Decizia nr. 230/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1) și ale

art. 80 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Lucia Anastasiu în Dosarul nr. 3.281/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților (Lucia Anastasiu și Societatea Comercială "Carpați Proiect" S.A. București), față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată se acordă cuvântul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.281/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1) și ale

art. 80 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 79 alin. (1) și cele ale

art. 80 din Legea nr. 168/1999 , prin instituirea unei singure cai de atac, cea a recursului, împotriva sentințelor pronunțate în litigiile de muncă ingradesc exercițiul dreptului de acces la justiție prevăzut la art. 21 din Constituție. Aceleași dispoziții legale, se arata în continuare, ingradesc și exercițiul dreptului la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituție, deoarece în calea de atac a recursului se pot folosi, ca probe noi, doar înscrisurile, iar nu și alte probe, asa cum permite calea de atac a apelului. De asemenea, se susține ca prin aplicarea dispozițiilor legale invocate litigiilor declansate anterior intrării acestora în vigoare este încălcat principiul neretroactivitatii legii, consacrat la art. 15 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, în conformitate cu dispozițiile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, "având în vedere ca și alte litigii cu grad asemănător de dificultate beneficiază doar de doua grade de jurisdicție, respectiv judecata în fond și recursul. Prin eliminarea caii de atac a apelului părțile nu sunt prejudiciate, beneficiind de o judecata justa și corecta". În opinia instanței dispozițiile legale criticate răspund nevoii de soluționare cu celeritate a litigiilor legate de raporturi de muncă.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât "nu conțin nici o prevedere cu caracter de retroactivitate", iar potrivit dispozițiilor

art. IV din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1999 pentru organizarea judecătorească, hotărârile judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 168/1999

rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunțate. Dispozițiile legale respective, se arata în același punct de vedere, nu contravin nici prevederilor art. 21 și 24 din Constituție, "întrucât accesul liber la justiție și dreptul la apărare presupun accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusiva a legiuitorului". În susținerea punctului de vedere exprimat se invoca Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994, precum și deciziile Curții Constituționale nr. 60/1993 și nr. 38/1998.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții din

Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă:

- Art. 79 alin. (1): "Hotărârile instanței de fond sunt definitive.";

- Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond."

Normele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt următoarele:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 21 alin. (1): "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat".

Examinând textele de lege criticate, Curtea nu poate retine încălcarea principiului neretroactivitatii legii, înscris la art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât ele nu dispun pentru trecut, ci doar pentru viitor. Aceste dispoziții legale, constituind reguli procedurale, sunt de imediata aplicabilitate, dar nu produc efecte retroactive. În acest sens sunt semnificative și dispozițiile

art. IV din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect judecarea în fond a unor litigii de muncă, aflate pe rolul judecătoriilor, vor fi trecute la completele care judeca conflictele de muncă și litigiile de muncă din cadrul judecătoriei respective, imediat după înființarea acestora.

Apelurile declarate până la data infiintarii noilor instanțe, precum și cele aflate în curs de judecată vor fi soluționate de instanțele legal sesizate.

Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secțiile care judeca conflicte de muncă și litigii de muncă din cadrul tribunalelor".

Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu ingradesc nici exercițiul dreptului de acces liber la justiție. Constituția nu conține nici o dispoziție cu privire la gradele de jurisdicție pe care trebuie să le parcurga procesele până la adoptarea soluției finale. Constituția reglementează accesul general neingradit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime (art. 21), precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești (art. 128). Stabilirea naturii, a numărului și a condițiilor concrete de exercitare a căilor de atac se face prin reglementări procedurale, a căror elaborare intră în competența legiuitorului, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție.

În acest sens jurisprudenta Curții Constituționale este constanta, statuand ca "este de competența exclusiva a organului legislativ instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiție presupune tocmai posibilitatea celor interesați de a le exercita" (Decizia nr. 45 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999). Curtea, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a stabilit ca "accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, deoarece competența și procedura sunt stabilite de lege".

Cele stabilite de Curtea Constituțională prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de fața, neexistand elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței sale.

Curtea nu poate retine, ca fiind întemeiate, nici susținerile autorului excepției în sensul că dispozițiile legale criticate ingradesc sau restrang dreptul la apărare al părților, prin faptul ca hotărârile primei instanțe, pronunțate în soluționarea conflictelor sau a litigiilor de muncă, pot fi atacate doar cu recurs. Toate părțile procesului își pot exercita dreptul la apărare fără nici o ingradire atât în fața instanței de fond, cat și în fața celei de recurs. Sub acest aspect sunt de reținut și dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele".

Este adevărat ca, potrivit dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor", dar nelegalitatea sau netemeinicia unei hotărâri ori necesitatea administrării de noi probe se poate demonstra și pe baza probelor deja administrate în cauza și, eventual, prin noi probe constând în înscrisuri, iar potrivit dispozițiilor

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 , "În caz de admitere a recursului, instanța va judeca în fond cauza", faza în care poate fi administrată orice proba legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1) și ale

art. 80 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Lucia Anastasiu în Dosarul nr. 3.281/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2000.