Decizia nr. 403/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokâr Gâbor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală cu referire la art. 255 și art. 257 din același cod, excepție ridicată de Dan Vasilică Petrea în Dosarul nr. 338/P/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 187/R din 22 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 338/P/2005, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală cu referire la art. 255 și art. 257 din același cod. Excepția a fost ridicată de Dan Petrea Vasilică în fața Tribunalului Vrancea care, prin Încheierea de ședință din 28 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.261/P/2004, a respins ca inadmisibilă excepția invocată. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs. Curtea de Apel Galați Secția penală a admis recursul astfel formulat și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate aduc atingere dreptului învinuitului la un proces echitabil, precum și dreptului la apărare al acestuia, întrucât condiționează anularea actelor făcute cu încălcarea dispozițiilor legale. Astfel, câtă vreme încălcarea dispozițiilor art. 255 și art. 257 din Codul de procedură penală nu este sancționată de lege decât în condițiile în care s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză, și numai dacă această încălcare este invocată într-un anumit termen, este lăsată la latitudinea instanței restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actelor de urmărire penală întocmite cu nesocotirea legii. Ca urmare, se permite organelor de urmărire penală să nesocotească drepturile constituționale ale învinuitului, fără a fi sancționate în mod obligatoriu actele nelegale ale acestora.

Se mai arată că aprecierea pe care trebuie să o facă instanța de judecată în condițiile art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală, potrivit căruia instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, "dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei", "este pur arbitrară", întrucât "în dispozițiile de procedură penală nu există o delimitare a actelor de urmărire penală care servesc aflării adevărului, față de anumite acte de procedură care ar duce la alterarea adevărului judiciar". Ca urmare, "învinuitul poate sau nu beneficia de refacerea acelor acte prin care i-au fost vătămate drepturile constituționale".

Autorul excepției susține, de asemenea, că textele de lege criticate creează o inegalitate între învinuiții care invocă încălcările drepturilor consacrate de dispozițiile art. 255 și art. 257 din Codul de procedură penală "la primul termen de judecată cu procedura completă" și cei care nu fac acest lucru din neștiință sau pentru că nu beneficiază de asistență juridică.

Curtea de Apel Galați - Secția penală arată că "punctul de vedere al instanței cu privire la excepția invocată [...]" este "[...] cel arătat în motivarea încheierii de ședință din 28.02.2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.261/P/2004 al Tribunalului Vrancea", încheiere prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de Dan Petrea Vasilică, motivat de faptul că aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , decizia de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu sunt în contradicție cu textele constituționale pretins încălcate, argumentele aduse de autorul excepției în motivarea acesteia privind doar probleme de aplicare a legii. Totodată, arată că, potrivit art. 361 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, inculpatul poate ataca cu apel încheierile instanței considerate nelegale.

Avocatul Poporului apreciază că excepția este neîntemeiată. În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece condiționarea anulării actului de procedură care nu îndeplinește condițiile legale, de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod, nu are semnificația unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancțiunilor legale. Totodată, consideră că prevederile legale ce fac obiectul excepției nu aduc atingere dreptului la apărare și nici normelor constituționale care reglementează egalitatea în fața legii. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 197 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. [...]

Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei."

De asemenea, autorul excepției face referire și la prevederile art. 255 și art. 257 din Codul de procedură penală, care reglementează ascultarea învinuitului înainte de terminarea cercetării, respectiv prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror.

Textele constituționale invocate în motivarea excepției au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Curtea reține că nulitatea reprezintă o sancțiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deși inițial nu au respectat formele procedurale, își pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce și să dovedească vătămarea pretinsă.

Așa fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii și dreptul la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul părților la un proces echitabil, iar pe de altă parte, condiționarea anulării actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificația unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancțiunilor legale sau a unei derogări de la obligativitatea respectării legii de către organele de cercetare penală.

Curtea mai reține că instituirea, prin art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală, a unor termene privind invocarea încălcării dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal (cu excepția încălcărilor vizând dispozițiile prevăzute de art. 197 alin. 2 din același cod), nu este de natură să aducă atingere drepturilor constituționale invocate de autorul excepției, ci, dimpotrivă, este menită să asigure soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordanță cu exigențele constituționale ale dreptului la un proces echitabil. De asemenea, contrar susținerilor autorului excepției, nu se aduce atingere în acest mod principiului egalității cetățenilor în fața legii, eventuala necunoaștere a legii nefiind, de altfel, un criteriu de discriminare, în sensul dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală. În plus, faptul că, în conformitate cu art. 197 alin. 4 teza finală din Codul de procedură penală, instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, constituie o garanție că nerespectarea legii nu va rămâne nesancționată.

În sfârșit, nu poate fi reținută nici critica formulată în raport de dispozițiile constituționale privind dreptul la apărare, întrucât textele legale ce fac obiectul excepției nu împiedică părțile să fie asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu.

În argumentarea excepției de neconstituționalitate se face referire și la dispozițiile art. 255 și art. 257 din Codul de procedură penală, care reglementează ascultarea învinuitului înainte de terminarea cercetării, respectiv prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror. Curtea observă în acest sens că, în realitate, ceea ce a determinat invocarea excepției de neconstituționalitate este modul de aplicare și interpretare a legii, pretinsa încălcare, în speță, a dispozițiilor art. 255 și art. 257 din Codul de procedură penală determinând critica normelor procedural penale care reglementează nulitățile. Or,

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale stabilește că aceasta nu se poate pronunța sub aceste aspecte, ci numai asupra înțelesului contrar al legii în raport cu dispozițiile Constituției.

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 197 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală cu referire la art. 255 și

art. 257 din același cod, în raport de critici similare, prin Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția pronunțată prin această decizie, cât și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală cu referire la art. 255 și art. 257 din același cod, excepție ridicată de Dan Vasilică Petrea în Dosarul nr. 338/P/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2005.