Decizia nr. 353/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Respins prin 1
- Decizia nr. 41/2003 4 februarie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Lege…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Costica Bulai - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Biserica Evanghelica C.A. din România, Parohia București, în Dosarul nr. 865/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2001 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 18 decembrie 2001 și apoi pentru data de 19 decembrie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 865/2001, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Biserica Evanghelica C.A. din România, Parohia București, într-o cauza având ca obiect revendicarea unui imobil aparținând comunității evanghelice din București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede interzicerea admiterii acțiunilor judiciare pentru revendicarea bunurilor care au aparținut Cultului evanghelic C.A., precum și interzicerea schimbării destinației (actuale) a acestor imobile, ceea ce reprezintă "a doua confiscare facuta de un regim democrat, constituțional și deci legitim" și creează diferentiere între comunitatile religioase și celelalte persoane juridice, incalcandu-se astfel art. 16 alin. (2), art. 20 și 21 din Constituție. Se apreciază ca "discriminarea este evidenta", întrucât comunităților evanghelice "li se confisca pentru a doua oara" bunuri, în timp ce altor comunități etnice și religioase "li s-a restituit totul", chiar în perioada votării și promulgării legii criticate. În opinia autorului excepției textul de lege criticat "constituie o nerespectare a principiului separației puterilor în stat", întrucât interzice "continuarea activității unor instanțe deja investite cu revendicarea câte unui bun concret". Se considera ca, aplicându-se unor cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, dispozițiile criticate "exprima dorința de aplicare retroactivă a unei legi noi, care încalcă nu numai art. 1 din Codul civil, dar și texte din Constituție - art. 15 alin. (2) și art. 78". În sfârșit, se susține ca
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
"este cert" contrar prevederilor art. 21 din Constituție, care "prevede expres ca nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție".
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind o norma specială pentru o anumită categorie de bunuri.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibila. În susținerea acestui punct de vedere se arata ca textul de lege criticat "nu are caracter discriminatoriu și nici nu contravine dispozițiilor constituționale, ci tine seama de existenta unor acte normative speciale, adoptate în domeniu, cum sunt ordonanțele de urgenta prin care au fost restituite unele imobile comunităților minorităților naționale".
De altfel, se considera ca dispozițiile
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
nu sunt aplicabile în cauza, întrucât restituirea imobilelor ce au aparținut cultelor religioase este reglementată de
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, potrivit cărora: "Regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinației acestora."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții contravin art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 20, art. 21 alin. (2) și art. 78 din Constituție, art. 1 din Codul civil, precum și principiului separației puterilor în stat.
Textele constituționale invocate ca fiind incalcate prevăd:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";
- Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei."
Articolul 1
din Codul civil, invocat, de asemenea, ca fiind încălcat, prevede: "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.
Articolul 8
alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , criticat ca fiind neconstitutional, stabilește ca regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, ce au fost preluate de stat sau alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale, iar până la adoptarea unor asemenea reglementări înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilelor în cauza este interzisă.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esenta, ca aceste prevederi, care interzic "să se admită acțiuni judiciare pentru revendicarea bunurilor care au aparținut cultului nostru evanghelic C.A." și "schimbarea destinației (actuale) acestor imobile", reglementează în mod diferențiat regimul juridic al bunurilor ce au aparținut comunităților evanghelice față de cel al altor comunități etnice și religioase, ceea ce creează discriminare între aceste comunități și, în consecința, se încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (2), ale art. 20 și 21.
Analizând aceste sustineri, Curtea observa ca, deși se invoca încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, din conținutul criticii rezultă incidența dispozițiilor alin. (1) al textului constituțional menționat, care prevede că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Efectuand controlul de constituționalitate, prin raportare la aceste dispoziții din Constituție, Curtea constata ca
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
nu stabilește vreo distincție sau discriminare în sensul celor arătate de către autorul excepției, astfel că nu se poate retine încălcarea art. 16 alin. (2) din Constituție. Dimpotriva, prin dispoziția legală criticata se prevede că regimul juridic al imobilelor ce au aparținut cultelor religioase, fără distincție, sau minorităților naționale se va stabili prin acte normative speciale, iar până la adoptarea acestora imobilele se indisponibilizeaza.
În legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Constituție, referitoare la interpretarea și aplicarea drepturilor și libertăților cetățenești în concordanta cu prevederile tratatelor și pactelor internaționale la care România este parte, precum și preeminenta acestor reglementări în situația existenței unor neconcordante între ele și reglementările interne, autorul excepției nu face trimitere la nici un text din documente internaționale, astfel încât Curtea nu poate retine aceasta sustinere. Aceasta deoarece, potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sunt neconstituționale numai prevederile legale care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, iar conform art. 12 alin. (2) din aceeași lege, sesizările adresate Curții trebuie motivate. Totodată, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea este competența să se pronunțe numai în limitele sesizării. În consecința, neindicarea de către autorul excepției a normei constituționale, în speta a textelor din documente internaționale, pentru care se considera ca dispozițiile de lege criticate contravin Constituției, constituie un motiv de respingere, excepția ridicată nefiind, în sensul constituțional al termenului, o excepție de neconstituționalitate. Dacă instanța de contencios constituțional s-ar socoti competența să se pronunțe asupra unei asemenea excepții, ea s-ar substitui părții în ceea ce privește invocarea motivului de neconstituționalitate, exercitând astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil. În acest sens este și jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, din care menționăm Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998.
Potrivit criticii de neconstituționalitate formulate,
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , interzicand admiterea "acțiunii judiciare pentru revendicarea bunurilor care au aparținut cultului nostru evanghelic C.A." și "schimbarea destinației (actuale) acestor imobile", încalcă și art. 21 din Constituție, care "prevede că nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiție", precum și principiul separației puterilor în stat.
Curtea constata ca și aceasta critica urmează să fie respinsă. Dispozițiile de lege apreciate ca fiind neconstituționale prevăd ca până la adoptarea reglementărilor privind regimul juridic al imobilelor vizate de text "este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinației acestora". Asadar
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
interzice înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilelor cu privire la care textul dispune și nu conține, asa cum susține autorul excepției, nici dispoziții referitoare la interzicerea "admiterii" acțiunilor în revendicare, referitoare la asemenea imobile, și nici nu interzice "continuarea activității unor instanțe deja investite cu revendicarea câte unui bun concret". Promovarea unei acțiuni în revendicare este independenta de adoptarea unei reglementări viitoare privind retrocedarea unor bunuri trecute în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel că nu se poate retine îngrădirea accesului la justiție consacrat la art. 21 alin. (2) din Constituție sau nerespectarea principiului separației puterilor în stat.
În sfârșit, se mai susține ca, aplicându-se unor cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, aceste dispoziții de lege retroactiveaza, contravenind în felul acesta art. 1 din Codul civil, precum și art. 15 alin. (2) și art. 78 din Constituție.
Curtea Constituțională constata ca
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
nu conține nici o prevedere în sensul celor susținute de autorul excepției, astfel încât textul de lege nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", și nici celor ale art. 78, care stabilesc ca "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei".
În ceea ce privește invocarea contrarietatii textului de lege criticat cu prevederile art. 1 din Codul civil Curtea constata ca, potrivit competentei sale, se pronunța doar asupra conformitatii legilor și ordonanțelor cu Constituția, iar nu și asupra concordanței actelor normative între ele, asa încât susținerea nu poate fi reținută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Biserica Evanghelica C.A. din România, Parohia București, în Dosarul nr. 865/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2001.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu ──────────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.