Decizia nr. 289/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, excepție ridicată de Alina Raluca Horhogea, Julieta Maria Morar și de Carmen Mihaela Iosup în dosarele nr. 1.057/2005, nr. 1.058/2005 și nr. 1.059/2005 ale Tribunalului Arad - Secția comercială și de contencios administrativ, de Marinela Ciucă, Nicușor Octavian Maier, Mariana Moldovan, Dorina Ola, Ramona Simon, Maria Beldean, Marius Roșca, Eugenia Marina Popa și Ioana Silvia Cealera în Dosarul nr. 233/2005 al Tribunalului Mureș și de Stelian Stoica, Alina Mesaroș, Gabriela Nagy, Crina Ignat, Eniko Eros și Violeta Bucur în Dosarul nr. 234/2005 al aceleiași instanțe, precum și de Adina Maria Cruciatu în Dosarul nr. 801/2005 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 mai 2005 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 7 iunie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 și 9 martie 2005 pronunțate în dosarele nr. 1.057/2005, nr. 1.058/2005 și nr. 1.059/2005 ale Tribunalului Arad - Secția comercială și de contencios administrativ, încheierile din 8 februarie 2005 pronunțate în dosarele nr. 233/2005 și nr. 234/2005 ale Tribunalului Mureș și încheierea din 24 martie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 801/2005 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005. Excepția a fost ridicată de Alina Raluca Horhogea, Julieta Maria Morar și Carmen Iosup în cadrul unor cauze de contencios administrativ pentru anularea unor acte administrative referitoare la încadrarea în grade profesionale și categorii de salarizare, precum și de Marinela Ciucă, Nicușor Octavian Maier, Mariana Moldovan, Dorina Ola, Ramona Simon, Maria Beldean, Marius Roșca, Eugenia Marina Popa, Ioana Silvia Cealera, Stelian Stoica, Alina Mesaroș, Gabriela Nagy, Crina Ignat, Eniko Eros, Violeta Bucur și de Adina Maria Cruciatu cu prilejul soluționării unor litigii de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

contravin dispozițiilor art. 15, art. 16 alin. (1) și (3) și art. 53 din Constituție, precum și prevederilor art. 2, art. 7 și art. 23 pct. 1, 2 și 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 2 pct. 2 și art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale. În acest sens arată că textul de lege criticat produce efecte retroactive, vizând perioada anilor 2000-2003. De asemenea, susțin că aceste dispoziții legale au caracter discriminatoriu și restrâng exercițiul unor drepturi anterior câștigate, întrucât dispun retrogradarea din funcția și gradul profesional în care au fost încadrați încă din anul 2003. În opinia autorilor excepției,

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

este contrar și prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție. În acest sens arată că textul de lege criticat aduce atingere statutului funcționarilor publici și drepturilor acestora, domeniu rezervat legii organice. De asemenea, apreciază că nu există o situație extraordinară care să justifice adoptarea ordonanței de urgență, astfel că se afectează regimul unei instituții fundamentale a statului.

Tribunalul Arad - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că, prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit reîncadrarea funcționarilor publici corespunzător vechilor elemente de identificare - categorie, clasă și grad -, precum și încadrarea funcționarilor publici care până atunci nu au avut un corespondent în categorie, clasă și grad, în scopul implementării, începând cu anul 2006, a unui nou sistem de salarizare. Așa fiind, nu ar putea fi reținută susținerea potrivit căreia

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

ar aduce atingere unor drepturi sau libertăți, ar crea situații discriminatorii sau ar produce efecte retroactive.

Tribunalul Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, sens în care arată că prin

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

"se aduc modificări esențiale la statutul funcționarilor publici, fiind afectată cariera funcționarilor publici printr-o reîncadrare a acestora cu efect de retrogradare în gradul profesional". În continuare, ținând seama de dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, instanța consideră că "nu a existat nici o situație extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată cu privire la modificarea statutului funcționarilor publici". În legătură cu acest aspect, remarcă faptul că Guvernul a motivat urgența adoptării acestui act normativ exclusiv sub aspectul reformei salarizării funcționarilor publici, nu și cu privire la modificarea statutului acestora, care este o instituție juridică distinctă. De asemenea, Tribunalul Mureș apreciază că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât "statutul funcționarilor publici trebuie privit ca o instituție fundamentală a statului de drept".

Tribunalul Sibiu - Secția civilă apreciază că

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

este constituțional, întrucât, prin această ordonanță, Guvernul nu a intenționat să modifice o lege, ci, în baza abilitării constituționale, a reglementat o componentă a procesului de accelerare a reformei administrației publice pentru anii 2004-2006.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că ierarhizarea sistemului de salarizare a funcționarilor publici pe categorii, clase și grade profesionale, realizată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , ține de opțiunea liberă a legiuitorului. Faptul că această nouă ierarhie derogă de la cea prevăzută în

Legea nr. 188/1999 , respectiv de la

Legea nr. 161/2003 , nu înseamnă că noile reglementări ar avea efecte retroactive, acestea aplicându-se numai pentru viitor. Dispozițiile legale criticate nu încalcă nici principiul constituțional al egalității în drepturi, întrucât ele se aplică tuturor funcționarilor publici aflați în aceeași situație. În ceea ce privește dispozițiile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (3) și art. 53 din Constituție, apreciază că acestea nu au incidență în cauză. Referindu-se la susținerile autorilor excepției, potrivit cărora

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

contravine art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, Guvernul apreciază că aceste susțineri sunt neîntemeiate. În acest sens, arată că interdicția reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice vizează doar ordonanțele emise pe baza unei legi speciale de abilitare, iar nu și ordonanțele de urgență. Situația extraordinară care a impus adoptarea ordonanței de urgență a fost motivată prin interesul social, buna desfășurare a activității în administrația publică și creșterea calității serviciului public, iar măsurile prevăzute în această ordonanță reprezintă o etapă în reforma salarială a funcționarilor publici și au fost adoptate în urma negocierilor cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, precum și cu organizațiile sindicale reprezentative ale funcționarilor publici. În sfârșit, Guvernul arată că prin măsurile prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

nu sunt afectate drepturile sau libertățile constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că "reîncadrarea funcționarilor publici în funcție de noi criterii stabilite prin lege nu încalcă principiul neretroactivității legii. Astfel, dispozițiile legale invocate modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, fapt pentru care legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze o anumită situație juridică în timpul următor intrării ei în vigoare". De asemenea, arată că dispozițiile legale nu au caracter discriminatoriu, aplicându-se în mod egal tuturor funcționarilor publici și nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi. În ceea ce privește dispozițiile art. 15 alin. (1) din Constituție, apreciază că acestea nu au relevanță în cauză. Avocatul Poporului apreciază că

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

nu contravine dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, întrucât "interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, iar ordonanța de urgență reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare". Reîncadrarea funcționarilor publici conform unor noi criterii este justificată în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2004

"de interesul social, buna desfășurare a activității în administrația publică, creșterea calității serviciului public și constituie situații de urgență și extraordinare".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, dispoziții potrivit cărora: "Funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2004

privind unele măsuri în domeniul funcției publice, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional asistent și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în anexele nr. I-IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1) și (3), art. 53, art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1) și (3): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. [...]

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";

- Art. 73 alin. (3) lit. j): "Prin lege organică se reglementează: [...] j) statutul funcționarilor publici;";

- Art. 115 alin. (4) și (6): "(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. [...]

(6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."

Autorii excepției susțin, de asemenea, că

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

este contrar prevederilor art. 2, art. 7 și art. 23 pct. 1, 2, și 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora:

- Art. 2: "1. Fiecare se poate prevala de toate drepturile și de toate libertățile proclamate în prezenta Declarație, fără nici o deosebire, cum ar fi cea întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau orice altă situație.

2. Pe lângă aceasta, nu se va face nici o deosebire bazată pe statutul politic, juridic sau internațional al țării sau al teritoriului de care aparține o persoană, fie această țară sau teritoriu independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranității.";

- Art. 7: "Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul, fără deosebire, la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.";

- Art. 23: "1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotire împotriva șomajului.

2. Toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.

3. Orice om care muncește are dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât și familiei sale, o existență conformă cu demnitatea umană și completată, dacă este cazul, cu alte mijloace de protecție socială."

În sfârșit, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

este raportată și la prevederile art. 2 pct. 2 și art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care prevăd că:

- Art. 2 pct. 2: "Statele părți la prezentul pact se angajează să garanteze că drepturile enunțate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau orice altă împrejurare.";

- Art. 7: "Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi:

a) remunerația care asigură tuturor muncitorilor cel puțin:

(i) un salariu echitabil și o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție; în special, femeile trebuie să aibă garanția că condițiile de muncă ce li se acordă nu sunt inferioare acelora de care beneficiază bărbații și să primească aceeași remunerație ca ei pentru aceeași muncă;

(îi) o existență decentă pentru ei și familia lor, în conformitate cu dispozițiile prezentului pact;

b) securitatea și igiena muncii;

c) posibilitatea egală pentru toți de a fi promovați în munca lor la o categorie superioară adecvată, luându-se în considerare numai durata serviciilor îndeplinite și aptitudinile;

d) odihna, timpul liber, limitarea rațională a duratei muncii și concediile periodice plătite, precum și remunerarea zilelor de sărbătoare."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, statutul funcționarilor publici se stabilește prin lege organică, iar sistemul de salarizare a acestei categorii de funcționari ține de statutul lor. Curtea observă, în același timp, că atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ține de opțiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici.

Având în vedere aceste considerente, apare ca fiind legitimată din punct de vedere constituțional emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , care, după cum se arată în art. 1 alin. (1), își propune să reglementeze drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005. Din cuprinsul acestui articol rezultă cu claritate că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, ci exclusiv pentru anul 2005.

Analizând prevederile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi, Curtea constată că acest text de lege se aplică deopotrivă tuturor funcționarilor publici de execuție, fără a crea privilegii sau discriminări.

În consecință, neretroactivitatea legii, nediscriminarea ori restrângerea numai în situații limitativ prevăzute a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, principii consacrate de art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție, în deplină concordanță cu reglementările internaționale invocate, nu sunt încălcate prin dispozițiile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 .

În continuare, analizând critica autorilor excepției raportată la dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, Curtea reține că interdicția reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice este prevăzută de alin. (1) al aceluiași articol constituțional pentru ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicție nu operează și în cazul ordonanțelor de urgență care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție. Emiterea unor asemenea ordonanțe este condiționată însă de existența unor "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgența în cuprinsul ordonanței. În ceea ce privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 , Guvernul a motivat existența situației extraordinare prin aceea că "asigurarea unor drepturi salariale funcționarilor publici care, potrivit legii, îndeplinesc prerogative de putere publică și sunt supuși unui regim sever al incompatibilității și conflictului de interese este un obiectiv prioritar al Strategiei actualizate a Guvernului României privind accelerarea reformei în administrația publică 2004-2006" și că "măsurile cuprinse în această ordonanță reprezintă o etapă în reforma salarială a funcționarilor publici și au la bază negocierile Guvernului României cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, precum și cu organizațiile sindicale reprezentative ale funcționarilor publici".

Prin urmare, Curtea reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

apare ca un răspuns la necesitatea de a da curs rezultatelor negocierilor Guvernului cu instituțiile internaționale amintite, precum și cu organizațiile sindicale, în sensul instituirii unor reforme în administrația publică. De asemenea, emiterea acestei ordonanțe este justificată de necesitatea reglementării aplicării dispozițiilor legii bugetare pentru anul 2005. De altfel, Curtea observă că aplicarea prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2004

este limitată doar pe durata acestui an. În consecință, Curtea apreciază că urgența reglementărilor justifică, în acest caz, existența situației extraordinare și, în consecință, dispozițiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituționale invocate. în sfârșit, Curtea constată că art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. (3) din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, excepție ridicată de Alina Raluca Horhogea, Julieta Maria Morar și de Carmen Mihaela Iosup în dosarele nr. 1.057/2005, nr. 1.058/2005 și nr. 1.059/2005 ale Tribunalului Arad - Secția comercială și de contencios administrativ, de Marinela Ciucă, Nicușor Octavian Maier, Mariana Moldovan, Dorina Ola, Ramona Simon, Maria Beldean, Marius Roșca, Eugenia Marina Popa și Ioana Silvia Cealera în Dosarul nr. 233/2005 al Tribunalului Mureș și de Stelian Stoica, Alina Mesaroș, Gabriela Nagy, Crina Ignat, Eniko Eros și Violeta Bucur în Dosarul nr. 234/2005 al aceleiași instanțe, precum și de Adina Maria Cruciatu în Dosarul nr. 801/2005 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2005.