Decizia nr. 516/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Sindicatul Alternativa 2002 Azomureș în Dosarul nr. 6.486/2004 al Tribunalului Târgu Mureș.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, doamna consilier juridic Ribana Murar, cu delegație la dosar, iar pentru partea Societatea Comercială "Azomureș" - S.A., doamna consilier juridic Ramona Pergel, de asemenea cu delegație la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată și depune concluzii scrise.

Reprezentantul Societății Comerciale "Azomureș" - S.A. depune concluzii scrise de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu aduc atingere existenței dreptului la grevă, ci instituie, în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate, anumite limite ale exercitării acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.486/2004, Tribunalul Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă.

Excepția a fost ridicată de Sindicatul Alternativa 2002 Azomureș în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că, raportat la litigiul dedus judecății, instanța a încadrat nejustificat societatea ca făcând parte din categoria celor care își desfășoară activitatea cu foc continuu. Acest lucru a fost de natură a determina aplicarea dispozițiilor legale criticate privitoare la condițiile de exercitare a dreptului la grevă menționate la

art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 . Or, Societatea Comercială "Azomureș" - S.A. este o unitate privată și deci nu se pune problema apărării securității naționale pentru a se putea înscrie în criteriile prevăzute de art. 53 din Constituție. De asemenea, potrivit art. 52 din lege, exercițiul dreptului la grevă este oricum limitat pentru motive de sănătate publică. Prin urmare, atâta vreme cât scopul urmărit de legiuitor nu este profitul unora, ci doar necesitatea protejării unor drepturi fundamentale, nu se mai justifică o prevedere suplimentară - o treime din activitate -, care nu face decât să traseze o limită absolut arbitrară.

Nu în ultimul rând, măsura restrângerii dreptului fundamental la grevă trebuie să fie aplicată fără a aduce atingere dreptului sau libertății. Or, prin reglementarea criticată exercițiul dreptului consacrat de art. 43 din Constituție este drastic limitat, fiind practic imposibilă organizarea unei greve. Astfel, administrația societății pretinde că activitatea societății s-ar desfășura în siguranță doar în condițiile asigurării a circa 66% din activitate, ceea ce presupune menținerea aproape în totalitate a personalului la locul de muncă, situație care nu mai poate oferi atingerea finalității dreptului la grevă.

Tribunalul Târgu Mureș opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată pentru următoarele considerente:

Exercițiul dreptului constituțional la grevă poate fi restrâns numai dacă se impune pentru apărarea sănătății publice și a drepturilor cetățenilor, iar restrângerea trebuie să fie necesară într-o societate democratică și proporțională cu situația care a determinat-o, fără a aduce atingere existenței dreptului. Pe lângă restrângerea impusă de

art. 52 din Legea nr. 168/1999 , art. 66 alin. (2), având ca rațiune aceleași considerente privitoare la nepunerea în pericol a vieții și sănătății oamenilor și la asigurarea funcționării tuturor instalațiilor, fără a se face vreo distincție în funcție de natura acestora, limitează dreptul la grevă în mod excesiv, nejustificat și superfluu.

Ca atare, restrângerea prevăzută de

art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 , în cazul salariaților din unitățile cu foc continuu, excedează necesităților dintr-o societate democratică și nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere înseși existenței dreptului la grevă.

De asemenea, inexistența unei distincții în funcție de sectorul de activitate al unităților cu foc continuu contravine art. 43 alin. (2) din Constituție, deoarece serviciul minim de o treime din activitate nu a fost impus pentru asigurarea serviciilor esențiale pentru societate. Aceste servicii sunt enumerate în art. 63-66 alin. (2) din lege și nu se poate susține că, aprioric, categoria unităților cu foc continuu asigură servicii esențiale pentru societate - de pildă, un combinat chimic, deși se autointitulează cu foc continuu, nu asigură acest gen de servicii.

Prin urmare, condițiile legale care trebuie îndeplinite pentru exercitarea dreptului la grevă trebuie să fie rezonabile, astfel încât să nu limiteze considerabil mijloacele de acțiune, iar stabilirea unor servicii minime poate fi posibilă doar în cazul serviciilor esențiale pentru societate, adică a celor de utilitate publică de importanță fundamentală.

În concluzie, în opinia instanței, noțiunea de foc continuu nu trebuie să se confunde cu cea de unitate care asigură servicii esențiale pentru societate și, deci, nu poate fi restrâns dreptul la grevă al salariaților sub simplul pretext că ar lucra în unități cu foc continuu.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 8 pct. 1 lit. d) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, dreptul la grevă se exercită în conformitate cu legile fiecărui stat, iar conform dispozițiilor

art. G din Carta socială europeană, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999 , este permisă stabilirea prin lege de restricții necesare într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.

Dispozițiile legale criticate nu împiedică exercitarea dreptului la grevă, ci instituie anumite limitări generate tocmai de necesitatea evitării consecințelor asupra sănătății și vieții oamenilor, precum și asupra proceselor de producție, care trebuie să se desfășoare neîntrerupt în condiții de deplină siguranță. Prin urmare, fără a se aduce atingere existenței dreptului în substanța sa, stabilirea limitelor exercitării dreptului la grevă în diferite situații, inclusiv proporționalitatea acestei măsuri cu situația respectivă, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile fundamentale invocate, precum și prevederile documentelor internaționale ratificate prin

Legea nr. 74/1999

permit instituirea unor limitări ori condiționări ale dreptului la grevă, îndeosebi pentru a garanta asigurarea serviciilor esențiale pentru societate, întrucât, în mod inevitabil, exercitarea acestui drept afectează nu numai părțile în conflict, ci și domenii sau sectoare în care activitatea este paralizată ca urmare a încetării unor servicii, cum ar fi încetarea funcționării sistemului energetic național.

În consecință, dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale și nu contravin nici celor referitoare la art. 43 din Constituție, deoarece impunerea asigurării unei treimi din activitate pe perioada grevei se încadrează în condițiile stabilite de art. 8 pct. 1 lit. d) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, potrivit cărora dreptul la grevă se exercită în conformitate cu legile fiecărui stat, precum și cu cele din Carta socială europeană, ratificată prin

Legea nr. 74/1999 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu următorul conținut: "Salariații din unitățile sistemului energetic național, din unitățile operative de la sectoarele nucleare, din unitățile cu foc continuu pot declara grevă cu condiția asigurării a cel puțin unei treimi din activitate, care să nu pună în pericol viața și sănătatea oamenilor și care să asigure funcționarea instalațiilor în deplină siguranță."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 43 referitoare la Dreptul la grevă și ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu critică

art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

în integralitate, ci numai partea care se referă la unitățile cu foc continuu, susținând că limitarea dreptului la grevă al salariaților din aceste unități prin condiția asigurării a cel puțin unei treimi din activitate este excesivă, întrucât unitățile cu foc continuu de felul celei care este parte în litigiu - Societatea Comercială "Azomureș" - S.A. - nu prestează o activitate a cărei întrerupere să pună în pericol viața și sănătatea oamenilor sau siguranța națională, pentru a justifica limitarea prevăzută de lege. Aceste susțineri nu pot fi primite, dat fiind că limitarea prevăzută de textul de lege atacat se întemeiază pe dispozițiile constituționale menționate.

Curtea mai constată, de asemenea, că, în realitate, autorul excepției este nemulțumit de împrejurarea că instanța de judecată a încadrat Societatea Comercială "Azomureș" - S.A. în categoria unităților cu foc continuu și că, pe cale de consecință, textul criticat ar fi neconstituțional. Or, problema dacă o anumită unitate se încadrează sau nu în noțiunea de unitate cu foc continuu nu este o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, de competența instanțelor judecătorești, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "asigură controlul constituționalității legilor [...] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției", și nu este chemată să cenzureze o eventuală aplicare neconstituțională a legii.

În concluzie, având în vedere că problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constituțional și că în susținerea excepției nu se reclamă contrarietatea dispozițiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constată că excepția este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Sindicatul Alternativa 2002 Azomureș în Dosarul nr. 6.486/2004 al Tribunalului Târgu Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2005.