Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 41/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

prezumat în vigoare

Data actului: 4 februarie 2003
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 210 din 31 martie 2003
Citat de: 10 acte
Citează: 7 acte
Structură: 1 articol · 9.774 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Stă la baza 1

Decizia nr. 603/2008 20 mai 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 13 al Legii nr…

Ce face acest act

Respinge 1

Decizia nr. 353/2001 19 decembrie 2001 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Lege…

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent.

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens din Oradea în Dosarul nr. 241/C/2002 a Tribunalului Bihor.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, arătând ca, asupra constituționalității textului legal criticat, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 353/2001, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 241/C/2002, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 contravine prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât face referire "la nerepararea încălcării dreptului de proprietate al comunităților minorităților naționale". Este invocată și încălcarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât textul criticat nu respecta Avizul Consiliului Europei nr. 176/1993, care defineste condițiile de primire a României, ca membru cu puteri depline, în acest organism european, și nici Hotărârea Consiliului Europei nr. 1.123/1997, care prevede restituirea bunurilor bisericesti în baza principiului "restitutio în integrum".

De asemenea autorul excepției considera ca dispozițiile legale criticate încalcă "principiul egalității formelor de proprietate, discriminand în mod inadmisibil dreptul de proprietate al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale în raport cu ceilalți titulari de drept de proprietate" și contravenind astfel prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul Bihor apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Dimpotriva, prin acest text se prevede că regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase, fără distincție, sau minorităților naționale se va stabili prin acte normative speciale, iar până la adoptarea acestora imobilele se indisponibilizeaza.

În legătură cu susținerea potrivit căreia textul criticat contravine prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituție, Guvernul arata ca aceste dispoziții constituționale se referă la preeminenta pactelor și tratatelor care privesc drepturile fundamentale ale omului, prevederile constituționale neputând fi extinse și la alte angajamente pe care România și le-ar asuma prin acte cu caracter internațional. Simpla amânare a reglementării situației juridice a acestor imobile nu poate fi asimilată cu încălcarea obligației de restituire. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, Guvernul arata ca "până în momentul stabilirii prin lege a modului de restituire a imobilelor ce au aparținut cultelor religioase, nu se pune problema ocrotirii vreunui drept de proprietate".

Președinții celor două camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, potrivit cărora: "Regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinației acestora."

Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, pentru cele ce urmează.

Articolul 8

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , criticat ca fiind neconstitutional, stabilește ca regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, ce au fost preluate de stat sau alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale, iar până la adoptarea unor asemenea reglementări înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilelor în cauza este interzisă.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esenta, ca aceste prevederi încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16, 20 și ale art. 41 alin. (2).

Examinând aceste sustineri, Curtea observa ca

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

nu stabilește vreo distincție sau discriminare în sensul celor arătate de către autorul excepției, astfel că nu se poate retine încălcarea art. 16 din Constituție. Dimpotriva, prin dispoziția legală criticata se prevede că regimul juridic al imobilelor ce au aparținut cultelor religioase, fără distincție, sau minorităților naționale se va stabili prin acte normative speciale, iar până la adoptarea acestora imobilele se indisponibilizeaza.

În legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Constituție, referitoare la interpretarea și aplicarea drepturilor și libertăților cetățenești în concordanta cu prevederile tratatelor și pactelor internaționale la care România este parte, precum și preeminenta acestor reglementări în situația existenței unor neconcordante între ele și reglementările interne, Curtea constata ca textul constituțional face vorbire de pacte și tratate internaționale și nu se referă și la alte angajamente pe care România și le-ar asuma prin alte acte cu caracter internațional.

De altfel, asupra constituționalității

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , în raport cu prevederile art. 16 și 20 din Legea fundamentală, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 353 din 19 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 15 februarie 2002, constatând ca acest text este constituțional.

Curtea constata că nu au intervenit elemente noi de natura a determina o modificare a jurisprudenței sale, astfel ca excepția urmează a fi respinsă.

În ce privește susținerea potrivit căreia acest text contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995 și prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, a statuat ca prevederile privind garantarea și ocrotirea proprietății, potrivit art. 41 din Constituție, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Considerentele din aceasta decizie sunt valabile și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.