Decizia nr. 579/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokâr Gâbor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 62 și 63 din Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Societatea Comercială "Union Express" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.902/2005 al Curții de Apel București Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. Precizează că, ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 141/1997

a fost abrogată expres prin

Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, fără ca dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate să fie preluate de noua reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.902/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 62 și 63 din Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Union Express" S.R.L. din București într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui ordin prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală a dispus încetarea valabilității autorizației de comisionar în vamă al cărei titular era reclamanta.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât instituie o inegalitate între transportator ori titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul acestuia și cetățenii care, constituiți prin asociere în persoane juridice, doresc să desfășoare, prin intermediul acestora, activitate de comisionari în vamă. Inegalitatea rezidă în faptul că acești cetățeni sunt supuși în mod discriminatoriu unor autorizări nejustificate, care aduc atingere dreptului constituțional de acces liber la o activitate economică. De asemenea, autorul excepției consideră că textele de lege criticate încalcă și principiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății private. În plus, susține că prevederile

art. 63 din Legea nr. 141/1997

sunt neconstituționale întrucât prevăd că vor fi stabilite condițiile de funcționare și autorizare a comisionarilor în vamă printr-un act normativ inferior legii sau ordonanței de urgență, care nu poate fi supus controlului de constituționalitate. Menționează că, potrivit art. 45 din Constituție, accesul la o activitate economică se face în condițiile legii.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât textele de lege criticate, pe de o parte, reglementează posibilitatea persoanelor juridice române de a efectua operațiuni vamale și de a fi autorizate în acest scop, iar pe de altă parte, precizează că prin regulamentul vamal se stabilesc condițiile de autorizare și funcționare a acestora.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției. Arată că textele de lege criticate reglementează posibilitatea persoanelor juridice române de a desfășura operațiuni vamale în condiții de autorizare, precum și procedurile de autorizare și de funcționare. Apreciază că prin textele de lege ce constituie obiect al excepției de neconstituționalitate nu se instituie niciun fel de discriminare, în înțelesul dat de autorul excepției. De asemenea, menționează că, "în măsura în care legea prevede obligativitatea autorizării, aspectele procedurale în obținerea autorizării pot fi stabilite la nivelul unui act normativ de nivel inferior, la care însăși legea face trimitere în mod expres". În fine, consideră că în cauză este vorba despre o problemă de strictă aplicare a legii, iar nu despre una de constituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 62 și 63 din Legea nr. 141/1997

sunt conforme dispozițiilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 45 și art. 53 din Constituție, invocate de autorul excepției. Precizează că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se referă la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără a institui egalitatea între cetățeni și persoane juridice. În ceea ce privește dispozițiile art. 44 din Constituție, consideră că nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 62 și 63 din Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, al căror conținut este următorul:

- Art. 62: "(1) Operațiunile de prezentare a mărfii, depunerea declarației vamale - sumară și în detaliu -, precum și păstrarea și manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizarea Direcției Generale a Vămilor, și de persoanele juridice române care au calitatea de comisionar în vamă.

(2) Comisionarii în vamă pot avea în obiectul lor de activitate și operațiuni de expediții și transport internațional de mărfuri supuse vămuirii.";

- Art. 63: "Condițiile de autorizare și de funcționare se stabilesc prin regulamentul vamal."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile

art. 62 și 63 din Legea nr. 141/1997

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1), care consacră principiul universalității drepturilor și obligațiilor cetățenilor, ale art. 16 alin. (1) și (2), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1)-(3), privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45, care garantează libertatea economică, și ale art. 53, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că la data de 19 iunie 2006 a intrat în vigoare

Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006. Potrivit art. 288 alin. (2) din legea menționată, la aceeași dată a fost abrogată

Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României.

Prevederile de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate se aflau în

Legea nr. 141/1997

în cadrul Secțiunii a IV-a - "Comisionarii în vamă", cuprinsă în Capitolul V - "Etape ale operațiunii de vămuire".

Singurele mențiuni referitoare la comisionarii în vamă conținute de noua lege privind Codul vamal al României apar în Secțiunea 1 - "Dreptul de reprezentare" a Capitolului III, intitulat "Dispoziții generale privind drepturile și obligațiile persoanelor cu privire la reglementările vamale". Astfel, art. 31 alin. (1) instituie dreptul oricărei persoane de a-și desemna un reprezentant în relația sa cu autoritatea vamală pentru a întocmi actele și a îndeplini formalitățile prevăzute în reglementările vamale, iar art. 31 alin. (6) stabilește că reprezentantul poate fi un comisionar în vamă, în condițiile prevăzute de regulamentul vamal.

În conformitate cu dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare (...)".

Or, ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile

art. 62 și 63 din Legea nr. 141/1997

au fost abrogate expres, fără să fie preluate în substanța lor în cuprinsul noii reglementări. Prin urmare, dispoziția legală criticată de autorul excepției de neconstituționalitate nu mai este în vigoare și, pe cale de consecință, nu mai poate fi supusă controlului de constituționalitate, excepția devenind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 62 și 63 din Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Societatea comercială "Union Express" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.902/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2006.