Decizia nr. 373/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Elena Apetroaie în Dosarul nr. 247/C/2005 al Curții de Apel Suceava - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituție, deoarece protecția constituțională a dreptului de proprietate poate fi invocată numai după dobândirea acestui drept.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 247/C/2005, Curtea de Apel Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 . Excepția a fost ridicată de Elena Apetroaie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată în esență că prevederile

art. 33 din Legea nr. 1/2000 , în temeiul cărora persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de

Legea nr. 169/1997

cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, pot formula astfel de cereri în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 1/2000 , contravin principiului constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private, cuprins în art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție. Se mai susține că textul de lege criticat limitează în timp posibilitatea persoanelor interesate de a depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Suceava - Secția civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, deoarece "în lipsa unui termen imperativ de decădere privitor la depunerea cererilor de restituire a terenurilor, s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice (...)". Se mai arată că "limitarea în timp a dreptului de a solicita restituirea terenurilor este în deplină concordanță cu prevederile art. 1 alin. (2) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care conferă statului dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție nu sunt incidente în cauză, deoarece "principiul constituțional al garantării dreptului de proprietate privată protejează dreptul de proprietate existent în patrimoniul titularului său, nu vocația la dobândirea acestui drept". Se invocă în acest sens și jurisprudența Curții Constituționale. Pentru aceste considerente, în opinia Guvernului, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată", ceea ce implică și "reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai e posibilă". Se mai arată, invocându-se jurisprudența Curții Constituționale în materie, că "dreptul de proprietate nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale care îi determină conținutul și limitele".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă

art. 33 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.

Prevederile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 33: "Persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de

Legea nr. 169/1997

cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri și pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi legale contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, al căror conținut este următorul:

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Autorul excepției susține că prevederile

art. 33 din Legea nr. 1/2000 , în temeiul cărora persoanele interesate pot formula cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit

Legii nr. 169/1997 , inclusiv în decursul unui termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 1/2000 , contravin principiului constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private, cuprins în art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, prin limitarea în timp a posibilității persoanelor interesate de a depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere.

Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate. În sensul jurisprudenței sale, de exemplu

Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, dispozițiile constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate. Or, în cauză, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere nu au calitatea de proprietar.

De altfel, în legătură cu termenul de 30 de zile de la intrarea în vigoare a

Legii nr. 1/2000 , în decursul căruia pot fi depuse cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, Curtea constată că acesta a fost instituit de legiuitor ca măsură reparatorie pentru cei care nu au depus astfel de cereri în decursul termenului inițial, de 90 de zile, instituit prin

art. IV din Legea nr. 169/1997 .

Astfel, potrivit

art. IV alin. (1) din Legea nr. 169/1997 : "Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de

Legea fondului funciar nr. 18/1991 , pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orășenești sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Astfel, nici din acest punct de vedere nu sunt întemeiate susținerile autorului excepției de neconstitu-ționalitate referitoare la limitarea în timp a posibilității persoanelor interesate de a depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Elena Apetroaie în Dosarul nr. 247/C/2005 al Curții de Apel Suceava - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2005.