supuse controlului și supravegherii vamale.

Accesul într-o zona libera poate fi interzis de autoritatea vamală, dacă persoanele fizice sau juridice nu justifica interesul lor de a desfășura o activitate licita în acea zonă.

Autoritatea vamală are dreptul de a controla mărfurile care intră în zonele libere sau care stationeaza ori ies din acestea, pe baza documentelor de transport insotitoare. Marfa se prezintă autorității vamale, la cererea acesteia, de către titularul operațiunii.

Mărfurile străine introduse în zonele libere, precum și mărfurile românești și străine aflate în zonele libere și care se scot din țara nu sunt supuse obligației de depunere a declarației vamale.

Pentru mărfurile românești care se introduc în zonele libere, precum și pentru mărfurile românești sau străine aflate în zonele libere și care intră în țara se depun declarații vamale.

Pe timpul stationarii în zonele libere, mărfurilor străine li se poate acorda unul dintre următoarele regimuri vamale:

a) importul pentru consum sau utilizare în zona libera; în acest caz, cheltuielile de depozitare și de manipulare efectuate în zona libera nu se includ în valoarea în vama;

b) perfecționarea activa;

c) transformare sub control vamal;

d) admitere temporară.

Mărfurile străine stationate în zonele libere nu pot fi abandonate sau distruse decât în condițiile legii.

Persoana fizica autorizata sau persoana juridică care exercită o activitate de prelucrare, de transformare, de vânzare, de cumpărare sau de stocare de mărfuri, în zona libera, este obligată sa înființeze și sa țină o evidenta operativă a mărfurilor, în forma aprobată de autoritatea vamală, și sa o pună la dispoziția acesteia pentru control. Mărfurile se înregistrează în aceste evidente în momentul în care sunt introduse în locurile sau în incintele deținute de o astfel de persoana.

Când în interiorul unei zone libere mărfurile se transbordeaza dintr-un mijloc de transport în altul, documentele referitoare la o astfel de operațiune se pun la dispoziția autorității vamale.

Mărfurile străine aflate pe teritoriul României, care nu au fost vamuite, pot fi reexportate.

Reexportul consta în scoaterea din țara, prin depunerea declarației vamale de reexport, în vederea vamuirii, cu excepția cazului în care măsurile de politica comercială interzic operațiunea.

În cazuri temeinic justificate, mărfurile străine nevamuite pot fi abandonate, cu acordul autorității vamale. Valorificarea mărfurilor abandonate și intrarea lor în circuitul economic se fac potrivit normelor aplicate mărfurilor confiscate, virandu-se autorității vamale drepturile de import aferente.

Mărfurile străine nevamuite, în temeiul dispoziției date de autoritatea competentă, sunt distruse sub supraveghere vamală.

Deșeurile și resturile refolosibile rezultate din distrugerea mărfurilor străine nevamuite primesc un regim vamal corespunzător.

Mărfurile românești care, după ce au fost exportate în afară teritoriului României, sunt returnate și importate într-un termen de 3 ani, la cererea titularului, sunt exceptate de la plata datoriei vamale, numai dacă la returnare sunt în aceeași stare în care au fost exportate.

Termenul prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data înregistrării declarației vamale de export.

Mărfurile vamuite la import, care ulterior au fost exportate și sunt returnate în România, beneficiază de prevederile art. 138.

În cazul în care, la import, mărfurile prevăzute la alin. (1) au beneficiat de scutiri sau de taxe vamale reduse, prevederile acestui alineat se aplică, numai dacă la returnare în țara în aceleași condiții ca la importul inițial.

În cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum și în cazul plasarii mărfurilor într-un regim de admitere temporară cu exonerarea parțială de drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale.

Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate.

Poate fi debitor vamal, solidar cu titularul declarației vamale acceptate și înregistrate, și persoana care, din culpa, a furnizat date nereale, înscrise în acea declarație, ce au determinat stabilirea incorectă a datoriei vamale.

Datoria vamală ia naștere și în cazul în care mărfurile au fost introduse în țara cu nerespectarea prevederilor art. 35 și ale art. 130 alin. (2).

Prevederile alin. (1) se aplică și la introducerea mărfurilor în țara dintr-o zona libera aflată pe teritoriul României.

În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), devine debitor persoana care a introdus în țara marfa.

Răspund solidar cu acesta și:

a) persoanele care participa la aceasta, cunoscând sau care trebuiau sa cunoască aceste neregularități;

b) persoanele care dobândesc sau dețin mărfurile în cauza, care cunoșteau sau trebuia sa cunoască aceste neregularități în momentul dobândirii sau deținerii.

Datoria vamală ia naștere, în cazul în care marfa a fost sustrasa de la supravegherea vamală, din acel moment.

Persoana care a săvârșit fapta de sustragere devine debitor. Răspund solidar cu acesta și:

a) persoanele care au participat la aceasta sustragere și care cunoșteau sau care trebuia sa cunoască ca mărfurile au fost sustrase de la supravegherea vamală;

b) persoanele care au dobândit astfel de mărfuri și care cunoșteau sau trebuia sa cunoască, la data dobândirii sau primirii, ca mărfurile au fost sustrase de la supravegherea vamală.

Când sustragerea privește mărfurile care se aflau în depozit necesar cu caracter temporar, răspunde solidar și gestionarul mărfurilor.

Datoria vamală ia naștere și în următoarele cazuri:

a) neexecutarea unor obligații care rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit temporar necesar, pentru care se datorează drepturi de import;

b) neîndeplinirea uneia dintre condițiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate;

c) utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptari sau reduceri de taxe vamale.

Datoria vamală se naște în momentul în care s-au produs situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și c).

Debitorul este titularul depozitului necesar cu caracter temporar sau al regimului vamal sub care a fost plasata marfa.

Pentru mărfurile aflate într-o zona libera care dispar, se consuma sau sunt utilizate în alte condiții decât cele prevăzute în reglementările vamale aplicabile în acea zonă, datoria vamală ia naștere din acel moment.

Persoana care a săvârșit vreuna dintre faptele prevăzute la alin. (1) devine debitor. Răspunde solidar și persoana care a cunoscut sau trebuia sa cunoască că nu s-au respectat reglementările vamale aplicabile.

Atunci când nu se pot identifica persoanele prevăzute la alin. (2), se considera debitor ultima persoana cunoscută de autoritatea vamală care a avut posesia mărfii.

Când, potrivit art. 143 și 144 din prezentul cod, datoria vamală a luat naștere pentru o marfa care beneficiază sau ar fi putut beneficia la import de taxa vamală redusă, suma de plată este cea care rezultă din aplicarea taxei vamale reduse.

Prevederile alin. (1) se aplică și datoriei vamale care se naște pentru deșeurile sau resturile rezultate din distrugerea mărfurilor care beneficiau de taxe vamale reduse.

Datoria vamală ia naștere și în cazul când se referă la mărfurile prohibite sau cu restrictie, de orice natura, la import.

Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cazul introducerii de monede sau bancnote false, precum și de stupefiante și substanțe prohibite, care urmează a fi distruse.

În cazul infracțiunilor vamale, datoria vamală servește la determinarea temeiului de pornire a urmăririi penale și a pedepselor penale.

Dispozițiile prevăzute la alin. (3) se aplică în mod corespunzător și contravențiilor vamale.

Cuantumul drepturilor de import se stabilește pe baza elementelor de taxare din momentul nașterii datoriei vamale.

Dacă nu este posibila stabilirea cu exactitate a momentului în care se naște datoria vamală, momentul luat în considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii mărfurilor în cauza este acela în care autoritatea vamală constata ca mărfurile se afla într-o situație care face să se nasca o datorie vamală. Când, la data constatării, autoritățile vamale dispun de informații din care rezultă ca datoria vamală s-a născut într-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai îndepărtată ce poate fi stabilită pe baza acelor informații.

În cazul în care o marfa de origine română este scoasa din țara în regim de perfecționare pasiva, pentru mărfurile de origine străină încorporate în acea marfa, care nu beneficiază de un tratament tarifar preferențial în România, se naște o datorie vamală la importul în România al produselor compensatoare. Momentul în care se naște datoria vamală este momentul înregistrării la vama a declarației vamale de export inițiale a mărfurilor de origine română.

Prevederile art. 141 alin. (2) și (3) se aplică și în cazurile reglementate de alin. (1).

Cuantumul drepturilor de import se determina în condițiile prevăzute pentru mărfurile importate provenind din regimul de perfecționare pasiva.

Autoritatea vamală are dreptul sa ceara constituirea unei garanții pentru asigurarea plății datoriei vamale.

Garanția se depune de către debitorul vamal sau, cu acordul autorității vamale, de către o terta persoana.

În cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de Direcția Generală a Vamilor și aprobată de ministrul finanțelor, autoritatea vamală poate acorda scutire de la obligația garantarii datoriei vamale.

Garanția poate fi constituită printr-un depozit banesc sau printr-o scrisoare de garanție bancară, emisă de o banca agreată de autoritatea vamală.

Garanția bănească se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare și titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamală.

Cuantumul garanției reprezintă suma exactă a datoriei vamale, în cazul în care aceasta poate fi determinata în momentul în care este data garanția.

În cazul în care acest cuantum nu poate fi determinat, se ia în considerare suma cea mai ridicată a datoriei vamale ce ar rezultă din operațiunea de vamuire.

Autoritatea vamală, la cererea debitorului vamal, poate permite constituirea unei garanții globale care să asigure plata mai multor datorii vamale.

Cuantumul garanției globale date pentru acoperirea unor datorii vamale a căror suma variaza în timp va asigura, în momentul realizării acestor datorii, suma totală de încasat.

Debitorul datoriei vamale ia cunoștința despre cuantumul acestei datorii prin declarația vamală acceptată și înregistrată de autoritatea vamală.

În cazul unor diferențe ulterioare sau în situația încheierii din oficiu, fără declarație vamală, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunoștința despre acea noua datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamală.

Declarația vamală și actul constatator sunt titluri executorii care se onorează de către societatea bancară, fără accept, poprire și validare.

Datoria vamală se achită înainte de liberul de vama, în cazul regimurilor vamale definitive, precum și în cazul când regimul vamal suspensiv se încheie în termen.

Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, datoria vamală devine exigibilă și se stinge prin executarea de către autoritatea vamală a garanției constituite.

Datoria vamală poate fi achitată și de o terta persoana pentru și în numele debitorului, din dispoziția acestuia.

Debitorul vamal poate să efectueze oricând plata anticipata a datoriei vamale.

Datoria vamală se stinge prin:

a) plata acesteia;

b) renunțarea la încasare, atunci când se constată că este nedatorata;

c) anularea ca o consecința a anulării declarației vamale;

d) îndeplinirea termenului de prescripție extinctiva;

e) insolvabilitatea debitorului, constatată pe cale judecătorească;

f) confiscarea definitivă a mărfurilor;

g) distrugerea mărfurilor din dispoziția autorității vamale sau abandonarea acestora în favoarea statului;

h) distrugerea sau pierderea mărfurilor, datorită forței majore sau cazului fortuit;

i) scăderea cantitativă a mărfurilor, datorită unor factori naturali, pentru partea corespunzătoare procentului de scădere.

Stingerea datoriei vamale în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. g)-i) operează numai dacă situațiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vama.

Plângerea se adresează autorității vamale care a emis actul prevăzut la art. 166, iar aceasta este obligată sa analizeze și sa comunice petitionarului rezultatul.

Autoritățile vamale sesizate cu plângerea sunt obligate sa o soluționeze și sa comunice rezultatul în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii.

La soluționarea contestației, directorul direcției regionale vamale va ține seama de avizul emis de o comisie de specialiști, formată din:

a) un consilier juridic al direcției regionale vamale;

b) un specialist în probleme vamale din direcția regionala vamală;

c) un specialist în operațiuni de comerț exterior, desemnat de președintele camerei județene de comerț și industrie.

Decizia va fi data în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației.

La soluționarea contestației, directorul general al Direcției Generale a Vamilor va ține seama de avizul emis de o comisie formată din:

a) un consilier juridic al Direcției Generale a Vamilor;

b) un specialist în probleme vamale din Direcția Generală a Vamilor;

c) un reprezentant al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România.

Decizia va fi data în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației.

Secretariatul comisiilor va fi asigurat de către direcțiile regionale vamale, respectiv de către Direcția Generală a Vamilor.

În bugetul anual al Direcției Generale a Vamilor se vor prevedea, la capitolul "Cheltuieli", sumele necesare plății daunelor civile și a cheltuielilor de judecată.

Contravențiile vamale săvârșite în incintele vamale și în locurile unde se desfășoară operațiuni sub supraveghere vamală se constata și se sancționează de către autoritatea vamală.

În cazul în care contravențiile vamale sunt constatate de organele de poliție sau de alte organe cu atribuții de control, în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligația de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună cu bunurile care fac obiectul contravenției.

După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea vamală aplica, dacă este cazul, amenda și dispune reținerea bunurilor în vederea confiscării.

Sancțiunea contravențională a amenzii poate fi aplicată și persoanelor juridice.