Decizia nr. 140/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum și a dispozițiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 59/1993 23 iulie 1993 pentru modificarea Codului de procedura civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului…
- Decizia nr. 230/2000 16 noiembrie 2000 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1) și ale …
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999
privind modificarea și completarea
pentru organizarea judecătorească, precum și a dispozițiilor
art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galeriile Dragomir" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.617/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă avocat Mirela Elian, pentru autorul excepției, lipsind Ion Ciochina, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției și constatarea neconstitutionalitatii dispozițiilor
art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , precum și ale
art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, deoarece aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii civile, și pe cele cuprinse în art. 128, referitoare la folosirea căilor de atac. În acest sens se arata ca aceste dispoziții procedurale tranzitorii sunt retroactive, întrucât se aplică și litigiilor aflate deja pe rolul instanțelor de control judiciar. Astfel, în speta, deși recursul împotriva deciziei pronunțate în apel de Tribunalul București a fost declarat la data de 3 noiembrie 1999, asadar anterior adoptării celor două acte normative, urmează ca, potrivit textelor legale criticate, acesta să fie soluționat tot de tribunal, deci de instanța care a soluționat și apelul, iar nu de curtea de apel, cum prevedeau dispozițiile procedurale aplicabile la data depunerii recursului. Se invoca în sprijinul acestor sustineri Decizia Curții Constituționale nr. 9 din 7 martie 1994, prin care s-a statuat ca hotărârea judecătorească este supusă condițiilor de fond și forma existente la momentul pronunțării, fără ca legea noua să aibă vreo înrâurire asupra ei.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, ca fiind neîntemeiată, menționând ca textele de lege criticate au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, ocazie cu care Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate. Se considera ca în speta excepția privește aplicabilitatea dispozițiilor legale unor cauze concrete. În final se apreciază că nu sunt incalcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, referitoare la neretroactivitatea legii civile, și nici cele ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care se referă la "un recurs efectiv", condiție care este îndeplinită de textele de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 8 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.617/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999
privind modificarea și completarea
pentru organizarea judecătorească, precum și a dispozițiilor
art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă), excepție ridicată de Societatea Comercială "Galeriile Dragomir" - S.R.L.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține în esenta ca dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece reglementează o situație tranzitorie în care "doua cai de atac diferite - apelul și recursul - ambele fiind cai de atac de reformare, sunt judecate de către aceeași instanța - tribunalul, ceea ce se traduce, practic, prin aplicarea retroactivă a celor două acte normative".
Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca excepția este intemeiata, apreciind ca "judecarea cauzelor de dreptul muncii în recurs de către același tribunal, care a judecat și calea de atac a apelului, încalcă dreptul cetățeanului de a fi judecat echitabil de o instanța judecătorească superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată".
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "situația care face obiectul excepției de fața nu reprezintă o problemă de neconstituționalitate, ci una ce tine de corecta aplicare a legii în situații tranzitorii".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179 din 11 noiembrie 1999
privind modificarea și completarea
pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, precum și dispozițiile
art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, texte care au următorul conținut:
-
Articolul IV
alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 : "Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secțiile care judeca conflicte de muncă și litigii de muncă din cadrul tribunalelor.";
-
Articolul 79
alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă: "Hotărârile instanței de fond sunt definitive."
Textul constituțional invocat ca fiind încălcat este art. 15 alin. (2), care are următorul conținut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile."
În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate (dispoziții tranzitorii, determinate de apariția noii reglementări a soluționării conflictelor de muncă și a litigiilor de muncă) încalcă principiul constituțional al neretroactivitatii legii civile, consacrat la art. 15 alin. (2), prin aceea ca prevăd ca recursurile declarate sau aflate în curs de judecată să fie soluționate de secțiile care judeca conflicte de muncă și litigii de muncă din cadrul tribunalelor. Se considera ca, potrivit "dispozițiilor art. 2 pct. 3 și art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și ale
Deciziei Curții Constituționale nr. 9/1994 , aceasta hotărâre era supusă căilor de atac prevăzute de lege în momentul pronunțării, respectiv apelul și recursul".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât nici unul dintre aceste texte nu conține dispoziții cu caracter retroactiv. Astfel, referitor la dispozițiile
art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , Curtea observa ca, potrivit art. IX alin. (1) din ordonanța, aceasta "[...] intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor pct. 6 al art. I, care se aplică după 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia" și, prin urmare, dispozițiile art. IV alin. 3 nu pot fi considerate ca fiind aplicabile anterior datei de 17 noiembrie 1999, data la care aceasta ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559. Totodată dispozițiile
Legii nr. 168/1999 , inclusiv cele ale art. 79 alin. (1), au intrat "[...] în vigoare la data de 1 ianuarie 2000", conform art. 90 din aceeași lege, deci ulterior publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.
De altfel asupra constituționalității dispozițiilor
art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin mai multe decizii prin care a respins excepțiile de neconstituționalitate (de exemplu, prin Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, precum și prin Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001 și Decizia nr. 76 din 6 martie 2001, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001). Prin aceste decizii s-a reținut în esenta ca dispozițiile legale criticate, fiind reguli procedurale, sunt de imediata aplicabilitate, fără a produce efecte retroactive.
Aceste considerente, precum și soluția pronunțată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.
În sfârșit, invocarea de către autorul excepției a considerentelor
Deciziei Curții Constituționale nr. 9 din 7 martie 1994 , rămasă definitivă prin Decizia nr. 94 din 21 octombrie 1994, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994, referitoare la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate privind dispozițiile Legii nr. 59/1993, nu are concludenta în cauza, deoarece dispozițiile legale criticate [ art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 ], deși elimina calea de atac a apelului, nu influențează în nici un mod soluționarea recursului deja declarat în cauza împotriva deciziei pronunțate de tribunal ca instanța de apel.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV alin. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999
privind modificarea și completarea
pentru organizarea judecătorească, precum și a dispozițiilor
art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Galeriile Dragomir" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.617/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Marioara Prodan ─────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.