Decizia nr. 239/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ion Gavrilă, Magda Gavrilă, Daniel Gavrilă, George Gavrilă, Cristian Gavrilă, Ionuț Gavrilă, Iulian Gavrilă, Dacian Gavrilă și Ciprian Gavrilă în Dosarul nr. 13.162/2003 al Judecătoriei Constanța.

La apelul nominal răspund autorii excepției de neconstituționalitate, prin avocat, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul autorilor excepției arată că restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în temeiul prevederilor legale criticate, reprezintă o măsură abuzivă împotriva chiriașilor acestor imobile, fiind încălcate astfel dispozițiile constituționale cuprinse în art. 22 referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și în art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată. Se mai arată că prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

contravin dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Constituție, deoarece este încălcată obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent, prin lipsa unei locuințe. În concluzie, susține că trecerea în proprietatea statului a imobilului cu destinația de locuință nu a fost abuzivă, ci legală, astfel încât restituirea în natură a imobilului în cauză nu este justificată. Solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra acestui aspect și să admită în consecință excepția de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că solicitarea reprezentantului autorilor excepției în sensul unei aprecieri asupra caracterului abuziv sau legal al modalității de preluare a imobilului respectiv de către stat este o problemă de interpretare și de aplicare a legii, ce excede competenței Curții Constituționale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, precizează că prevederile legale criticate nu au nici o legătură cu soluționarea cauzei de către instanța de judecată, astfel încât, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 13.162/2003, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ion Gavrilă, Magda Gavrilă, Daniel Gavrilă, George Gavrilă, Cristian Gavrilă, Ionuț Gavrilă, Iulian Gavrilă, Dacian Gavrilă și Ciprian Gavrilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, către foștii proprietari sau către moștenitorii acestora, sunt încălcate prevederile art. 22 din Constituție, referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, cele ale art. 26 alin. (1) din Constituție, referitoare la viața intimă, familială și privată, și cele ale art. 47 alin. (1), referitoare la obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent. În esență, se susține că în acest fel este încălcat dreptul chiriașului imobilului în cauză de "a avea o viață normală" și o "locuință decentă", precum și "dreptul de a avea un nivel de trai decent", în condițiile în care restituirea către fostul proprietar a imobilului cu destinația de locuință a fost realizată, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, în mod nelegal.

Judecătoria Constanța consideră că textul de lege criticat vizează respectarea dreptului de proprietate recunoscut de Constituție și de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nu este de natură a încălca dreptul la viață, dreptul la viața familială sau dreptul la un nivel de trai decent, prevăzute prin dispozițiile art. 22, art. 26 alin. (1) și ale art. 47 alin. (1) din Constituție.

Pe de altă parte, instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat "este articolul-cadru ce definește cazurile în care se aplică această lege".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei. Se arată că dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

"are natura unei norme introductive, prin care legiuitorul fixează o parte din principiile și aspectele importante ale reglementării, dar care fac obiectul unor dezvoltări în cadrul celorlalte articole ale legii".

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 47 alin. (1) din Constituție, deoarece "stabilirea, prin lege, a unor măsuri reparatorii pentru persoanele cărora li s-au preluat imobile în mod abuziv nu echivalează cu nerespectarea obligației statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent". În ceea ce privește dispozițiile art. 22 și cele ale art. 26 alin. (1) din Constituție, acestea nu au relevanță în cauză. Se mai arată că soluția legislativă prevăzută de textul de lege criticat este rezultatul opțiunii legiuitorului și nu este o problemă de contencios constituțional. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, ea nu poate da o altă formulare textelor de lege și nici nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, devenind "legislator pozitiv".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.

Prevederile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1): "- Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza

Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condițiile prezentei legi."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 22, art. 26 alin. (1), și ale art. 47 alin. (1) din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 22: "(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.";

- Art. 26 alin. (1): "(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.";

- Art. 47 alin. (1): "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

încalcă dreptul chiriașului imobilului restituit în natură către fostul proprietar de "a avea o viață normală" și o "locuință decentă", precum și "dreptul de a avea un nivel de trai decent", fiind astfel în contradicție cu dispozițiile art. 22, art. 26 alin. (1), și ale art. 47 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește raportarea criticii de neconstituționalitate la dispozițiile art. 22 din Constituție referitoare la dreptul la viață, Curtea constată că accepțiunea constituțională a acestui drept fundamental se referă la dreptul personal nepatrimonial la viață, iar textul de lege criticat statuează asupra restituirii în natură către foștii proprietari a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și a celor preluate de stat în baza

Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor. Prin urmare, invocarea dispozițiilor art. 22 din Constituție în susținerea neconstituționalității acestui text de lege nu are nici o relevanță.

De asemenea, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 26 alin. (1), potrivit cărora "Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată", nu sunt relevante în susținerea neconstituționalității textului de lege criticat, pentru următoarele considerente:

Constituția nu definește noțiunea de viață intimă, familială și privată, însă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului [cauza Niemetz împotriva Germaniei, (1992)] s-a decis că protecția vieții private nu acoperă doar sfera intimă a relațiilor personale, ci și "dreptul individului de a lega și dezvolta relații cu semenii săi", aceasta deoarece "ar fi prea restrictivă limitarea noțiunii de viață privată la un cerc interior în care individul își trăiește viața personală așa cum crede de cuviință". Prin urmare, în sensul jurisprudenței Curții europene, elementul definitoriu al dreptului la viață intimă, familială și privată se referă la sfera relațiilor interumane. Așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu în

Decizia nr. 81 din 15 iulie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 25 ianuarie 1995, "(...) interpretarea instanței de contencios european, în virtutea principiului subsidiarității, impunându-se și față de instanța de contencios constituțional național", Curtea constată că în prezenta cauză nu este pertinentă susținerea autorilor excepției în sensul că restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, către foștii proprietari sau către moștenitorii acestora, ar încălca dispozițiile art. 26 din Constituție referitor la viața intimă, familială și privată.

În ceea ce privește raportarea criticii de neconstituționalitate la dispozițiile art. 47 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că textul de lege ce face obiectul controlului de constituționalitate, statuând asupra principiului restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu încalcă obligația constituțională a statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială în vederea asigurării unui nivel de trai decent cetățenilor, ci, dimpotrivă, sunt în deplină conformitate cu aceste dispoziții constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ion Gavrilă, Magda Gavrilă, Daniel Gavrilă, George Gavrilă, Cristian Gavrilă, Ionuț Gavrilă, Iulian Gavrilă, Dacian Gavrilă și Ciprian Gavrilă în Dosarul nr. 13.162/2003 al Judecătoriei Constanța.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2005.