Decizia nr. 164/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. m) și ale

art. 18 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația de locatari nr. 761 din Galați în Dosarul nr. 419/COM/2004 al Tribunalului Galați - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile

art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997

nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, întrucât se aplică tuturor celor care formulează cererile la care se referă textul de lege criticat. Pe de altă parte, nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 din Constituție, întrucât accesul la justiție nu presupune gratuitate. De asemenea, apreciază că procedura specială, derogatorie, reglementată de prevederile

art. 18 din Legea nr. 146/1997 , nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției, întrucât obiectul acesteia nu-l formează judecarea fondului dreptului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 419/COM/2004, Tribunalul Galați - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. m) și ale

art. 18 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Asociația de locatari nr. 761 din Galați într-o cauză având ca obiect cererea formulată de aceasta în temeiul

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 124 și art. 126 din Constituție. Astfel, dispozițiile

art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997

încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, accesul liber la justiție, dreptul de petiționare și "dreptul privind interzicerea discriminării", întrucât soluționarea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de plată unei taxe judiciare de timbru, iar în absența unei dovezi a plății acesteia este refuzată înregistrarea acțiunii pe rolul instanței de judecată, consecința fiind aceea că "justițiabilul vătămat de o autoritate publică printr-un act al acesteia, care din cauza stării materiale și sociale nu poate achita taxa judiciară de timbru, nu mai are acces liber la justiție, fiind supus la discriminare".

În ceea ce privește dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 146/1997 , așa cum au fost modificate și completate prin

Legea nr. 195/2004 , acestea încalcă dreptul la apărare, accesul liber la justiție, "dreptul la două grade de jurisdicție, dreptul la un proces public, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, principiul universalității, principiul statului de drept și principiul egalității", întrucât împotriva măsurii prin care instanța de judecată obligă partea la plata taxei judiciare de timbru nu se poate exercita calea de atac a recursului; "soluționarea cererii de reexaminare de către aceeași instanță este pur formală și încalcă dreptul la un recurs efectiv la o instanță națională"; cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, așa încât acestea nu își pot exercita dreptul la apărare personal sau prin avocat; pe calea acestei proceduri "se ajunge la situația în care aceeași instanță sau instanțe diferite pot da soluții diferite în spețe identice", consecința fiind încălcarea principiului egalității.

Tribunalul Galați - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât obligarea justițiabilului la plata taxei de timbru nu încalcă accesul liber la justiție, plata unor taxe sau impozite reprezentând o obligație impusă de art. 56 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 195/2004 , acestea sunt norme de procedură adoptate cu respectarea art. 126 alin. (2) din Constituție și nu aduc atingere dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, întrucât exigențele procesului echitabil implică, printre altele, efectuarea actelor de procedură într-un mod care să facă posibilă desfășurarea normală a procesului, fără întreruperi sau amânări de natură să întârzie în mod păgubitor stabilirea pe cale judiciară a situației drepturilor subiective, iar conceptul de proces echitabil nu implică imperios existența mai multor grade de jurisdicție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia "accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia", apreciind că este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, apreciază că soluția și considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 198 din 23 noiembrie 1999

își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Cu privire la modificările aduse

art. 18 din Legea nr. 146/1997

prin

Legea nr. 195/2004 , arată că acordarea competenței de a exercita controlul asupra modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru instanțelor de judecată este consecința celor statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 127 din 27 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 275 din 18 aprilie 2003.

De altfel, materia taxelor de timbru se referă la un aspect subsidiar al procesului, care nu se înscrie în sfera protecției asigurate de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauzele Schouten și Meldrum contra Olandei și Ferrazzini contra Italiei, că "sunt excluse din câmpul de aplicare al art. 6 obligațiile ce rezultă din legislația fiscală sau care fac parte din obligațiile civice normale într-o societate democratică".

Procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt lăsate, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, la aprecierea legiuitorului, iar publicitatea ședințelor de judecată constituie într-adevăr principiul, însă art. 127 din Constituție "conține posibilitatea soluționării unor cereri în camera de consiliu".

Procedura reexaminării reglementată de

art. 18 din Legea nr. 146/1997 , cu modificările aduse prin

Legea nr. 195/2004 , este similară procedurii instituite de art. 108^5 din Codul de procedură civilă privind aplicarea amenzilor judiciare, asupra cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004 , respingând excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile

art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997

nu aduc atingere art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, pentru aceleași argumente invocate în

Decizia Curții Constituționale nr. 305 din 10 iulie 2003 . În plus, menționează că, "potrivit prevederilor

art. 21 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 195/2004

[...], instanța judecătorească, pe baza unor criterii clare și în condițiile prevăzute de art. 74-81 din Codul de procedură civilă, poate acorda înlesniri (scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări) la plata taxelor judiciare de timbru, ca o alternativă la plata anticipată a acestor taxe".

Dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 146/1997

nu aduc atingere art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție, dimpotrivă, creează premisele pentru realizarea unui proces echitabil. Faptul că asupra cererii de reexaminare a stabilirii taxei de timbru instanța de judecată se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă, nu aduce atingere dreptului la apărare al părților și nici dreptului acestora la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, contribuie la evitarea unor tergiversări inutile în soluționarea fondului cauzei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și a celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 și

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum au fost modificate și completate prin

art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Ulterior datei la care Curtea Constituțională a fost sesizată, cuantumul taxelor judiciare de timbru, prevăzut de dispozițiile

art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 , a fost ajustat, fiind cuprins în anexa care face parte integrantă din

Hotărârea Guvernului nr. 783/2004

privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se indexează/ajustează/actualizează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, și intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, așa încât la data pronunțării prezentei decizii

art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997

are următorul conținut: "Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

m) cereri introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege:

- cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, unei adeverințe sau oricărui alt înscris 37.000 lei;

- cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 366.000 lei."

Dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 146/1997 , astfel cum au fost modificate și completate prin

art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, au următorul conținut:

- Art. 18: "(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.

(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.

(3) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.

(4) În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate."

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale: art. 1 privind statul român, art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești.

În opinia autorului excepției sunt încălcate, de asemenea, și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminării și art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 1 privind libertatea și egalitatea în demnitate și în drepturi, art. 2 privind egalitatea în drepturi și interzicerea discriminării, art. 6 privind recunoașterea calității de subiect de drept, art. 7 privind egalitatea în fața legii și protecția împotriva oricărei discriminări, art. 8 privind accesul efectiv la instanțele judiciare, art. 10 privind procesul echitabil și art. 30 privind interpretarea Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Examinând excepția, Curtea constată că dispozițiile

art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997

stabilesc obligativitatea plății taxei judiciare de timbru, precum și cuantumul acesteia, în materia cererilor în contencios administrativ. În condițiile în care atât în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea, textul de lege criticat nu contravine acestui principiu și, cu atât mai puțin, celorlalte principii constituționale considerate încălcate, respectiv celor privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și dreptul de petiționare, al căror domeniu de incidență nu are nici o contingență cu acela al reglementării legale deduse controlului. În ceea ce privește așa-zisul "drept privind interzicerea discriminării", termen impropriu utilizat cu referire la principiul egalității în drepturi, în măsura în care norma legală criticată își găsește aplicare în toate situațiile prevăzute în ipoteza sa, fără excepție, așadar fără nici o discriminare, susținerea privind pretinsa sa încălcare nu are suport.

Curtea constată că dispozițiile

art. 18 din Legea nr. 146/1997

reglementează competența și procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. Întrucât într-o atare situație nu este vorba despre un litigiu privind fondul dreptului, evident că nu își găsesc aplicare mijloacele și garanțiile procesuale prevăzute cu caracter imperativ de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele privind dreptul la un proces echitabil. Așa fiind, procedura aplicabilă aici are ca finalitate satisfacerea imperativului celerității, fiind mai sumară, și prin aceasta derogatorie de la dreptul comun. Nu se poate reține deci că reglementarea legală dedusă controlului ar contraveni principiilor constituționale invocate de autorul excepției. În ceea ce privește așa-zisul "drept la două grade de jurisdicție", acesta nu este reglementat în Constituție, Curtea Constituțională statuând în repetate rânduri că accesul liber la justiție nu comportă în mod necesar accesul la toate gradele de jurisdicție și căile de atac prevăzute de lege. Referitor la dreptul la un proces public, Curtea constată că procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedură incidentă în desfășurarea unui proces care în principiu, se desfășoară cu respectarea condiției publicității impuse de art. 127 din Constituție, condiție care nu are însă un caracter absolut, însuși textul care o consacră recunoscând legiuitorului posibilitatea de a deroga. În sfârșit, susținerea cu privire la încălcarea principiilor universalității și al statului de drept nu poate fi reținută, întrucât acestea, datorită gradului lor de maximă generalitate, nu pot constitui criterii de referință decât mediat, eventuala lor încălcare fiind consecința încălcării unor norme constituționale cu domeniu de incidență precis determinat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. m) și ale

art. 18 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația de locatari nr. 761 din Galați în Dosarul nr. 419/COM/2004 al Tribunalului Galați - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2005.