Decizia nr. 367/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 26/2004 29 aprilie 2004 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în por…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004
privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, excepție ridicată de Maria Buică în Dosarul nr. 522/2005 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, Maria Buică, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că prevederile legale criticate încalcă textele constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 53 alin. (1).
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate sunt de ordin procedural și nu afectează liberul acces la justiție sau dreptul la un proces echitabil, întrucât perioada de timp pentru care se suspendă judecarea tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare, precum și orice procedură de executare silită este limitată la maximum 12 luni. În acest sens este invocată și jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 522/2005, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004
privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, excepție ridicată de Maria Buică într-un litigiu având ca obiect soluționarea recursului formulat de aceasta împotriva încheierii de suspendare a judecării unei cauze.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile
art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , cât și cele ale
art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004
contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 53 alin. (1). Totodată, se susține că sunt încălcate și prevederile art. 8, 10, 29 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice ale omului, precum și cele ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Autorul excepției apreciază că suspendarea judecării unor acțiuni, potrivit prevederilor
art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , limitează dreptul de acces liber la justiție, iar "întârzierea imputabilă statului, datorită modificărilor legislative produse în timpul unui proces", este o violare a duratei rezonabile de soluționare a cauzei. Totodată, se apreciază că prelungirea perioadei inițiale de suspendare a judecării acțiunilor judiciare, dispusă prin dispozițiile
art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004 , duce la "anularea drepturilor constituționale [invocate] și a celor apărate prin documentele internaționale semnate/ratificate de România".
Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază că "legiuitorul, impunând suspendarea judecării tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare, precum și orice act de executare, a creat o situație de egalitate tuturor creditorilor societății comerciale față de care s-a inițiat procedura falimentului".
În opinia instanței, suspendarea judecării cauzei, prin aplicarea
art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004
"nu reprezintă o încălcare sau îngrădire a liberului acces la justiție", ci "o întrerupere temporară a judecății, nicidecum o îngrădire a exercițiului dreptului reclamantei". Totodată, se consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constituție.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susține că "textul legal criticat conține dispoziții de ordin procedural, aspect ce reprezintă o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție [...] și care [...] nu afectează dreptul substanțial la acces liber în justiție [...], întrucât acest drept nu este suprimat, ci numai suspendat, pe o perioadă limitată, stabilită pe un interval de timp rezonabil, respectiv până la finalizarea procedurilor de dizolvare și lichidare voluntară [...], dar nu mai mult de 12 luni de la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2004 ".
Guvernul apreciază că textul legal criticat "corespunde exigențelor prevăzute de art. 135 din Constituție, fiind determinat de necesitatea îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, în contextul favorizării finalizării privatizării, în mod accelerat, a societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ în plan economic și social, precum și a consolidării unor privatizări, în scopul menținerii acestor societăți comerciale în activitate și fără perturbări sociale majore, pentru a-și exercită, în continuare, funcțiile economice pentru care au fost constituite, inclusiv achitarea obligațiilor către creditori, aspecte de privesc interesul public general și imediat". Totodată, Guvernul invocă în sprijinul punctului său de vedere și Deciziile Curții Constituționale nr. 350 din 23 septembrie 2003 și nr. 84 din 2 martie 2004, prin care s-a stabilit, de principiu, că nu orice măsură de suspendare a unor proceduri judiciare sau extrajudiciare este de natură a încălca prevederile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În consecință, se apreciază că cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate în raport cu celelalte dispoziții constituționale și cu prevederile unor documente internaționale invocate, Guvernul apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că textul de lege criticat "nu îngrădește dreptul persoanelor interesate de a se adresa instanței judecătorești [...] și [nici] dreptul de a stărui în continuarea procesului judiciar declanșat, până la soluționarea definitivă a acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă". Avocatul Poporului invocă, în sensul punctului său de vedere, și deciziile Curții Constituționale nr. 365 din 30 septembrie 2003 și nr. 84 din 2 martie 2004.
Se mai arată, în punctul de vedere prezentat, că dispozițiile criticate nu contravin textului constituțional al art. 53, întrucât "măsura suspendării acțiunilor judiciare sau extrajudiciare are caracter excepțional și temporar și nu pune în discuție dreptul subiectelor îndreptățite să acționeze în judecată societățile comerciale respective".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004
privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 20 aprilie 2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile
art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004
pentru aprobarea ordonanței de urgență menționate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004. Curtea reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile legale criticate au fost modificate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iunie 2005, însă soluția legislativă inițială, în esență, a fost conservată. În consecință, dispozițiile legale criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:
"(1) În scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, se suspendă judecarea tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare, precum și orice procedură de executare silită, îndreptate împotriva următoarelor societăți comerciale:
- Societatea Comercială «CUG» - S.A. Cluj-Napoca;
- Societatea Comercială «Turnu» - S.A. Turnu Măgurele;
- Societatea Comercială «Brafor» - S.A. Brașov;
- Societatea Comercială «Ampelum» - S.A. Zlatna;
- Societatea Comercială «Autotransport» - S.A. Brașov;
- Societatea Comercială «IAIFO» - S.A. Zalău;
- Societatea Comercială «Energoreparații» - S.A. București;
- Societatea Comercială «Rocar» - S.A. București;
- Societatea Comercială «CMB» - S.A. Bocșa;
- Societatea Comercială «Foraje Sonde» - S.A. Târgu Cărbunești;
- Societatea Comercială «SINCAR» - S.A. Brăila.
(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) durează până la finalizarea procedurilor de dizolvare și lichidare voluntară prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005."
Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 11 alin. (1) și (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 53 alin. (1), care au următorul cuprins:
- Art. 11 alin. (1) și (2): "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 53 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Totodată, în susținerea excepției sunt invocate și unele prevederi ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, ale Pactului internațional privind drepturile civile și politice ale omului și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, îndeosebi cele referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la condițiile restrângerii exercitării unor drepturi și libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
În esență, autorul excepției apreciază că măsura suspendării judecării tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare, precum și a oricăror proceduri de executare silită îndreptate împotriva unei societăți comerciale este de natură a încălca îndeosebi accesul liber la justiție, limitându-l în mod nejustificat.
Curtea observă că rațiunea textului legal criticat o reprezintă, astfel cum arată și Guvernul în punctul de vedere prezentat, "necesitatea îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, în contextul favorizării finalizării privatizării, în mod accelerat, a societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ în plan economic și social, precum și a consolidării unor privatizări, în scopul menținerii acestor societăți comerciale în activitate și fără perturbări sociale majore, pentru a-și exercită, în continuare, funcțiile economice pentru care au fost constituite, inclusiv achitarea obligațiilor către creditori, aspecte ce privesc interesul public general și imediat".
Curtea constată că, potrivit dispozițiilor legale criticate, față de Societatea Comercială "Rocar" - S.A. București se suspendă judecarea tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare, precum și orice procedură de executare silită până la finalizarea procedurilor de dizolvare și lichidare voluntară prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificările și completările ulterioare, precum și de
Legea nr. 137/2002 , cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005.
Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, nu orice intervenție a puterii legiuitoare cu privire la desfășurarea unor procese aflate în curs de soluționare încalcă de principiu prevederile constituționale, chiar Codul de procedură civilă prevăzând cazuri de suspendare legală a judecății unor cauze.
În cauza de față, Curtea constată că dispozițiile legale criticate, prevăzând suspendarea judecării tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare, precum și a oricăror proceduri de executare silită împotriva unor societăți comerciale, nu încalcă principiul liberului acces la justiție, care presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanței judecătorești competente "pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", precum și dreptul de a stărui în continuarea procesului judiciar declanșat până la soluționarea definitivă a acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, inclusiv exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. În consecință, Curtea reține că, în speță, accesul liber la justiție nu este suprimat, ci numai suspendat cel mult până la data de 31 decembrie 2005. În acest sens, Curtea s-a pronunțat prin deciziile: nr. 211 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002; nr. 49 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2003; nr. 95 din 6 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 6 mai 2003.
De asemenea, Curtea reține că prin
Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003, a fost respinsă o excepție de neconstituționalitate cu privire la o măsură de suspendare a unor acțiuni judiciare și extrajudiciare. Cu acel prilej, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate cu referire la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil, stabilind că "jurisprudența Curții Constituționale (...] este, «mutatis mutandis», în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cazul Saggio contra Italiei (Hotărârea din 25 octombrie 2001), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauză că măsura luată de ministrul industriei din Italia de plasare a unei societăți sub regim de «administrare extraordinară», în baza Legii nr. 95 din 3 aprilie 1979, conform căreia nici o acțiune în executare nu putea fi intentată împotriva societății, vizează asigurarea unei bune gestionări a societății respective și o protecție identică pentru toți creditorii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut statului o largă marjă de apreciere în ceea ce privește mijloacele folosite pentru atingerea obiectivelor urmărite. În hotărârea respectivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, în principiu, un sistem de suspendare temporară a plății datoriilor unei societăți comerciale aflate în criză și autorizate să-și continue activitatea de producție în interesul economiei naționale nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere recunoscută statelor. De asemenea, în considerentele hotărârii respective, instanța europeană a statuat că în speță nu a operat vreo expropriere sau vreun transfer de proprietate, căci dreptul reclamantului (fost salariat al societății) nu a fost niciodată pus în discuție".
Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții în materia suspendării unor acțiuni judiciare și extrajudiciare, cele stabilite prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În ceea ce privește critica autorului excepției, în sensul că dispozițiile criticate contravin cerinței soluționării procesului într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că perioada de timp pentru care se pot suspenda acțiunile judiciare sau extrajudiciare, precum și orice procedură de executare silită, pornite împotriva societăților la care fac referire dispozițiile legale criticate, este limitată. Această suspendare încetează în momentul în care se finalizează procedurile de dizolvare și lichidare voluntară prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificările și completările ulterioare, și de
Legea nr. 137/2002 , cu modificările și completările ulterioare, dar nu poate dura în timp mai mult de data de 31 decembrie 2005, astfel cum s-a stabilit prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2005 .
De asemenea, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 53 alin. (1) din Constituție, întrucât suspendarea acțiunilor judiciare sau extrajudiciare, precum și a procedurilor de executare silită dispuse prin textul criticat nu reprezintă o restrângere a exercițiului liberului acces la justiție. În sfârșit, Curtea constată că, pentru argumentele deja înfățișate, nu se poate reține nici încălcarea celorlalte prevederi din actele internaționale invocate de autorul excepției.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004
privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, excepție ridicată de Maria Buică în Dosarul nr. 522/2005 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly ___________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.