Decizia nr. 301/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florinel Corduneanu, Bogdan Constantin și Călin Vasile în Dosarul nr. 197/2005 al Curții de Apel București - Secția I penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții, ocazie cu care s-a statuat că acestea nu aduc atingere dispozițiilor fundamentale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 197/2005, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de inculpații Florinel Corduneanu, Bogdan Constantin și Călin Vasile, prin apărătorul ales, Nechita Ionel Nicolae, în dosarul cu numărul de mai sus având drept obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală, care reglementează modalitatea de soluționare a plângerilor contra actelor procurorului, nu permit părților interesate, în virtutea dreptului de a avea acces liber la justiție, de a se adresa instanței de judecată, deoarece, potrivit art. 278^1 din același cod, o astfel de plângere poate fi făcută numai împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, care pot fi doar rezoluții de neîncepere a urmăririi penale în cauză ori ordonanțe sau, după caz, rezoluții de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale sau de clasare.

Curtea de Apel București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală, care prevăd posibilitatea verificării în cursul urmăririi penale a legalității și temeiniciei actelor efectuate de procuror sau, pe baza dispozițiilor acestuia, doar de către procurorul ierarhic superior, nu vin în contradicție cu principiul liberului acces la justiție, întrucât, după emiterea rechizitoriului, instanța procedează la judecarea în fond a cauzei, ocazie cu care verifică în mod obligatoriu și legalitatea și temeinicia actelor de urmărire penală efectuate de procuror sau în baza dispozițiilor acestuia. De asemenea, și în ipoteza în care urmărirea penală se finalizează cu o soluție de netrimitere în judecată, instanța, în cadrul procedurii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală, are posibilitatea și obligația de a exercita un control direct asupra măsurilor luate și actelor efectuate de procuror pe baza dispozițiilor acestuia.

Prin urmare, nu se poate susține că se aduce atingere principiului liberului acces la justiție.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate, deși prevăd posibilitatea verificării în cursul urmăririi penale a legalității și temeiniciei actelor efectuate de procuror sau, în baza dispozițiilor acestuia, doar de către procurorul ierarhic superior, nu vin în contradicție cu principiul liberului acces la justiție, întrucât, odată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu, aceasta verifică, în mod obligatoriu, legalitatea și temeinicia actelor de urmărire penală efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor acestuia. Astfel, accesul liber la justiție este garantat, chiar dacă sesizarea instanței nu se face pe calea unei acțiuni directe. De asemenea, instanța are posibilitatea și obligația de a exercita un control direct asupra măsurilor și actelor efectuate de procuror, sau pe baza dispozițiilor acestuia, și în ipoteza în care activitatea de urmărire penală se finalizează printr-o soluție de netrimitere în judecată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu opresc părțile interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime, acestea beneficiind de toate garanțiile care condiționează un proces echitabil.

În plus, potrivit dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței or, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Mai mult, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului penal în fața acestora constituie prerogativa exclusivă a legiuitorului, dispozițiile legale indicate fiind conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 din Codul de procedură penală - Plângerea contra actelor procurorului, cu următorul conținut:

"Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

În cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 și art. 249 alin. 2.

Rezoluțiile sau ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.

Dispozițiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, precum și ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil și Dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra prevederilor

art. 278 din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a observat că nu pot fi reținute nici susținerile privind contrarietatea dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală cu cele ale art. 21 din Legea fundamentală și ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pe motiv că acestea nu reglementează posibilitatea persoanei interesate de a ataca în fața instanței măsura luată ori actul efectuat de procuror ori în baza dispozițiilor acestuia, altul decât soluția de netrimitere în judecată. Sub acest aspect se observă că autorii excepției solicită, în realitate, completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanțele judecătorești nu doar a rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, ci și a altor acte sau măsuri ale procurorului, ceea ce este contrar atât dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în conformitate cu care, în exercitarea controlului, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", cât și prevederilor constituționale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

Totodată, nu se poate reține susținerea potrivit căreia rezoluția procurorului prin care s-a dispus efectuarea unor acte de procedură prin delegare și procesul-verbal întocmit de procuror în condițiile art. 86^2 din Codul de procedură penală ar avea un caracter absolut, nefiind supusă vreunei verificări de legalitate și oportunitate, deoarece învinuitul sau inculpatul, în situația în care se dispune trimiterea sa în judecată, are asigurat accesul la justiție prin posibilitatea de a invoca în fața instanței de judecată toate neregularitățile săvârșite în cursul urmăririi penale sau, în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale ori clasarea, are posibilitatea formulării unei plângeri în fața instanței împotriva rezoluției sau a ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florinel Corduneanu, Bogdan Constantin și Călin Vasile în Dosarul nr. 197/2005 al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2005.