Decizia nr. 461/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 75 și

art. 80 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Victor Simionov în Dosarul nr. 4.110/2005 al Tribunalului Tulcea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.110/2005, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 și

art. 80 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Victor Simionov cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei angajatorului de sancționare disciplinară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale care consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și pe cele care se referă la exercitarea căilor de atac, întrucât, pe de o parte,

art. 75 din Legea nr. 168/1999

permite administrarea probelor exclusiv angajatorului, iar pe de altă parte, art. 80 din aceeași lege privează părțile de dreptul de a exercita calea de atac a apelului, prevăzând doar dreptul la recurs.

Tribunalul Tulcea apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât nu restrâng dreptul părții care contestă măsura dispusă de unitate de a propune probatorii în condițiile Codului de procedură civilă. Mai mult, consideră că

art. 75 din Legea nr. 168/1999

determină respectarea cerinței termenului rezonabil de soluționare a cauzelor, întrucât prevede un termen limită până la care angajatorul poate depune dovezi în apărare. De asemenea, arată că stabilirea căilor de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești este lăsată de Constituție la latitudinea autorității legiuitoare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care arată că textele de lege criticate nu împiedică pe contestator de a formula, potrivit dispozițiilor legale procedurale în vigoare la care face trimitere

art. 82 din Legea nr. 168/1999 , cererile pe care le consideră necesare și de a propune probe pentru susținerea respectivelor cereri. De asemenea, arată că, potrivit dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției, exercitarea căilor de atac se face în condițiile stabilite de lege.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 75 și 80 din Legea nr. 168/1999

sunt constituționale, deoarece nu aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa justiției și de a beneficia de un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil, iar suprimarea căii de atac a apelului și stabilirea unei singure căi de atac cu termen de exercitare mai redus au ca finalitate asigurarea celerității soluționării litigiilor de muncă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 75 și 80 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 75: "În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligația ca, până la prima zi de înfățișare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";

- Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond."

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, precum și celor ale art. 129 privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 75 din Legea nr. 168/1999

reglementează sarcina probei în conflictele de muncă în favoarea salariaților. În sensul acestor reglementări, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse unilateral și să prezinte probele până la primul termen de judecată, sub sancțiunea decăderii din acest drept. Aceasta nu înseamnă exclusivitatea dreptului de a administra probe. Astfel, salariatul are dreptul să prezinte, să propună și să solicite instanței administrarea oricăror probe prin mijloace legale, potrivit normelor procedurale reglementate de Codul de procedură civilă. În acest sens sunt și dispozițiile art. 82 din aceeași lege, potrivit cărora "Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă".

De asemenea, Curtea observă că, prin prevederea unui termen limită în care unitatea poate depune probe în apărare,

art. 75 din Legea nr. 168/1999

asigură soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Analizând dispozițiile art. 80 din aceeași lege, care reglementează calea de atac ce poate fi exercitată în conflictele de muncă și termenul de declarare a acesteia, Curtea constată că acest text de lege este în concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege, iar căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești se exercită în condițiile legii.

După cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, cu excepția dreptului la un dublu grad de jurisdicție în materie penală, nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd câte grade de jurisdicție trebuie asigurate pentru soluționarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești ori condițiile procedurale de exercitare a acestora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 și

art. 80 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Victor Simionov în Dosarul nr. 4.110/2005 al Tribunalului Tulcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2006.