Decizia nr. 451/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Dombi Andrei în Dosarul nr. 9.890/2004 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind inadmisibilă, întrucât autorul excepției critică modul în care instanța de judecată a interpretat și aplicat dispozițiile legale criticate. Arată că autorul excepției solicită modificarea și completarea legii, atribuție ce nu intră în competența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 9.890/2005, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Dombi Andrei în cadrul unui litigiu de contencios administrativ, în faza recursului.

În motivarea excepției, autorul acesteia susține că instanța de fond în mod greșit nu i-a admis cererea de a beneficia de prevederile

Decretului-lege nr. 118/1990 , iar art. 1 lit. b) din acest act normativ în mod nejustificat nu se aplică și situației sale, deși din motive politice a fost încorporat în armată la muncă forțată. Consideră că textul de lege criticat este neconstituțional, contrar prevederilor art. 52 alin. (2) din Constituție, precum și art. 4 §2 și art. 5 §1 și §5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția ridicată este nefondată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 52 din Constituție, iar reglementările invocate din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au relevanță în cauză.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că, în realitate, autorul excepției de neconstituționalitate nu critică incompatibilitatea textului de lege criticat cu dispozițiile art. 52 din Constituție, ci interpretarea acestuia de către instanța de judecată.

Arată că dispozițiile

art. 1 alin. (1) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990

nu creează premisele supunerii unei persoane la muncă forțată sau instituirea unui regim de sclavie și nici nu fac posibilă tolerarea unui astfel de tratament.

Apreciază că actul normativ a cărui legitimitate este contestată are ca principal obiectiv acordarea unor reparații morale și materiale persoanelor persecutate din motive politice în regimul comunist, persecutare manifestată și sub forma privării de libertate, ceea ce se înscrie în spiritul prevederilor art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât nu aduc atingere dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică. Arată că, de altfel, autorul excepției nu critică neconstituționalitatea textului de lege, ci modul de interpretare a acestuia. Consideră că textul de lege criticat nu conține dispoziții contrare reglementărilor internaționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (1) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1) lit. b): "(1) Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: [...]

b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 52 din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 52: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență."

De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 4 §2 și art. 5 §1 și §5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care au următorul conținut:

- Art. 4 §2: "Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forțată sau obligatorie.";

- Art. 5 § 1 și § 5: "1. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale:

a) dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent;

b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei dețineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunțată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligații prevăzute de lege;

c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia;

d) dacă este vorba de detenția legală a unui minor, hotărâtă pentru educația sa sub supraveghere sau despre detenția sa legală, în scopul aducerii sale în fața autorității competente;

e) dacă este vorba despre detenția legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f) dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare. [...]

5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este inadmisibilă și, în consecință, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, ridicată de același autor în același dosar al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ, a mai fost supusă Curții Constituționale spre soluționare în Dosarul nr. 668D/2004. Excepția a fost respinsă, prin Decizia nr. 143 din 15 martie 2005, ca fiind inadmisibilă, având în vedere că autorul excepției a criticat modul de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legale, iar nu neconstituționalitatea acestora.

Același autor a reiterat excepția de neconstituționalitate în fața aceleiași instanțe, în aceeași cauză, susținând că, din vina instanței de fond, la prima excepție nu a fost trimis Curții Constituționale și memoriul cu motive, atașat recursului. Consideră că acesta este motivul pentru care instanța de contencios constituțional a apreciat excepția ridicată ca fiind inadmisibilă, întrucât nu a fost motivată.

În consecință, Curtea de Apel Cluj a trimis și memoriul autorului excepției cu motivele de neconstituționalitate invocate. Din acest document rezultă că autorul excepției este nemulțumit de modul de interpretare a dispozițiilor

art. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 , și, în același timp, solicită completarea sau modificarea acestuia, pentru ca lezarea drepturilor sale să înceteze.

Curtea Constituțională a statuat că, de principiu, nu intră în atribuțiile sale cenzurarea interpretării date de către instanțele judecătorești unei dispoziții legale, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. S-a apreciat, de asemenea, că o asemenea ingerință a Curții în activitatea de judecată ar fi neconstituțională, fiind contrară prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se înfăptuiește prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Dombi Andrei în Dosarul nr. 9.890/2004 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2005.