Decizia nr. 475/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Avicola" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 510/2005 al Curții de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că reglementarea criticată reprezintă o soluție legislativă adoptată în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 510/2005, Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Avicola " - S.A. din Iași.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și celor ale art. 24, care consacră dreptul la apărare. În acest sens arată că în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate de prima instanță, care nu pot fi atacate cu apel, recursul reprezintă al doilea grad de jurisdicție. Prin urmare, pentru desfășurarea unui proces echitabil și respectarea dreptului constituțional la apărare, ar trebui să se aplice în mod similar dispozițiile art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă referitoare la apel, în sensul că motivarea de fapt și de drept, precum și dovezile invocate, pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare. În ceea ce privește neîndeplinirea cerinței de invocare a motivelor de recurs și de dezvoltare a acestora, în condițiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, autorul excepției susține că atunci când obiectul recursului îl constituie o hotărâre care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, art. 304^1 din același cod lasă instanței de recurs posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele. Așadar, în această ipoteză, recursul constituie o cale de atac cu caracter devolutiv, iar anularea recursului, în temeiul dispozițiilor legale criticate, reprezintă o încălcare a dreptului la apărare și al celui la un proces echitabil.

Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și nici dreptului la apărare. Astfel, stabilirea unui termen pentru motivarea recursului este o garanție a protejării părților împotriva duratei excesive a procedurilor, a asigurării eficienței și credibilității actului de justiție. De altfel, acțiunile întemeiate pe dispozițiile

Legii nr. 19/2000

fac parte din categoria cauzelor care justifică o celeritate sporită, motiv pentru care legiuitorul, deși permite "examinarea cauzei sub toate aspectele", a suprimat în cazul acestor litigii calea de atac a apelului, hotărârea instanței de fond putând fi atacată numai cu recurs. Așa fiind, instanța apreciază că sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu îngrădește în nici un fel accesul la justiție ori dreptul la apărare.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ca și ansamblul reglementării recursului, stabilesc condiții pentru exercitarea acestei căi de atac de către toate persoanele având același interes, beneficiare ale acelorași drepturi și obligații procesuale. Exercitarea acestor drepturi și îndeplinirea acestor obligații în condițiile prevăzute de lege nu poate fi considerată ca o încălcare a vreunei prevederi constituționale, ci, dimpotrivă, este vorba de o reglementare a legii ordinare, în acord cu art. 15 alin. (1) din Constituție, care stabilește regula de principiu potrivit căreia drepturile și obligațiile cetățenilor sunt prevăzute de lege.

Totodată, prin art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, legiuitorului ordinar i s-a atribuit competența de a reglementa procedura de judecată în fața instanțelor judecătorești, procedură care, evident, implică și reglementarea drepturilor și obligațiilor ce revin părților în cauzele de competența acestor instanțe.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În acest sens arată că dispozițiile de lege referitoare la nulitatea recursului nemotivat în termenul legal nu încalcă dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil. De asemenea, dispozițiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere sub nici un aspect dreptului părților de a fi asistate, în tot cursul procesului, de un avocat. Mai mult, textul de lege criticat aparține normelor de procedură a căror adoptare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reglementări speciale, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) și ale art. 24, care au următorul conținut:

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta are în vedere neaplicarea în materia recursului - atunci când este singura cale de atac - a dispozițiilor art. 287 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, potrivit cărora motivele de fapt și de drept pe care se întemeiează apelul și dovezile invocate în susținerea sa pot fi enunțate până la prima zi de înfățișare. Or, împrejurarea că recursul constituie singura cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, nu impune, în mod necesar, aplicarea prevederilor referitoare la termenul de motivare în materia apelului, iar neaplicarea acestora nu oferă temei criticii de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

Soluția astfel adoptată se înscrie în cadrul competenței conferite legiuitorului prin art. 126 alin. (2) din Constituție, de a reglementa procedura de judecată, inclusiv căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe, constituind opțiunea suverană a acestuia, care, în speță, nu relevă nici un fine de neconstituționalitate. Drept urmare, Curtea nu poate să constate, așa cum solicită autorul excepției, incidența dispozițiilor art. 287 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, în locul celor ale art. 306 alin. 1 din același cod. Ca atare, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Avicola" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 510/2005 al Curții de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2005.