Decizia nr. 371/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vizol" - S.R.L. Uileacu de Munte în Dosarul nr. 16.116/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă textul art. 24 din Constituție. Totodată, în acest sens este invocată și jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 16.116/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vizol" - S.R.L. Uileacu de Munte într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 19 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 24 alin. (1). Se consideră că textul de lege criticat încalcă principiul constituțional al dreptului la apărare, întrucât impune același tratament juridic situațiilor de fapt datorită cărora contravenientul nu a semnat procesul-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții. Astfel, se apreciază că, în cazul în care această situație se produce ca urmare a faptului că cel care a săvârșit contravenția nu este de față sau nu poate să semneze procesul-verbal, este "exclusă orice culpă a contravenientului în nesemnarea respectivului proces-verbal de contravenție", în timp ce nesemnarea procesului-verbal ca urmare a refuzului contravenientului implică, "evident, culpa [acestuia] în nesemnarea respectivului act". Se apreciază că, în această ultimă situație, "contravenientul [...] ar fi avut posibilitatea să își valorifice dreptul la apărare prin formularea unor obiecțiuni", în vreme ce în celelalte două situații "contravenientul nu are nici o posibilitate de a-și valorifica dreptul la apărare cu ocazia întocmirii respectivului act".

Autorul excepției apreciază că "dreptul la apărare al contravenientului este încălcat și în cazul confirmării de către unul sau mai mulți martori a faptului că [acesta] nu este de față sau nu poate să semneze", întrucât "contravenientul nu poate să formuleze nici o obiecție sau să prezinte vreo apărare".

Totodată, se consideră că posibilitatea prevăzută de dispozițiile

art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

"de a se întocmi procese-verbale de constatare a contravenției, în situația în care contravenientul nu este de față sau nu poate să semneze, chiar fără ca aceste împrejurări să fie confirmate de către vreun martor", duce la o încălcare gravă a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituție.

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât, "potrivit dispozițiilor

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere care se judecă de instanța judecătorească, iar în cadrul procesului contravenientul este ascultat și se administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal". Totodată se mai arată că "dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție se referă doar la activitățile judiciare".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere este invocată

Decizia Curții Constituționale nr. 164 din 6 mai 2003 , prin care s-a statuat că textul de lege criticat "prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului".

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 322 din 9 septembrie 2003, nr. 164 din 6 mai 2003 și nr. 380 din 14 octombrie 2003.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 19 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, acestea având următorul cuprins:

- Art. 19 alin. (1) și (3): "(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. [...]

(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod."

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 24 alin. (1), care are următorul cuprins:

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției apreciază că prin posibilitatea prevăzută în sarcina agentului constatator de a întocmi procesul-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în cazul în care contravenientul nu se află de față sau nu poate să semneze procesul-verbal în cauză, chiar dacă această împrejurare este confirmată sau nu de cel puțin un martor, sunt încălcate prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât contravenientul nu poate formula obiecțiuni sau prezenta apărări.

Curtea reține că, prin mai multe decizii, s-a pronunțat în sensul constituționalității prevederilor

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 15 februarie 2002, Curtea a statuat că dispozițiile art. 19 alin. (1) nu încalcă dreptul la apărare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituție, "deoarece textul prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului. Astfel, această posibilitate nu intervine decât dacă nu există altă soluție pentru constatarea contravenției săvârșite. Totodată este de observat că dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituție în sfera activității judiciare, or constatarea săvârșirii unei contravenții, deși poate avea și consecințe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. De altfel, alin. (2) al art. 24 din Constituție se referă chiar la «cursul procesului». Pe de altă parte, este de reținut și faptul că, potrivit dispozițiilor

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, care se judecă de instanța judecătorească, iar în cadrul procesului contravenientul își poate angaja avocat și își poate face orice apărare pe care o consideră necesară. De asemenea, conform art. 34 alin. (1) din ordonanță, în cadrul procesului pot fi administrate probe în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal".

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei respective își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , Curtea constată că, potrivit textului, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. În caz contrar, contravenientul poate să se adreseze instanței de judecată competente pentru anularea procesului-verbal respectiv, beneficiind, în continuare, de toate garanțiile impuse de dreptul la apărare. Așa fiind, prevederile

art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu încalcă textul constituțional al art. 24 alin. (1).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vizol" - S.R.L. Uileacu de Munte în Dosarul nr. 16.116/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2005.