Decizia nr. 603/2008

privind modificarea și completarea

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

și ale

Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea

Legii nr. 18/1991 , republicată, excepție ridicată de Primăria Comunei Mărișel, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 1.380/334/2007 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.380/334/2007, Judecătoria Vatra Dornei a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 13 al Legii nr. 400/2002

pentru aprobarea

privind modificarea și completarea

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

și ale

Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea

Legii nr. 18/1991 , republicată, excepție ridicată de Primăria Comunei Mărișel, județul Bistrița-Năsăud.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție, cu susținerea că "prin diminuarea a 1/2 părți a proprietății comunei noastre, care este proprietară tabulară, ne găsim în fața unei exproprieri care nu-și justifică utilitatea publică".

Judecătoria Vatra Dornei consideră că prevederile de lege sunt constituționale, față de faptul că, "în raport de actuala împărțire administrativ-teritorială, soluția echitabilă pentru evitarea riscului iminent de a reînvia stări politice și economice existente în urmă cu 300 de ani este aceea de a se împărți în cote egale aceste păduri, în favoarea comunelor din Ardeal și a celor Bucovinene."

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată, invocând principiile statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 173/2002

referitoare la constituționalitatea Legii pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2001 , cu privire la proprietatea comună în forma "indiviziunii forțate și perpetue". În acest sens, arată că, în concepția legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafețelor forestiere aflate la data dobândirii lor de către stat în proprietatea comună a formelor asociative prevăzute de lege nu poate fi concepută decât în cadrul acelor forme, iar dreptul de proprietate urmează să aibă configurarea, prerogativele și, în general, regimul juridic avut în epoca respectivă.

În ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, arată că, în speță, nu poate fi vorba de o expropriere, întrucât prevederile de lege criticate reglementează modalitatea de retrocedare a pădurilor comunale ce provin din păduri grănicerești.

Și, în fine, arată că aspectele criticate de autorul excepției nu vizează o problemă de constituționalitate, ci o problemă de aplicare a legii.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, arătând că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale ( Decizia nr. 41/2003 ), dispozițiile privind garantarea și ocrotirea proprietății, potrivit art. 44 din Constituție, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile

art. I pct. 13 al Legii nr. 400/2002

pentru aprobarea

privind modificarea și completarea

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

și ale

Legii nr. 169/1997 , precum și modificarea și completarea

Legii nr. 18/1991 , republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.

Textul criticat are următoarea redactare: "La articolul I, după punctul 39 se introduce punctul 39^1 cu următorul cuprins:

«39^1. După alineatul (2^3) al articolului 26 se introduce alineatul (2^4) cu următorul cuprins:

(2^4) Retrocedarea pădurilor comunale ce provin din păduri grănicerești se va realiza în cote egale către formele asociative ale foștilor grăniceri și comunelor, pe raza unităților administrativ-teritoriale pe care sunt situate pădurile respective.»"

Textul constituțional invocat ca fiind încălcat este cel al art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția, Curtea reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prevederile de lege criticate dispun că retrocedarea pădurilor comunale ce provin din păduri grănicerești se va realiza în cote egale, atât pentru formele asociative ale foștilor grăniceri, cât și pentru comunele pe raza cărora sunt situate pădurile respective.

Curtea constată că aceste prevederi contravin art. 44 alin. (3) din Constituție, întrucât reglementează o transmitere gratuită a unui drept de proprietate din patrimoniul comunelor în patrimoniul formelor asociative ale foștilor grăniceri, drept care potrivit susținerii autorului excepției este intabulat pe numele acestuia încă de la înființarea cărții funciare. Această transmitere nu are în vedere o cauză de utilitate publică și nicio dreaptă și prealabilă despăgubire.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte o proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.

Pe de altă parte, Curtea își menține jurisprudența sa ( Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002), prin care a statuat că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere foștilor proprietari, în cadrul formelor asociative prevăzute de lege, se face în considerarea formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceasta nu înseamnă însă că legiuitorul poate interveni în cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, împroprietărind formele asociative ale foștilor grăniceri din terenurile proprietate privată care au aparținut exclusiv comunelor, având în vedere că în domeniul legilor fondului funciar reconstituirea se face, de regulă, pe vechile amplasamente.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Primăria Comunei Mărișel, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 1.380/334/2007 al Judecătoriei Vatra Dornei și constată că prevederile

art. I pct. 13 al Legii nr. 400/2002

pentru aprobarea

privind modificarea și completarea

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor