Decizia nr. 76/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Codul muncii și ale Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 (prevederi anume) CODUL MUNCII
- Legea nr. 168/1999 12 noiembrie 1999 privind soluționarea conflictelor de muncă
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 131 din Codul muncii și ale Legii nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Teodor Mihai Alexa în Dosarul nr. 8.254/C/2000 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.
La apelul nominal este prezent autorul excepției. Lipsește Societatea Comercială "Luxten Lighting Company" - S.A. din Timișoara, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepției considera ca art. 131 din Codul muncii contravine art. 38 alin. (5) din Constituție prin aceea că nu precizează obligativitatea respectării prevederilor contractului colectiv de muncă. De asemenea, se apreciază ca
este neconstitutionala "prin omisiune", întrucât nu reglementează modul de soluționare a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării ei în vigoare, 1 ianuarie 2000. În aceste condiții autorul excepției precizează ca, deși litigiul sau de muncă nu a fost judecat de un complet constituit potrivit noii reglementări legale, deoarece tribunalele muncii nu au fost înființate, totuși exercitarea căilor de atac a fost supusă acestor reglementări. În final se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. Se arata ca raportarea art. 131 din Codul muncii la art. 38 alin. (5) din Constituție este neîntemeiată, deoarece, chiar dacă acest text de lege nu instituie, nu mai puțin el nici nu interzice acordarea, în condițiile convențiilor colective de muncă, a preavizului în cazul desfacerii contractului individual de muncă. Referitor la critica de neconstituționalitate a
se apreciază, de asemenea, ca și aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziții tranzitorii pentru judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată sunt cuprinse în
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 . În legătură cu exercitarea căilor de atac în condițiile dispozițiilor
se considera ca aceste dispoziții sunt norme procedurale a căror stabilire este de competența exclusiva a legiuitorului. În ceea ce privește toate celelalte sustineri ale autorului excepției se apreciază ca sunt probleme de aplicare a legii, care exced competentei Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 14 decembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 8.254/C/2000, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 131 din Codul muncii și ale Legii nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Teodor Mihai Alexa într-un proces având ca obiect contestația la decizia de desfacere a contractului de muncă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 131 din Codul muncii contravin prevederilor art. 38 alin. (5) din Constituție, referitoare la obligativitatea convențiilor colective, întrucât nu prevăd procedura și reglementările legale aplicabile în privinta acordării obligatorii a preavizului în cazul desfacerii contractului de muncă pentru reducere de personal, respectiv nu precizează obligativitatea respectării prevederilor contractului colectiv de muncă. În ceea ce privește
autorul excepției susține ca în această lege s-a prevăzut intrarea ei în vigoare la data de 1 ianuarie 2000, dar nu s-a reglementat în nici un fel modul de judecare a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată la acea data. Aceasta omisiune de reglementare, se arata în motivarea excepției, a creat posibilitatea arbitrarului, asa cum s-a întâmplat și în cauza în care este implicat autorul excepției, litigiul sau nefiind soluționat de un complet de judecată format în conformitate cu noile reglementări legale; în schimb, exercitarea căilor de atac a fost supusă acestor reglementări, incalcandu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.
Tribunalul Timiș - Secția civilă, exprimandu-și opinia, arata ca în privinta constituționalității art. 131 din Codul muncii Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 7/1999, respingând excepția de neconstituționalitate ridicată într-o alta cauza, iar
în ansamblul ei nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata sub nici un aspect. În acest sens se arata ca art. 131 din Codul muncii instituie măsuri de protecție a salariatului căruia i se desface contractul de muncă din inițiativa angajatorului pentru motive prevăzute în art. 130 alin. 1 lit. a)-f) din Codul muncii, iar dispozițiile sale referitoare la acordarea preavizului sau la plata salariului cuvenit pe 15 zile se completează în mod corespunzător prin prevederile contractului colectiv de muncă. De altfel, asupra constituționalității art. 131 din Codul muncii Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 7/1999, a statuat ca aceste dispoziții legale sunt conforme prevederilor constituționale ale art. 38 alin. (1) și (2), acele constatări fiind valabile și în ceea ce privește raportarea la alin. (5) al aceluiași articol. Referitor la
se arata ca prin aceasta se stabilesc norme de procedura specifice soluționării conflictelor de muncă, iar acestea sunt de imediata aplicare și nu contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Problema cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii este reglementată prin
art. IV din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999
privind modificarea și completarea
pentru organizarea judecătorească. Se invoca și deciziile nr. 45/1999 și nr. 38/1998 ale Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în primul rând, dispozițiile
art. 131 din Codul muncii (Legea nr. 10/1972 , publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificările ulterioare). Aceste dispoziții legale au următorul conținut: "(1) În cazurile de desfacere a contractului de muncă pentru motivele prevăzute în art. 130 alin. (1) lit. a)-f), unitatea va acorda persoanei al carei contract de muncă a fost desfăcut un preaviz de 15 zile lucrătoare. În perioada preavizului, aceasta persoana este obligată sa continue activitatea potrivit programului de lucru.
(2) În cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără ca unitatea sa o încunoștințeze din timp despre această măsură - neacordandu-i preavizul de 15 zile lucrătoare - aceasta persoana are dreptul sa primească, la desfacerea contractului de muncă, o indemnizație egala cu salariul tarifar de încadrare pe o jumătate de luna."
De asemenea, sunt considerate ca fiind neconstituționale și dispozițiile
privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.
Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate sunt următoarele:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 38 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate."
I. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Codul muncii în raport cu prevederile art. 38 alin. (5) din Constituție, referitoare la caracterul obligatoriu al convențiilor colective, Curtea constata că nu poate fi primită critica formulată de autorul excepției. Textul de lege criticat nu reglementează, dar nici nu interzice aplicarea prevederilor suplimentare din convențiile colective referitoare la condițiile de acordare a preavizului. În aceasta privinta dispozițiile Codului muncii se intregesc în mod corespunzător prin reglementările cuprinse în
privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din această lege, "Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronala, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă". În alin. (2) al art. 7 din aceeași lege se prevede: "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților"; iar alin. (4) al art. 8 dispune ca "La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal".
Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 131 din Codul muncii prin Decizia nr. 7 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, dar în acea cauza excepția de neconstituționalitate a fost examinata în raport cu prevederile art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, respingandu-se excepția prin care se sustinea absenta reglementării căilor de atac împotriva înștiințării făcute de angajator privind intenția de a desface contractul de muncă.
II. Nu poate fi primită nici excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție intemeiata pe critica absentei reglementării modului de soluționare a litigiilor aflate pe rolul instanțelor de judecată. În realitate asemenea reglementări sunt cuprinse în
art. IV din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999
privind modificarea și completarea
pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect judecarea în fond a unor litigii de muncă, aflate pe rolul judecătoriilor, vor fi trecute la completele care judeca conflictele de muncă și litigiile de muncă din cadrul judecătoriei respective, imediat după înființarea acestora.
Apelurile declarate până la data infiintarii noilor instanțe, precum și cele aflate în curs de judecată vor fi soluționate de instanțele legal sesizate.
Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secțiile care judeca conflicte de muncă și litigii de muncă din cadrul tribunalelor".
Aceste reglementări legale nu instituie un tratament juridic diferit pentru cetățenii aflați în situații identice și nu prevăd privilegii sau măsuri discriminatorii, nefiind astfel contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.
De altfel, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor
art. 79 și 80 din Legea nr. 168/1999 , referitoare la exercitarea căilor de atac, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, retinand ca aceste dispoziții sunt de natura procedurala, iar stabilirea lor, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, este data în competența exclusiva a legiuitorului. Astfel sunt, de exemplu, Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, sau Decizia nr. 257 din 5 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 21 decembrie 2000.
În sfârșit, susținerile autorului excepției referitoare la modul de judecare și soluționare a litigiului în care este parte nu reprezintă probleme de constituționalitate, ci probleme de aplicare a legii, ceea ce excede obiectului controlului de constituționalitate, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 131 din Codul muncii și ale Legii nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Teodor Mihai Alexa în Dosarul nr. 8.254/C/2000 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.