Decizia nr. 441/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 alin. 1 și art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 alin. 1 și art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sabyc" - S.R.L. în Dosarul nr. 898/2004 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.
La apelul nominal răspunde Spitalul Filantropia, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției, deoarece dispozițiile criticate stabilesc o procedură prealabilă obligatorie, iar părțile nu pot opta cu privire la aplicarea ei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că în cauza de față este vorba despre interpretarea și aplicarea legii, care nu ține de competența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 898/2004, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 alin. 1 și art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sabyc" - S.R.L. în dosarul menționat, având ca obiect cererea de apel formulată de autorul excepției împotriva unei sentințe prin care i s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea de prelungire a unui contract de închiriere.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia precizează că excepția are ca obiect dispozițiile "art. 720^1 alin. 1 și art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă pentru ipoteza în care acțiunea reclamantului este modificată la prima zi de înfățișare ca urmare a cererii reconvenționale a pârâtului".
Autorul excepției invocă în susținerea acesteia dispozițiile art. 109 alin. 1, art. 112 și art. 132 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 41 alin. (1), (3), (4), (5), (6) și (7) [devenit, după republicarea Constituției, art. 44 alin. (1), (3), (5), (6), (7) și (8)], art. 41^1 [devenit art. 45], art. 123 alin. (1^1) [devenit art. 124 alin. (2)] și art. 135 din Constituția României, astfel cum a fost modificată prin legea de revizuire a Constituției.
Autorul excepției susține că acțiunea inițială introdusă la instanță nu necesită concilierea directă prevăzută de art. 720^1 din Codul de procedură civilă. De asemenea, se arată în continuare că, în baza art. 720^5 alin. 1 teza a doua din cod, nici pentru capătul principal din cererea reconvențională (evacuare) nu era necesară concilierea directă. Având în vedere cererea reconvențională, autorul excepției consideră că a fost nevoit să solicite instanței ca, în eventualitatea în care se va dispune evacuarea, să "se recunoască investițiile făcute în spațiul închiriat și să fie obligat Spitalul clinic Filantropia să achite contravaloarea acestor investiții; de asemenea [s-a invocat și] dreptul de retenție asupra spațiului". În această situație, se arată în continuare, "având în vedere existența unui proces pe rol și învestirea instanței cu o cauză litigioasă, cu probele existente la dosar, apare și necesitatea de a soluționa pricina dedusă judecății în cel mai scurt timp, adică într-un termen rezonabil, astfel cum dispune [art. 21 alin. (3) din Constituție], atât pentru a reglementa litigiul și a stinge starea conflictuală, cât și pentru a degreva rolul instanțelor. Apare cu totul disproporționată și încărcată de un formalism excesiv, față de situația concretă din dosar, efectuarea unei concilieri prealabile distincte, atât timp cât există deja un proces pe rol, iar părțile își cunosc atitudinea față de problema litigioasă". În sprijinul acestor argumente autorul excepției invocă și art. 720^1 din Codul de procedură civilă, "care impune procedura concilierii directe înainte de a introduce cererea de chemare în judecată doar în acele procese comerciale care sunt evaluabile în bani". Or, se arată în finalul susținerii, "cererea introductivă nu a fost o cerere în pretenții, ci o cerere neevaluabilă pecuniar [...] și nu este necesară procedura concilierii în acest caz".
În legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 41 din Constituție, autorul excepției apreciază că, în cazul unei evacuări din spațiul în care a investit importante sume fără a avea posibilitatea de a-și recupera investiția, ar fi "expropriat în mod abuziv".
Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că autorul excepției "a formulat, după depunerea de către pârât a întâmpinării, cerere modificatoare, în condițiile art. 132 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță, când se cere valoarea obiectului pierdut sau pierit. Este adevărat că cererea reclamantei a fost respinsă în considerarea caracterului obligatoriu al procedurii de conciliere, care nu a fost efectuată în cauză pentru pretențiile din cererea modificatoare. Aceasta, însă, reprezintă interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor legale ce reglementează posibilitatea părților de a formula cereri noi, într-un proces deja început prin coroborare cu prevederile legale ce impun îndeplinirea unor proceduri prealabile [...]."
În conformitate cu prevederile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În argumentarea acestei susțineri, Guvernul face referire la
Decizia Curții Constituționale nr. 335 din 16 septembrie 2004 , în care se arată că, "prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în condițiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile și asigurându-se protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți". Totodată, se menționează în continuarea argumentării punctului de vedere prezentat de Guvern, "Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotiți". Pe de altă parte, se apreciază că argumentele autorului excepției se bazează pe interpretarea corelativă a unor texte legale de către instanță, fără a susține elemente de neconstituționalitate, aspectele invocate constituind mai curând o problemă de aplicare a legii.
Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată. Se arată, în susținerea acestui punct de vedere, că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție deoarece, "prin instituirea procedurii prealabile de conciliere nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, de care cel interesat beneficiază în condițiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile și asigurându-se protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. Mai mult, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți - mai pregnant în materie comercială - și să degreveze activitatea instanțelor de judecată". Este menționată, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 335 din 16 septembrie 2004 .
Se apreciază că dispozițiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție. Totodată, se arată că art. 720^1 alin. 1 și art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă "reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție".
În opinia Avocatului Poporului, celelalte dispoziții constituționale invocate în susținerea excepției - art. 44 și 136 - nu au relevanță în cauza de față.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 720^1 alin. 1 și art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 720^1 alin. 1: "În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.";
- Art. 720^5 alin. 3: "În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvențională, reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfățișare. La cererea părții interesate, instanța, ținând seama de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării, precum și pentru studierea acesteia de către pârât."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1), (3), (5), (6), (7) și (8), art. 45, art. 124 alin. (2) și art. 135.
Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției au următorul cuprins:
- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. [...]
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. [...]";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.";
- Art. 124 alin. (2): "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.";
- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;
c) stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;
e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;
f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esență, că textul de lege criticat este contrar dispozițiilor constituționale menționate, în ipoteza în care acțiunea a fost pornită printr-o cerere neevaluabilă în bani, situație în care procedura concilierii directe nu este obligatorie, dar a continuat prin formularea unei cereri accesorii (cerere reconvențională) evaluabile în bani, caz în care "apare, cu totul disproporționată și încărcată de un formalism excesiv, [...] efectuarea unei concilieri prealabile distincte, atâta timp cât există deja un proces pe rol".
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, între textele legale criticate și textele constituționale invocate în susținerea excepției neexistând incompatibilitate.
Curtea reține, totodată, că autorul excepției nu critică, în realitate, neconstituționalitatea celor două texte ale Codului de procedură civilă, ci susține că ele nu erau aplicabile (prevederile referitoare la conciliere) cauzei în care a ridicat excepția, problemă care nu intră în sfera controlului de constituționalitate, ci în aceea a aplicării legii de către instanța de judecată.
De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor
art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Prin Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, Curtea a constatat că "dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială, cuprinse în cap. XIV din Cartea a VI-a a Codului de procedură civilă, instituie o procedură specială de rezolvare a acestei categorii de litigii ce cuprinde concilierea directă prealabilă între părți și o procedură de judecată derogatorie de la dreptul comun". Totodată, Curtea a reținut că, "potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile prevăzute de lege. Prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în condițiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile și asigurându-se protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. Așa fiind, textul de lege criticat este în deplin acord cu dispozițiile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, «În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege» [...]." Prin decizia menționată se arată, de asemenea, că, "din ansamblul reglementării, rezultă că, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți - mai pregnant în materie comercială - și să degreveze activitatea instanțelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității judecătorești competente".
Soluția Curții Constituționale în cauza respectivă, precum și considerentele care au stat la baza să își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a schimba această jurisprudență.
În ceea ce privește dispozițiile art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, criticate, de asemenea, de către autorul excepției, Curtea observă că dispozițiile respective, care se referă la ipoteza introducerii de către pârât a unei cereri reconvenționale și a depunerii întâmpinării de către reclamant, nu sunt de natură a încălca, prin conținutul lor, dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3), fiind asigurate atât dreptul la un proces echitabil, cât și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Referitor la celelalte dispoziții constituționale invocate în susținerea excepției, și anume art. 44 alin. (1), (3), (5), (6), (7) și (8), privind dreptul de proprietate, cele ale art. 45 privind accesul liber la o activitate economică, precum și cele ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției și ale art. 135 privind economia, Curtea reține, așa cum susține și Avocatul Poporului în punctul său de vedere, că acestea nu au, în mod evident, incidență în cauza de față, neavând legătură cu textele criticate ale Codului de procedură civilă.
În ceea ce privește susținerea că textele criticate încalcă alte prevederi din Codul de procedură civilă, aceasta nu poate fi primită, deoarece, chiar dacă ar fi reală, s-ar pune problema existenței unei deficiențe de coordonare legislativă, de resortul exclusiv al autorității legiuitoare, iar nu de competența Curții Constituționale.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 alin. 1 și art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sabyc" - S.R.L. în Dosarul nr. 898/2004 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.