Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 319/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
14 iunie 2005
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 747 din 17 august 2005
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 10.734 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lăcrămioara-Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 3.625/2004 al Judecătoriei Tecuci.

La apelul nominal sunt prezente părțile Felix-Sorin Ofițeru și Paul-Cristian Chivu, lipsind autoarea excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 172 D/2005, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Constantin Gheorghe în Dosarul nr. 20.767/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate care fac obiectul dosarelor nr. 166 D/2005 și nr. 172 D/2005 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, conexarea dosarelor.

Părțile Felix-Sorin Ofițeru și Paul-Cristian Chivu nu se opun măsurii conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 172 D/2005 la Dosarul nr. 166 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, Felix-Sorin Ofițeru și Paul-Cristian Chivu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale și nici celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 4 februarie 2005 și 13 ianuarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 3.625/2004 și nr. 20.767/2004, Judecătoria Tecuci și Judecătoria Sectorului 1 București au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lăcrămioara-Camelia Popescu Sfat și, respectiv, de Constantin Gheorghe în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat creează o discriminare între inculpații aflați în stare de libertate și cei aflați în stare de deținere și, de asemenea, că încalcă dreptul la apărare al inculpaților aflați în stare de libertate, întrucât nu reglementează obligația instanței de a comunică rechizitoriul, în copie, și acestora din urmă.

Judecătoria Tecuci apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituționale invocate de autoarea excepției. Se arată că inculpatul aflat în stare de libertate are posibilitatea de a lua cunoștință de rechizitoriu la arhiva instanței la care se găsește dosarul și, ca urmare, nu se aduce nici o atingere dreptului său la apărare.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât inculpatul aflat în stare de libertate are posibilitatea de a lua cunoștință de rechizitoriu la arhiva instanței la care se găsește dosarul și, ca urmare, nu se aduce nici o atingere dreptului său la apărare și, de asemenea, nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, respectiv celor ale art. 6 pct. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, ci urmărește evitarea unei discriminări între inculpatul aflat în stare de libertate și cel aflat în stare de deținere. În ceea ce privește pretinsa încălcare prin dispozițiile legale criticate a dreptului la apărare se arată că nu poate fi reținută, întrucât inculpatul aflat în stare de libertate are posibilitatea de a lua cunoștință oricând, personal sau prin apărător, de actele dosarului.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale ce fac obiectul excepției nu instituie privilegii sau discriminări, ci, dimpotrivă, urmăresc evitarea unei discriminări, asigurând posibilitatea inculpatului aflat în stare de deținere de a-și organiza apărarea în condiții cât mai apropiate de cele ale inculpatului aflat în stare de libertate. Se arată totodată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la apărare al inculpatului aflat în stare de libertate, deoarece, fiind citat de instanță, acesta are dreptul de a lua cunoștință oricând, direct sau prin apărător, de actul de sesizare a instanței și își poate organiza apărarea utilizând toate mijloacele procedurale prevăzute de lege.

În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "În termen de 24 de ore de la darea sau, după caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul înaintează instanței competente dosarul împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaților aflați în stare de deținere".

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției au următorul conținut:

- Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. 1: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 24 (Dreptul la apărare) alin. 1: "Dreptul la apărare este garantat."

În motivarea excepției se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 pct. 3 lit. a) și b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale."

Examinând excepția invocată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, în raport de aceleași critici, prin

Decizia nr. 132 din 26 aprilie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 11 iulie 2001, și prin

Decizia nr. 158 din 30 mai 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 24 iunie 2002.

Cu acele prilejuri, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, Curtea a reținut că textul de lege criticat, care prevede o procedură administrativă de înaintare a dosarului la instanța competentă după darea sau confirmarea rechizitoriului, respectiv obligația procurorului de a înainta dosarul către instanța de judecată împreună cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu, nu creează inculpatului aflat în stare de deținere o situație mai favorabilă decât a celui aflat în stare de libertate.

Astfel, dispozițiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală nu numai că nu creează discriminări, ci, dimpotrivă, urmăresc evitarea unei discriminări, asigurând posibilitatea inculpatului aflat în stare de deținere de a-și organiza apărarea în condiții cât mai apropiate de acelea ale inculpatului aflat în stare de libertate. În ceea ce privește dreptul la apărare al acestuia din urmă, Curtea a reținut că nu este cu nimic afectat, deoarece, fiind chemat prin citație procedurală, el are dreptul de a lua cunoștință oricând, direct sau prin apărător, de actul de sesizare a instanței și își poate organiza apărarea utilizând toate mijloacele prevăzute de lege. Pentru aceleași considerente s-a reținut că este neîntemeiată și critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 pct. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul acuzatului de a fi informat în legătură cu natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, respectiv de a dispune de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lăcrămioara-Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 3.625/2004 al Judecătoriei Tecuci și de Constantin Gheorghe în Dosarul nr. 20.767/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.