Decizia nr. 266/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Gheorghe-Radu Danciu în Dosarul nr. 6.018/CA/2004 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal și asistat de avocat, și lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită acordarea unui termen de judecată pentru ca atât Ministerul Justiției, cât și președinții celor două Camere ale Parlamentului să își exprime opinia cu privire la excepția ridicată, având în vedere că, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei în cadrul ședinței de judecată, motivează neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate pe încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând asupra cererii formulate, având în vedere dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 47/1992

coroborate cu ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul autorului excepției consideră că dispozițiile criticate încalcă prezumția de nevinovăție, iar executorul judecătoresc ar putea fi suspendat din funcție numai în cazul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive. În caz contrar, dacă această măsură este luată înainte de pronunțarea unei asemenea hotărâri, prezumția de nevinovăție este pusă sub semnul îndoielii. Totodată, în fața instanței de contencios constituțional se susține și încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, prin aceea că există o serie de categorii profesionale, precum notarii, avocații, polițiștii, în cazul cărora trimiterea în judecată penală nu duce automat la posibilitatea suspendării acestora din funcție. În consecință, se apreciază că textul legal criticat reglementează într-o manieră discriminatorie posibilitatea luării măsurii de suspendare din funcție în cazul executorilor judecătorești, față de alte categorii profesionale. De asemenea, reprezentantul autorului excepției consideră că această măsură poate crea unele probleme executorului judecătoresc, în sensul că acesta nu își mai poate îndeplini obligațiile contractuale asumate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că suspendarea din funcție a executorului judecătoresc este de natură a proteja prestigiul acestei profesii și nu anticipează sau prejudecă procesul penal. Se mai apreciază că textul art. 16 din Constituție ar fi încălcat dacă nu toți executorii judecătorești ar putea fi supuși acestei măsuri, însă, în cazul de față, nu se pune o asemenea problemă. Faptul că în cazul unor categorii profesionale măsura suspendării din funcție nu se dispune în momentul trimiterii în judecată penală este o problemă ce ține de coordonarea legislativă, aceasta neintrând în sfera de competență a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.018/CA/2004, Curtea de Apel Oradea Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Gheorghe-Radu Danciu într-un litigiu având ca obiect anularea unui ordin, emis de ministrul justiției, prin care autorul excepției de neconstituționalitate a fost suspendat din funcția de executor judecătoresc, ca urmare a trimiterii acestuia în judecată penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești contravin dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (11) și ale art. 154 alin. (1). În acest sens se apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât "în condițiile în care [persoana este considerată nevinovată] din punctul de vedere al legii penale, până la stabilirea vinovăției [acesteia] printr-o hotărâre judecătorească definitivă, este inadmisibil ca printr-un act administrativ să fie supusă la sancțiunea [suspendării din funcție] prevăzută de

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

a executorilor judecătorești [numai] din cauza faptului că a fost trimisă în judecată". Totodată, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, autorul excepției susține că suspendarea din funcție a executorilor judecătorești trebuie "să se facă după soluționarea definitivă a cauzei penale, deoarece, în cazul funcționarilor publici, respectiv al polițiștilor, s-a revenit asupra acestui aspect, aceștia fiind puși la dispoziție, cu remunerare în continuare". În consecință, se apreciază că și în cazul executorilor judecătorești ar trebui să se aplice prevederi asemănătoare.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

este "abrogat implicit în temeiul prevederilor art. 154 alin. (1) din Constituție".

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că executorii judecătorești "sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar actele întocmite de ei sunt de autoritate publică", aceștia trebuind să se bucure de o bună reputație. Or, prin trimiterea în judecată a executorului judecătoresc pentru săvârșirea unei infracțiuni, "chiar dacă potrivit art. 23 alin. (11) din Constituție se bucură de prezumția de nevinovăție, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești penale definitive, sunt afectate statutul său propriu de persoană cu o bună reputație, precum și prestigiul funcției [...], ceea ce influențează negativ exercitarea atribuțiilor de executor judecătoresc concomitent cu judecarea sa pentru o infracțiune în legătură cu exercitarea acestor atribuții".

Totodată se mai consideră că "prin luarea măsurii suspendării din funcție pe perioada derulării procesului penal se apără prestigiul profesiei de executor judecătoresc, încrederea cetățenilor în executorul judecătoresc și interesele [acestora] pentru serviciile pe care executorul le prestează".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că "suspendarea exercițiului calității de executor judecătoresc până la soluționarea procesului penal nu semnifică faptul că persoana respectivă este considerată vinovată de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și nici nu reprezintă o anticipare a unei pedepse care să ducă la încetarea calității de executor judecătoresc". Totodată, în punctul de vedere prezentat, Guvernul arată că, în cazul în care asupra executorului judecătoresc planează "suspiciunea săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, continuarea îndeplinirii atribuțiunilor de executor judecătoresc concomitent cu desfășurarea procesului penal ar fi de natură să aducă prejudicii atât imaginii proprii, cât și imaginii profesiei în ansamblul său, putând pune sub semnul îndoielii legitimitatea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecătoresc în cauză".

În consecință, arată Guvernul, măsura prevăzută de dispozițiile

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

este una de "protejare a calității de executor judecătoresc, a activității sale, a prestigiului unei profesii care presupune îndeplinirea unor acte de autoritate publică și [...] a drepturilor și intereselor legitime ale părților care apelează la serviciile executorului judecătoresc".

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se susține că "măsura suspendării din funcție se dispune ca urmare a luării măsurii reținerii, arestării preventive sau trimiterii în judecată, iar nu ca urmare a înlăturării prezumției de nevinovăție, care operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare". De asemenea, se arată că această măsură are "caracter provizoriu și este justificată de interesul apărării încrederii cetățenilor în activitatea executorilor judecătorești, care sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public". În acest sens este invocată și

Decizia Curții Constituționale nr. 245 din 27 mai 2004 .

În ceea ce privește invocarea, în susținerea excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 47 alin. (1): "În cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura reținerii, arestării preventive sau trimiterii în judecată penală, ministrul justiției, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, va lua măsura suspendării din funcție a acestuia până la soluționarea procesului penal, potrivit legii."

Textele constituționale expres invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 23 alin. (11) și ale art. 154 alin. (1), care au următorul cuprins:

- Art. 23 alin. (11): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";

- Art. 154 alin. (1): "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, în esență, autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că suspendarea din funcție a executorului judecătoresc în cazul trimiterii acestuia în judecată penală este de natură a încălca textele constituționale ale art. 23 alin. (11), care consacră prezumția de nevinovăție, și ale art. 154 alin. (1), privind conflictul temporal de legi.

Curtea observă că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că prezumția de nevinovăție (prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale) este încălcată "dacă, fără stabilirea legală prealabilă a culpabilității unui învinuit și, îndeosebi, fără ca acesta din urmă să aibă ocazia să-și exercite drepturile de apărare, o decizie judiciară care îl privește reflectă sentimentul că este vinovat" (cauza Minelli împotriva Elveției, 1983) sau dacă afirmațiile făcute de unii oficiali publici despre investigații penale în curs încurajează publicul să creadă în vinovăția suspectului și judecă valoarea faptelor anterior unei decizii pronunțate de autoritatea judecătorească competentă (cauza Allenet de Ribemont împotriva Franței, 1995).

Curtea constată că luarea măsurii suspendării din funcția de executor judecătoresc de către ministrul justiției, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, nu este de natură a prejudeca fondul cauzei penale și nici nu reprezintă o anticipare a unei pedepse, această măsură dispunându-se datorită trimiterii în judecată penală a executorului judecătoresc, iar nu ca urmare a înlăturării prezumției de nevinovăție. De altfel, prin luarea măsurii suspendării din funcție ca urmare a trimiterii în judecată penală nu i se impută inculpatului săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar prezumția de nevinovăție operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare.

De asemenea, Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 188/2000 , executorii judecătorești îndeplinesc un serviciu de interes public, iar actele acestora sunt de autoritate publică. Prin urmare, luarea măsurii suspendării din funcție a executorului judecătoresc în cazul în care acesta a fost reținut, arestat preventiv sau trimis în judecată penală este justificată de necesitatea preîntâmpinării prejudicierii imaginii și prestigiului acestei profesii, a evitării unor perturbări în derularea în condiții corespunzătoare a activității executorilor judecătorești, precum și de interesul apărării încrederii cetățenilor în activitatea acestora. De altfel, Curtea observă că dispozițiile

art. 15 lit. d) teza a doua din Legea nr. 188/2000

prevăd că poate fi executor judecătoresc persoana care "se bucură de o bună reputație", iar exercitarea în continuare a funcției de executor judecătoresc în condițiile trimiterii în judecată penală este de natură a impieta asupra reputației persoanei respective.

În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției a prevederilor constituționale ale art. 154 alin. (1), Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, având în vedere că dispozițiile legale criticate nu încalcă nici o normă sau nici un principiu constituțional.

Referitor la compararea de către autorul excepției a prevederilor legale privind luarea măsurii suspendării din funcție a polițiștilor cu cele referitoare la luarea aceleiași măsuri față de executorii judecătorești, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional realizează un control de constituționalitate a legilor și altor acte normative, eventualele probleme privind lipsa coordonării legislative revenind autorității legiuitoare. Totodată, Curtea nu poate primi critica de neconstituționalitate a autorului excepției raportată și la dispozițiile art. 16 din Constituție, astfel cum aceasta a fost formulată în fața Curții prin notele scrise depuse în ședința de judecată, întrucât instanța de contencios constituțional este sesizată numai prin încheierea instanței de judecată și în ceea ce privește aspectele de neconstituționalitate ridicate de autorul excepției.

De asemenea, Curtea constată că în materia luării măsurii suspendării din funcție s-a mai pronunțat, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, prin

Decizia nr. 245 din 27 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 9 august 2004. Considerentele care au stat la baza acestei soluții a Curții Constituționale își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine modificarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Gheorghe-Radu Danciu în Dosarul nr. 6.018/CA/2004 al Curții de Apel Oradea Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2005.