Legea nr. 168/1999

Dreptul salariaților la negocieri colective, precum și posibilitatea acestora de a revendica condiții normale de muncă sunt garantate de lege.

Orice conflict de muncă ce intervine între salariați și unități în legătură cu începerea, desfășurarea și încheierea negocierilor colective se soluționează de către părți potrivit procedurilor reglementate prin prezenta lege.

Conflictele de interese pot avea loc:

a) la nivelul unităților;

b) la nivelul grupurilor de unități, al ramurilor ori la nivel național.

Conflictele de interese pot avea loc și la nivelul unor subunitati, compartimente sau al unor grupuri de salariați care exercită aceeași profesie în aceeași unitate, în măsura în care între partenerii la negocieri s-a convenit ca aceștia să își stabilească, în mod distinct, în contractul colectiv, condițiile de muncă.

În conflictele de interese la nivel de unitate salariații sunt reprezentați de sindicatele reprezentative, potrivit legii.

La nivelul unităților în care nu sunt constituite sindicate reprezentative în sensul alin. (1), iar salariații și-au ales persoanele care să îi reprezinte la negocieri, aceleași persoane îi reprezintă și în cazul conflictelor de interese, în măsura în care acestea îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 20 alin. (2).

Prevederile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește reprezentarea salariaților în cazul unor conflicte de interese la nivelul subunitatilor, al compartimentelor sau al grupurilor de salariați care exercită aceeași profesie în aceeași unitate.

În cazul conflictelor de interese la nivel de grup de unități, de ramura sau la nivel național, salariații sunt reprezentați de organizațiile sindicale reprezentative care participa la negocierile colective.

Conflictele de interese la nivel de grup de unități, de ramura și la nivel național pot avea loc numai după înregistrarea prealabilă a acestora la unitățile componente ale structurilor respective, potrivit legii. Negocierea, medierea și arbitrarea acestor conflicte de interese se vor face între organizațiile sindicale și patronale reprezentative la nivel de grup de unități, de ramura și la nivel național, după caz.

Pe durata valabilității unui contract colectiv de muncă salariații nu pot declansa conflicte de interese.

Fac excepție de la regula prevăzută la alin. (1) situațiile prevăzute la art. 12 lit. d).

În toate cazurile în care într-o unitate exista premisele declanșării unui conflict de interese, sindicatele reprezentative sau, în cazul în care în unitate nu este organizat un astfel de sindicat, reprezentanții aleși ai salariaților vor sesiza unitatea despre aceasta situație.

Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicarilor salariaților, inclusiv a motivarii acestora, precum și a propunerilor de soluționare. Conducerea unității este obligată sa primească și sa înregistreze sesizarea astfel formulată.

Cerința prevăzută la alin. (2) se considera îndeplinită și dacă revendicarile salariaților, motivarea acestora și propunerile de soluționare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ sau de către reprezentanții aleși ai salariaților cu ocazia primirii la conducerea unității și dacă discutiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.

Sesizarea pentru concilierea conflictului de interese se formulează în scris și va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin următoarele mențiuni:

a) unitatea la care s-a declansat conflictul de interese, cu indicarea sediului și a numelui conducătorului;

b) obiectivul conflictului de interese și motivarea acestuia;

c) dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 14-16;

d) indicarea persoanelor delegate sa reprezinte la conciliere sindicatul reprezentativ sau, după caz, salariații.

Sesizarea se depune în doua exemplare la direcția generală de muncă și protecție socială în a carei raza teritorială își are sediul unitatea și trebuie să fie datată și semnată de conducerea sindicatului reprezentativ sau, după caz, de reprezentanții salariaților.

Pentru susținerea intereselor lor la conciliere sindicatele reprezentative sau, după caz, salariații aleg o delegație formată din 2-5 persoane, care va fi imputernicita în scris sa participe la concilierea organizată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Din delegația sindicatului pot face parte și reprezentanți ai federației sau ai confederatiei la care sindicatul este afiliat.

Poate fi aleasă ca delegat al sindicatelor reprezentative sau, după caz, al salariaților orice persoană care îndeplinește următoarele condiții:

a) a împlinit vârsta de 21 de ani;

b) este salariat al unității sau reprezintă federația ori confederatia sindicala la care sindicatul ce organizează conflictul de interese este afiliat;

c) nu a fost condamnata pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 87.

La data fixată pentru conciliere delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale verifica împuternicirile delegaților părților și stăruie ca aceștia sa acționeze pentru a se realiza concilierea.

Susținerile părților și rezultatul dezbaterilor se consemnează într-un proces-verbal, semnat de către părți și de delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

Procesul-verbal se întocmește în 3 exemplare, câte unul pentru delegații sindicatului reprezentativ sau, după caz, ai salariaților, pentru conducerea unității și pentru delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

Mediatorii sunt aleși de comun acord de către părțile aflate în conflict de interese dintre persoanele care au calitatea de mediator.

Mediatorii sunt numiți anual de ministrul muncii și protecției sociale, cu acordul Consiliului Economic și Social.

Procedura de mediere a conflictelor de interese se stabilește prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național.

Durata medierii nu poate depăși 30 de zile calculate de la data la care mediatorul ales a acceptat medierea conflictului de interese.

Pentru activitatea depusa mediatorul va primi un onorariu, stabilit de comun acord între acesta și părțile aflate în conflict de interese.

Onorariul se depune de către părți la Ministerul Muncii și Protecției Sociale la data începerii procedurii de mediere.

Pe întreaga durata a unui conflict de interese părțile aflate în conflict pot hotărî prin consens ca revendicarile formulate să fie supuse arbitrajului unei comisii.

Hotărârile pronunțate de comisia de arbitraj sunt obligatorii pentru părți și completează contractele colective de muncă.

Comisia de arbitraj își desfășoară activitatea de soluționare a conflictului de interese la sediul Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau, după caz, la sediul direcției generale de muncă și protecție socială.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau, după caz, direcția generală de muncă și protecție socială asigura activitatea de secretariat a comisiei de arbitraj.

În termen de 3 zile de la primirea documentației prevăzute la art. 37 comisia de arbitraj are obligația sa convoace părțile și sa dezbata împreună cu acestea conflictul de interese, pe baza dispozițiilor legale și a prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.

Comisia de arbitraj se pronunța în termen de 5 zile de la data încheierii dezbaterilor printr-o hotărâre irevocabilă.

Hotărârea motivată se comunică părților în termen de 24 de ore de la pronunțare. Sub sancțiunea nulității, hotărârea trebuie însoțită de dovezile de convocare a părților.

Hotărârea comisiei de arbitraj face parte din contractul colectiv de muncă. Începând cu data pronunțării hotărârii de către comisia de arbitraj conflictul de interese încetează.

Greva poate fi declarata numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului de interese prin procedurile prevăzute de prezenta lege și dacă momentul declanșării a fost adus la cunoștința conducerii unității de către organizatori cu 48 de ore înainte.

Înainte de declanșarea grevei medierea și arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii numai dacă părțile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape.

Hotărârea de a declara greva se ia de către organizațiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese, cu acordul a cel puțin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective.

Pentru salariații unităților în care nu sunt organizate sindicate reprezentative hotărârea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puțin unei pătrimi din numărul salariaților unității sau, după caz, ai subunitatii, compartimentului sau grupului de salariați în care s-a declansat conflictul de interese.

Greva de solidaritate poate fi declarata în vederea sustinerii revendicarilor formulate de salariații din alte unități.

Hotărârea de a declara greva de solidaritate poate fi luată, cu respectarea prevederilor art. 42 alin. (1), de către organizațiile sindicale reprezentative afiliate la aceeași federatie sau confederatie sindicala la care este afiliat sindicatul organizator. În cazul grevelor de solidaritate prevederile art. 42 alin. (2) nu se aplică.

Greva de solidaritate nu poate avea o durată mai mare de o zi și trebuie anunțată în scris conducerii unității cu cel puțin 48 de ore înainte de data încetării lucrului.

Grevele sunt organizate de sindicatele reprezentative sau, după caz, de reprezentanții salariaților, care vor stabili și durata acesteia, cu respectarea prevederilor art. 43-45.

Sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții aleși ai salariaților îi reprezintă pe grevisti, pe toată durata grevei, în relațiile cu unitatea, inclusiv în fața instanțelor judecătorești, în cazurile în care se solicita suspendarea sau încetarea grevei.

Greva poate fi declarata numai pentru apărarea intereselor cu caracter profesional, economic și social ale salariaților.

Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.

Participarea la greva este libera. Nimeni nu poate fi constrâns sa participe la greva sau sa refuze sa participe.

Pe durata unei greve declansate într-o unitate pot inceta activitatea și salariații unor subunitati sau compartimente care nu au participat inițial la declanșarea conflictului de interese.

În situațiile prevăzute la alin. (2) revendicarile sunt cele formulate la declanșarea conflictului de interese.

Dacă este posibil, salariații care nu participa la greva își pot continua activitatea.

Salariații aflați în greva trebuie să se abțină de la orice acțiune de natura sa împiedice continuarea activității de către cei care nu participa la greva.

Participarea la greva sau organizarea acesteia, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligațiilor de serviciu ale salariaților și nu poate avea consecințe negative asupra grevistilor sau asupra organizatorilor.

Dispozițiile alin. (1) nu se aplică, dacă greva este suspendată sau declarata ilegala, potrivit art. 56 sau, după caz, art. 60.

Pe durata grevei salariații își mențin toate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, cu excepția drepturilor salariale.

Cererea de suspendare se adresează curții de apel în a carei circumscripție își are sediul unitatea și se soluționează în termen de 7 zile de la înregistrare.

Hotărârile pronunțate sunt irevocabile.

În timpul grevei organizatorii acesteia continua negocierile cu conducerea unității, în vederea satisfacerii revendicarilor care formează obiectul conflictului de interese.

În cazul în care organizatorii grevei și conducerea unității ajung la un acord, conflictul de interese este soluționat și greva încetează.

Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligația prevăzută la alin. (1) atrage răspunderea patrimonială a acestora pentru pagubele cauzate unității.

Judecătoria examinează cererea prin care se solicita încetarea grevei și pronunța, de urgenta, o hotărâre prin care, după caz:

a) respinge cererea unității;

b) admite cererea unității și dispune încetarea grevei ca fiind ilegala.

Hotărârile pronunțate de judecătorie sunt definitive.

Judecătoria și tribunalul județean sau al municipiului București soluționează cererea sau, după caz, recursul, potrivit procedurii prevăzute pentru soluționarea conflictelor de muncă.

În cazul în care dispune încetarea grevei ca fiind ilegala, instanțele, la cererea celor interesați, pot obliga persoanele vinovate de declanșarea grevei ilegale la plata unor despăgubiri.

În situația în care greva s-a derulat pe o durată de 20 de zile, fără ca părțile implicate sa fi ajuns la o înțelegere, și dacă continuarea grevei ar fi de natura sa afecteze interese de ordin umanitar, conducerea unității poate supune conflictul de interese unei comisii de arbitraj.

Cererea de arbitrare se adresează organelor care au efectuat concilierea conflictului de interese.

Procedura de arbitrare a conflictului de interese este cea prevăzută la art. 32-39.

În unitățile sanitare și de asistența socială, de telecomunicații, ale radioului și televiziunii publice, în unitățile de transporturi pe căile ferate, inclusiv pentru gardienii feroviari, în unitățile care asigura transportul în comun și salubritatea localităților, precum și aprovizionarea populației cu gaze, energie electrica, căldură și apa, greva este permisă cu condiția ca organizatorii și conducătorii grevei să asigure serviciile esențiale, dar nu mai puțin de o treime din activitatea normală, cu satisfacerea necesităților minime de viața ale comunităților locale.

Salariații din unitățile sistemului energetic național, din unitățile operative de la sectoarele nucleare, din unitățile cu foc continuu pot declara greva cu condiția asigurării a cel puțin unei treimi din activitate, care să nu pună în pericol viața și sănătatea oamenilor și care să asigure funcționarea instalațiilor în deplina siguranța.

Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se judeca în regim de urgenta.

Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

Părțile sunt legal citate, dacă citația le-a fost înmânată cel puțin cu o zi înaintea judecării.

În cazul în care judecata continua, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenta al judecării conflictelor de drepturi.

Instanța poate să decada din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.

Hotărârile prin care se soluționează fondul cauzei se pronunța în ziua în care au luat sfârșit dezbaterile.

În situații deosebite pronunțarea poate fi amânată cel mult două zile.

Hotărârile instanței de fond sunt definitive.

Hotărârile motivate ale instanței de fond se redactează și se comunică părților în termen de cel mult 15 zile de la pronunțare.

În caz de admitere a recursului, instanța va judeca în fond cauza.

Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situații:

a) soluționarea cauzei de instanța de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competența;

b) judecata în fond a avut loc în lipsa părții care nu a fost legal citata.