Decizia nr. 384/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Eksioglu Mehmet Emin în Dosarul nr. 5.887/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dobândirea proprietății este, în sens larg, afectată uneori de o anumită condiție, iar neîndeplinirea acesteia atrage anumite sancțiuni. Este firesc ca legiuitorul să sancționeze deturnarea unor credite obținute în condițiile impuse de textul legal criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.887/2004, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Excepția a fost ridicată de inculpatul Eksioglu Mehmet Emin în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin textul legal criticat este incriminată fapta de a utiliza creditul în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordat și această reglementare este de natură a aduce atingere dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, întrucât stabilește un regim discriminatoriu între titularii dreptului de proprietate. Astfel, contractul de credit încheiat între împrumutat și creditor, care poate fi o bancă ori o altă instituție ce poate acorda credite, are ca efect transferarea către debitor a dreptului de proprietate asupra sumei ce a făcut obiectul contractului. În aceste condiții, dreptul de proprietate astfel dobândit ar trebui să-i confere împrumutatului posibilitatea de a uza de dezmembrămintele dreptului, inclusiv acela de a dispune de sumele de bani, întrucât proprietarul poate dispune de un lucru, în mod absolut și exclusiv, în limitele legii, limite care, potrivit art. 44 alin. (2) din Constituție, trebuie să fie aceleași pentru toți.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autor.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederea legală criticată conține o normă de incriminare care, ca orice normă de drept penal, are drept scop ocrotirea unor relații sociale, în cazul de față ocrotirea unor raporturi patrimoniale ce iau naștere în baza unui contract de credit încheiat de o persoană fizică cu o bancă sau cu o altă instituție care poate acorda credit în mod legal. Prin urmare, nu se poate considera că

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

încalcă art. 44 alin. (2) din Constituție prin introducerea unei discriminări în ceea ce privește garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată între cei ce obțin creditul de la o unitate de credit și cei ce obțin un împrumut de la o persoană fizică, deoarece categoriile de titulari ai dreptului de proprietate se găsesc în situații diferite în raport cu cel ce le-a acordat împrumutul și, deci, și protecția acordată de lege trebuie să fie diferită.

De asemenea, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Pe cale de consecință, Legea fundamentală prevede că legea ordinară este cea care stabilește conținutul și limitele dreptului de proprietate privată, desigur în raport cu situațiile diferite și cu titularii diferiți ai dreptului de proprietate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici un fel de discriminare pe considerente arbitrare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu următorul conținut: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: [...]

c) utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dreptul de proprietate privată are nu numai o funcție menită să satisfacă interesele personale, ci și o funcție socială, în virtutea căreia poate fi limitat atât în conținut, cât și în modul de exercitare. În acest sens, Constituția prevede în art. 44 alin. (1) că limitele și conținutul dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege.

Luând în considerare dispozițiile invocate de autorul excepției, Curtea Constituțională nu poate primi susținerea acestuia în sensul că limitarea dreptului de folosire a creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate contravine art. 44 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală. De altfel, în ceea ce privește referirea la art. 44 alin. (2) din Constituție este de observat că dispoziția legală atacată nu conține vreo distincție în raport cu categoria de proprietate, publică sau privată.

Pe de altă parte, este de reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 57 din Constituție, cetățenii și celelalte subiecte de drept au obligația să-și exercite drepturile cu bună-credință. Or, fiind evident că utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate constituie o exercitare abuzivă, cu rea-credință, a dreptului de proprietate, instituirea răspunderii juridice pentru asemenea încălcare - prin dispoziția legală atacată pe calea excepției de neconstituționalitate - este întru totul constituțională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Eksioglu Mehmet Emin în Dosarul nr. 5.887/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2005.