Decizia nr. 45/1999

Articolul 7

din Legea nr. 64/1995 , modificat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , potrivit căruia "Hotărârile tribunalului sunt definitive și executorii. În condițiile legii, ele pot fi atacate cu recurs", nu da posibilitatea creditorului de a beneficia de toate gradele de jurisdicție, cu consecința că nu se înscrie pe lista cuprinzând creditorii.

2. Deoarece

art. 24 din Legea nr. 64/1995

impune necesitatea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, prin aplicarea

art. 31 din Legea nr. 64/1995

creditorul este împiedicat să prezinte o asemenea creanta.

3. Este neconstitutional și art. 32 din aceeași lege, deoarece, dacă s-ar relua judecarea cauzei, după încheierea procedurii falimentului, în aceeași situație, debitoarea nu ar mai avea active, iar creditoarea nu și-ar mai putea realiza drepturile.

4. Potrivit dispozițiilor

Legii nr. 64/1995 , exista o inegalitate în comparatie cu societățile bancare care se bucura de un tratament privilegiat, acestea beneficiind de dobânzi actualizate la zi până în momentul stingerii obligațiilor debitoarei. Acest fapt însă contravine dispozițiilor art. 41 din Constituție. O asemenea situație preferentiala o are și statul, ale cărui creanțe bugetare se realizează prin penalizări sau prin alte mijloace specifice.

5. Dispozițiile

art. 7, 31 și 32 din Legea nr. 64/1995

sunt neconstituționale și pentru ca aceasta nu face trimitere la dispozițiile dreptului comun, respectiv la Codul de procedură civilă, în vederea aplicării acestuia.

6.

Articolul 7

din Legea nr. 64/1995

este neconstitutional, deoarece împotriva hotărârii de suspendare, reglementată de art. 31 din lege, nu exista cai de atac, asa cum sunt cele din dreptul comun.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995

are un caracter judiciar, astfel încât și autoarea excepției avea posibilitatea să se supună acestor prevederi. Se apreciază că nu toți creditorii trebuie să aibă o creanta certa, lichidă și exigibilă, ci doar aceia care solicită declanșarea procedurii. Este gresita și interpretarea în sensul că, după închiderea procedurii prevăzute la

art. 32 din Legea nr. 64/1995 , debitoarea nu ar mai avea active, deoarece exista posibilitatea recuperării creanțelor chiar prin procedura de lichidare. Nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 41 din Constituție, deoarece orice creditor poate să își garanteze creanta, iar dacă nu a făcut-o, este culpa lui.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece hotărârile date de tribunal în cadrul procedurii prevăzute de

Legea nr. 64/1995

sunt definitive și executorii și pot fi atacate cu recurs în condițiile dreptului comun. Autoarea excepției afirma ca este obligată să aibă o creanta certa, lichidă și exigibilă, cerința care trebuie îndeplinită însă numai de creditorii care solicită declanșarea procedurii de lichidare. Ulterior, ceilalți creditori pot face o cerere care va cuprinde elementele prevăzute la art. 85 din lege, creanțele lor fiind apoi înregistrate și înscrise în tabelul de creanțe, chiar dacă nu îndeplinesc aceste condiții. Prin urmare, aplicarea

art. 31 din Legea nr. 64/1995

nu încalcă nici o prevedere constituțională. Dispozițiile

art. 32 din Legea nr. 64/1995

se referă la suspendarea termenelor de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 31 din lege și nu la reluarea acțiunii după termenul de 30 de zile de la închiderea procedurii, astfel cum susține, eronat, autoarea excepției. În aceasta situație creditorii au posibilitatea să își recupereze creanțele chiar prin procedura falimentului, fără să se încalce prevederile art. 41 din Constituție. În legătură cu susținerea autorului excepției ca același text constituțional este încălcat, întrucât societățile bancare cărora li se acordă dobânzi actualizate sunt privilegiate, Guvernul arata ca, în realitate, toate creanțele garantate sunt onorate cu penalitățile și dobânzile la zi, în condițiile în care fiecare creditor are posibilitatea să își garanteze creanta.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și ale părții prezente la dezbateri, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Din încheierea de sesizare și din susținerile autorului excepției rezultă ca textele criticate sunt cele ale

art. 7, 31 și 32 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , care prevăd:

- Art. 7: "Hotărârile tribunalului sunt definitive și executorii. În condițiile legii, ele pot fi atacate cu recurs";

- Art. 31: "De la data înregistrării cererii debitorului sau de la expirarea termenului pentru contestarea de către debitor a cererii creditorilor ori de la data respingerii contestației debitorului împotriva acestei cereri se suspenda toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt anterioare cererilor introductive";

- Art. 32: "Înregistrarea cererii debitorului sau expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori respingerea contestației debitorului împotriva acestei cereri suspenda orice termene de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 31. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la închiderea procedurii."

1. Autorul excepției considera ca prevederile

art. 7 din Legea nr. 64/1995

contravin dispozițiilor art. 21 și 128 din Constituție, deoarece este restrâns accesul liber la justiție. Se apreciază ca în aceste condiții nu se poate beneficia de toate gradele de jurisdicție, fapt care influențează procedura falimentului.

Din examinarea acestor reglementări Curtea constata ca prevederile criticate sunt constituționale. Exercitarea accesului liber la justiție presupune posibilitatea juridică a persoanei de a avea acces atât la structurile sale, cat și la mijloacele procedurale de infaptuire a acesteia. Potrivit art. 128 din Constituție, legiuitorul este acela care stabilește atât căile de atac, cat și modalitatea folosirii acestora. Aceasta înseamnă ca existenta unor proceduri speciale poate determina și instituirea unor reglementări corespunzătoare, care să atribuie caracter definitiv unor hotărâri judecătorești ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea căilor de atac.

Jurisprudenta Curții Constituționale a statuat constant în acest sens. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum și prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, Curtea Constituțională a stabilit ca este de competența exclusiva a organului legislativ instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiție presupune tocmai posibilitatea celor interesați de a le exercita.

În procedura reorganizării judiciare și a falimentului legiuitorul a stabilit ca hotărârile tribunalului sunt definitive și executorii, deoarece este o procedură de executare silită, cu caracter judiciar și consensual, care justifica o anumită celeritate. Aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs în condițiile

legii. Deoarece Legea nr. 64/1995

nu cuprinde nici o astfel de condiție, iar art. 127 prevede expres ca dispozițiile legii se completează, în măsura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civilă, este evident ca în aceasta situație se vor aplica dispozițiile din dreptul comun. Cei care recurg la aceasta cale de atac nu sunt prejudiciati, deoarece art. 304^1 din Codul de procedură civilă, pentru a asigura un control judiciar deplin al hotărârii atacate, stabilește ca, în cazurile în care hotărârea nu poate fi atacată cu apel, recursul declarat nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304 din Codul de procedură civilă, situație în care instanța de recurs are posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele.

2. Autorul excepției susține ca, prin aplicarea

art. 31 din Legea nr. 64/1995 , nu își poate exercita dreptul sau de a avea o creanta certa, lichidă și exigibilă, astfel cum stabilește art. 24.

Curtea constata însă ca, potrivit

art. 31 și 24 din Legea nr. 64/1995 , cererile privind continuarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se referă numai la acei creditori care, conform art. 87, au creanțe stabilite pe un temei legal. Creditorii care solicită declanșarea acestor proceduri sunt obligați sa îndeplinească condițiile prevăzute la art. 24, și anume să aibă o creanta certa, lichidă și exigibilă. Ceilalți creditori care vor sa participe la masa pasiva pot cere și ei, în condițiile art. 85 din lege, înregistrarea și înscrierea creanțelor lor în tabelul de creanțe, chiar dacă acestea nu îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 24 din lege, în sensul că nu sunt scadente ori sunt fie sub condiție, fie negarantate sau necalculate în masa monetara.

În legătură cu actele juridice ale debitorului privind activitatea sa comercială efectuată anterior datei cererii introductive, Curtea retine ca acestea sunt supuse unui alt regim, cel al creanțelor aflate în curs de executare sau reziliate, prevăzute la art. 46 și 47 din lege. Creditorul aflat în una dintre aceste situații se poate adresa judecătorului-sindic, iar în cazul respingerii cererii, poate formula contestație la tribunal.

În cazurile prevăzute la art. 31 din lege, în care se suspenda acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra bunurilor debitorului, anterior cererii introductive, suspendarea nu afectează drepturile celui care a formulat o asemenea acțiune, întrucât, potrivit art. 32 din lege, se suspenda orice termen de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 31 din lege.

Critica formulată de autoarea excepției cu referire la inexistenta căilor de atac în cazul prevăzut la art. 31 din lege este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece încheierile prin care s-a suspendat ori s-a întrerupt cursul judecații pot să fie atacate cu apel sau recurs, potrivit dreptului comun, după cum și hotărârea ce urmează a se pronunța poate fi atacată cu apel, altfel existând calea de atac a recursului prevăzută la art. 299 din Codul de procedură civilă.

Potrivit

art. 32 din Legea nr. 64/1995 , termenele de prescripție a acțiunilor prevăzute la art. 31 vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la închiderea procedurii. În aceste situații însă creditorii care au manifestat diligenta au posibilitatea recuperării creanțelor chiar în cadrul procedurii falimentului.

Aceste sustineri formulate de autoarea excepției privind reglementările

art. 31 și 32 din Legea nr. 64/1995

nu constituie însă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii, fiind de competența instanțelor judecătorești.

3. O alta critica susținută de autoarea excepției se referă la inegalitatea de tratament dintre creditorii participanți la procedura reorganizării judiciare și a falimentului, în raport cu societățile bancare și creanțele bugetare, acestea din urma beneficiind de un regim privilegiat, ca urmare a perceperii de dobânzi actualizate până în momentul stingerii obligațiilor debitorului. În felul acesta se considera ca sunt incalcate dispozițiile art. 41 din Constituție, care instituie principiul ocrotirii egale a proprietății private.

Din examinarea prevederilor

art. 87 și 104 din Legea nr. 64/1995

rezultă ca toate creanțele garantate beneficiază, în egala măsura, de dobânzi actualizate la zi și de penalități, fiecare creditor având posibilitatea sa și le garanteze în condițiile legii.

În consecința, între cele două categorii de creanțe - creanțele bancare și cele bugetare, constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume care reprezintă venituri publice și, respectiv, creanțele garantate prin ipoteci sau prin alte garanții reale asupra bunurilor debitorului - existente în cadrul raporturilor juridice de participare la procedura reorganizării judiciare și a falimentului nu exista nici o discriminare care să contravină dispozițiilor art. 16 și 41 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7, 31 și 32 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Agrofil" - S.A. Filiasi în Dosarul nr. 2.106/C/1998 al Tribunalului Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 1999.