Legea nr. 64/1995

Principalele îndatoriri ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:

a) aplicarea sigiliilor;

b) inventarierea bunurilor debitorului și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;

c) stabilirea datelor ședințelor adunării creditorilor - de cîte ori considera necesar - și prezidarea ședințelor;

d) sesizarea tribunalului despre orice problema care ar cere o soluționare de către acesta;

e) conducerea activității persoanelor de specialitate pe care le-a angajat sa-l ajute;

f) examinarea creanțelor și, atunci când este cazul, formularea de obiecții la ele;

g) urmărirea încasării creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de înregistrarea cererii introductive;

h) examinarea activității debitorului, în raport cu situația de fapt;

i) primirea plăților pe seama debitorului și consemnarea sumelor, în termen de 24 de ore, într-un cont bancar pe numele averii debitorului, cu drept exclusiv de dispoziție în interesul procedurii;

j) transformarea bunurilor din cadrul averii debitorului în numerar;

k) efectuarea oricăror alte activități cerute de lege.

Judecătorul-sindic stabilește, prin încheiere, atribuțiile administratorului și ale lichidatorului.

Creditorii cunoscuți vor fi convocați de către judecătorul-sindic de cîte ori acesta va considera necesar. El va trebui însă să-i convoace, în cazurile în care titularii - cu garanții și chirografari - a cel puțin jumătate din valoarea totală a creanțelor asupra debitorului cer aceasta.

La ședințele adunării creditorilor vor participa și doi delegați ai salariaților debitorului, votând pentru creanțele acestora, reprezentind salariile și alte drepturi bănești.

De asemenea, va participa debitorul - în afară de situațiile în care este scutit de judecătorul-sindic - și va putea participa un reprezentant al camerei de comerț și industrie teritorială.

Ședințele adunării creditorilor vor fi prezidate de judecătorul-sindic.

În cadrul ședințelor adunării creditorilor, creditorii vor avea dreptul sa analizeze situația debitorului, măsurile luate de judecătorul-sindic și efectele acestora și sa propună, motivat, și alte măsuri.

După admiterea de către judecătorul-sindic a planului de reorganizare sau, după caz, de vînzare parțială ori lichidare, acesta va fi supus votului adunării creditorilor, în condițiile stabilite în art. 63 din prezenta lege.

De asemenea, vor fi supuse votului adunării creditorilor propunerile judecătorului-sindic de a se vinde bunuri importante din averea debitorului, precum: terenuri, fabrici, instalații etc.

În cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, judecătorul-sindic va desemna un comitet de 3-5 creditori dintre creditorii chirografari sau cu creanțe garantate parțial, dintre cei care s-au oferit voluntar.

În cursul activității sale, judecătorul-sindic va putea cere asistența comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.

Comitetul creditorilor face parte dintre cei îndreptățiți ca, atunci când nu a fost propus de către debitor și nu a fost admis un plan de reorganizare, sa ceara tribunalului, în condițiile art. 75 din prezenta lege, sa ridice debitorului dreptul de a-și mai conduce activitatea.

Comitetul creditorilor poate fi autorizat de tribunal sa introducă acțiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial - făcute de debitor în frauda creditorilor -, atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de judecătorul-sindic.

Principalele atribuții ale administratorului sunt, după caz, următoarele:

a) supraveghează operațiunile de gestionare;

b) asista pe debitor la toate actele privind gestionarea sau numai la o parte din acestea;

c) conduce în tot sau în parte activitatea debitorului.

Tribunalul poate modifica atribuțiile administratorului, la cererea acestuia, a comitetului creditorilor ori a delegatului sau, sau a Ministerului Public.

În toate cazurile în care s-a desemnat un administrator, acesta va efectua procedura prevăzută în prezenta lege, indeplinind atribuțiile delegate de judecătorul-sindic.

Debitorul, care nu mai poate face fața datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi.

Cererile societăților comerciale vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

Cererea debitorului va trebui să fie însoțită de următoarele acte:

a) bilanțul și copii de pe registrele contabile curente;

b) o lista a tuturor bunurilor debitorului; pentru imobile se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliară;

c) o lista a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, aratindu-se suma, cauza și drepturile de preferinta;

d) contul de profit și pierderi pe anul anterior depunerii cererii;

e) o lista a asociaților cu răspundere nelimitată, pentru societățile în nume colectiv și cele în comandită;

f) o declarație prin care debitorul își arata intenția de a-și reorganiza activitatea sau de a lichidă averea.

Dacă debitorul nu dispune, în momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre informațiile arătate în alin. (1), el va putea inregistra acea informație la tribunal, în termen de 10 zile; dacă nu o va face, cererea sa va fi respinsă.

În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comandită, acea cerere nu va fi considerată ca fiind facuta și de asociații cu răspundere nelimitată sau, în condițiile art. 24 - 26 din prezenta lege, și împotriva lor.

O cerere introdusă de un asociat cu răspundere nelimitată sau împotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fără efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comandită din care face parte.

Orice creditor, care are o creanta certa, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile.

Simplul refuz al unor plati, în baza unor excepții pe care debitorul le socotește, cu buna-credința, întemeiate, nu constituie o dovadă de încetare a plăților.

Camerele de comerț și industrie teritoriale vor putea introduce cerere împotriva debitorului, care, potrivit datelor de care acestea dispun, se afla într-o situație notorie de încetare a plăților.

Dacă, în termen de 5 zile de la primirea copiei de pe cererea introdusă de creditori, debitorul contesta ca ar fi în încetare de plati, în condițiile stabilite în art. 24 alin. (1), tribunalul va trebui sa țină, în termen de 30 de zile, o ședința, la care vor fi citați creditorii care au introdus cererea, debitorul și camera de comerț și industrie teritorială.

La cererea debitorului, tribunalul poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, în termen de 5 zile, la o banca comercială, o cauțiune de cel mult 30% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.

Dacă tribunalul stabilește ca debitorul este în încetare de plati, va respinge contestația debitorului și procedura va continua.

Dacă tribunalul stabilește ca debitorul nu este în încetare de plati, respinge cererea creditorilor și dispune ca hotărârea să fie afișată la usa instanței. În cazul respingerii cererii, aceasta va fi considerată ca lipsită de orice efect, chiar de la înregistrarea ei.

În urma înregistrării cererii debitorului, a necontestarii cererii creditorilor de către debitor ori a respingerii contestației debitorului împotriva acestei cereri, tribunalul va notifica aceasta creditorilor, debitorului și oficiului registrului comerțului unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mențiunii.

Toate cheltuielile pentru aceste măsuri de informare și publicitate vor fi suportate din averea debitorului.

Notificarea va cuprinde și convocarea primei ședințe a adunării creditorilor, care va trebui să aibă loc în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii debitorului sau de la data înregistrării cererii creditorilor, necontestata de debitor, ori în 20 de zile de la data respingerii contestației debitorului.

Notificarea va preciza locul, data și ora primei ședințe a adunării creditorilor.

În termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii de reorganizare, toți creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei încetării plăților, cu excepția salariaților, vor depune declarația de creanțe în adunarea creditorilor.

Declararea creanțelor trebuie facuta chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.

Crenatele către bugetul de stat și al asigurărilor sociale de stat sunt luate în considerare cu titlu provizoriu pentru cuantumul declarat de debitor.

După deschiderea procedurii de reorganizare este interzis conducătorilor debitorului, sub sancțiunea nulității, sa înstrăineze, fără acordul tribunalului, acțiunile sau părțile lor sociale deținute la debitorul care face obiectul acestei proceduri.

Judecătorul-sindic sau administratorul va face mențiunea indisponibilizarii acțiunilor sau a părților sociale, potrivit alin. (1), în registrul special de evidenta.

Judecătorul-sindic poate introduce la tribunal acțiune pentru anularea și recuperarea de la terți a următoarelor transferuri cu caracter patrimonial:

a) transferul cu titlu gratuit din partea debitorului, făcute în cei 3 ani anteriori înregistrării cererii introductive; sunt exceptate sponsorizarile în scop umanitar;

b) operațiuni comerciale, în care prestația debitorului depășește vadit pe cea primită, făcute în cei 3 ani anteriori înregistrării cererii introductive;

c) orice act încheiat cu intenția tuturor părților implicate în acesta de a sustrage bunuri de la creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, încheiat în cei 3 ani anteriori înregistrării cererii introductive;

d) transferuri de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, făcute în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive, transferuri care au ca efect creșterea sumei pe care creditorul ar urma sa o primească în cazul unei lichidari judiciare;

e) constituirea sau perfectarea unei garanții legale, în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive;

f) constituirea ori perfectarea unei ipoteci, a unui gaj sau a oricărei alte garanții pentru o creanta care era chirografara, în cele 120 de zile anterioare cererii introductive sau, în cazul unei creanțe a unui acționar sau a unui asociat al debitorului, în anul anterior înregistrării cererii introductive.

Următoarele operațiuni comerciale, încheiate în anul anterior cererii introductive, cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate, dacă sunt în paguba intereselor creditorilor:

a) cu un asociat comanditat sau asociat deținând cel puțin 20% din capitalul societății comerciale, atunci când debitorul este o societate în comandită, respectiv o societate în nume colectiv;

b) cu un acționar deținând cel puțin 20% din acțiunile debitorului, atunci când debitorul este o societate pe acțiuni;

c) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere ale unei societăți pe acțiuni;

d) cu orice altă persoană fizica ori juridică, care are o poziție dominantă asupra debitorului sau activității sale;

e) cu un coindivizar asupra unui bun comun.

În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), termenele se calculează, după caz, și în raport cu expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau cu data respingerii contestației debitorului împotriva acestei cereri.

Terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 41, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor.

Terțul dobânditor, care a restituit averii debitorului valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanta de aceeași valoare, cu condiția ca terțul sa fi acceptat transferul cu buna-credința și fără intenția de a împiedica, intirzia ori insela pe creditorii debitorului.

Judecătorul-sindic poate dispune ca notificarea înregistrării unei cereri pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial să fie menționată în registrele de publicitate imobiliară.

O persoana obținând un titlu sau dobândind vreo garanție sau un alt drept real asupra imobilului respectiv, după menționarea unei astfel de notificări, va avea titlul sau dreptul sau condiționat de dreptul de a fi recuperat bunul.

În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, judecătorul-sindic poate să-și asume sau sa respingă orice contract, inclusiv contractele de prelungire a creditelor, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cît aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate. Judecătorul-sindic trebuie să răspundă în termen de 30 de zile unei cereri a celeilalte părți ca el sa aleagă respingerea ori asumarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, judecătorul-sindic nu va mai putea cere executarea contractului și acesta va fi socotit respins.

În cazul respingerii unui contract, o acțiune pentru despăgubiri poate fi facuta de către partea vătămată împotriva averii debitorului.

Dacă un contract putea fi executat numai la o anumită data expres prevăzută în el, ulterioară cererii debitorului ori termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau respingerii contestației debitorului împotriva acestei cereri, contractul va trebui să fie socotit respins.

Dacă vânzătorul unui bun imobil a reținut titlul de proprietate până la plata integrală a prețului vinzarii, vânzarea va fi considerată executată de către vinzator și nu va fi supusă prevederilor alin. (1) din acest articol.

Un contract de muncă sau închirierea, în calitate de locatar, a unui imobil va putea fi respinsă numai cu respectarea termenelor legale de preaviz. Termenele de preaviz contractuale, depasind pe cele legale, nu vor fi respectate.

Într-un contract prevazind plati periodice din partea debitorului, asumarea contractului nu va obliga pe judecătorul-sindic sau pe administrator să facă plati restante pentru perioadele anterioare începerii procedurii. Pentru astfel de plati restante pot fi formulate cereri împotriva averii debitorului.

Dacă un debitor deține marfa în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparține altuia, la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau a respingerii contestației debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-și recupereze bunul, dacă este ingaduit asa ceva prin contract, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garanție valabil asupra bunului.

Dacă la una dintre datele menționate la alin. (1) marfa nu este în posesiunea debitorului și el nu o poate recupera de la deținătorul actual, proprietarul va fi îndreptățit să aibă creanta înregistrată în tabelul de creanțe, cu valoarea pe care marfa o avea la acea data. Dacă debitorul este în posesiunea mărfii la acea data, dar a pierdut ulterior posesiunea, proprietarul poate cere ca întreaga valoare a mărfii să fie înscrisă în tabelul de creanțe.

Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, din cauza înregistrării unei cereri de către debitor, ori împotriva debitorului sau pentru ca acesta nu a achitat astfel de servicii prestate anterior cererii introductive.

Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), tribunalul poate, la cererea furnizorului, sa ceara ca debitorul să depună, la o banca comercială, o cauțiune, ca o condiție pentru îndatorirea acelei societăți de a comunică să-i asigure serviciile sale, în timpul procedurii. O astfel de cauțiune nu va putea avea o valoare mai mare de 30% din costul serviciilor prestate debitorului și neachitate.

Debitorul - ca urmare a declarației date în conformitate cu art. 21 alin. (1) lit. f) din prezenta lege - creditorii titulari a cel puțin unei treimi din valoarea creanțelor garantate sau creditorii chirografari - alții decît cei prevăzuți la art. 108 -, titulari a cel puțin unei treimi din valoarea creanțelor negarantate, vor putea propune un plan. De asemenea, vor putea propune un plan asociații din societățile în nume colectiv, asociații comanditati din societățile în comandită și actionarii titulari a cel puțin unei treimi din capitalul social al unei societăți pe acțiuni.

Planul va prevedea fie reorganizarea și continuarea activității debitorului, conform acestuia, fie vânzarea averii debitorului în mod ordonat, parțial sau total ca un ansamblu în stare de funcționare, pentru a obține valoarea maxima, fie lichidarea.

Declarația debitorilor, persoane fizice, facuta în condițiile art. 21 alin. (1) lit. f), cu privire la intenția de a reorganiza activitatea, nu va fi acceptată și nici un plan propus de astfel de debitori nu va fi admis în condițiile art. 62, dacă acești debitori au fost, un ultimii 5 ani, debitori într-o procedură în conformitate cu prezenta lege sau au fost condamnați definitiv pentru: bancruta frauduloasă; infracțiuni împotriva proprietății private sau publice; fals; mărturie mincinoasă sau infracțiuni incriminate prin

Legea nr. 26/1990

privind Registrul comerțului ori prin

Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurentei neloiale.

Planul va trebui să fie propus în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii debitorului sau de la data expirării termenului pentru contestarea cererilor creditorilor de către debitor, ori de la data respingerii contestației debitorului împotriva acestor cereri. Judecătorul-sindic poate prelungi acest termen până la 90 de zile.

Cheltuielile aferente planului, inclusiv cele aferente procedurii de acceptare a lui, vor fi suportate din averea debitorului.

În cazul în care se propune continuarea activității, proiectul planului de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului.

Proiectul planului de reorganizare prin continuarea activității va indica modalitățile de lichidare a pasivului, va preciza și va justifica nivelul și perspectivele locurilor de muncă, condițiile sociale prevăzute pentru continuarea activității, precum și alte asemenea obiective.

În cazul în care redresarea debitorului depinde de înlocuirea unuia sau a mai multor conducatori ai debitorului, tribunalul poate dispune aceasta, la cererea judecătorului-sindic, a procurorului ori din oficiu.

În același scop și în aceleași condiții, tribunalul poate suspenda dreptul de vot pentru conducătorii debitorului, indiferent dacă sunt sau nu retribuiți. În aceste cazuri, tribunalul va dispune numirea unui mandatar care să exercite dreptul de vot.

Judecătorul-sindic va admite un plan care este propus de părți legal competente și care cuprinde toate informațiile cerute. Judecătorul-sindic poate să ceara părerea unui expert, confirmind posibilitatea de realizare a planului, înainte de admiterea lui. Plata expertului va fi suportată din averea debitorului. Cei care au propus planul, debitorul și comitetul creditorilor, dacă exista, vor fi audiati înainte de a se lua o hotărâre asupra planului.

Orice plan admis va fi:

a) depus la secretariatul tribunalului și accesibil tuturor părților interesate, care pot cere o copie de pe acesta;

b) comunicat tuturor creditorilor cunoscuți, debitorului și tuturor asociaților sau acționarilor.

Judecătorul-sindic va dispune ca admiterea planului să fie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan și a faptului ca este admisibilă votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnăturii creditorului de către notarul public, comunicată prin orice mijloace și înregistrată la tribunal. Din momentul publicării, toate părțile interesate vor fi socotite ca au cunoștința despre plan.

Nu mai tirziu de 30 de zile după comunicarea planului, potrivit art. 62 alin. (2) lit. b), tribunalul va tine o ședința cu creditorii cu garanții, cu creditorii cu prioritati și cu cei chirografari. Debitorul, judecătorul-sindic și administratorul vor fi citați în scris. Creditorii cu creanțe subordonate, actionarii și asociații pot participa la ședința, dar pot vota cu privire la plan numai dacă acesta le acorda un tratament mai puțin favorabil decît cel acordat în cazul unei lichidari judiciare.

Dacă sunt admise mai multe planuri de către judecătorul-sindic, toate vor fi supuse votării în aceeași ședința a tribunalului.

Numai creditorii ale căror creanțe nu sunt contestate vor fi îndreptățiți sa voteze cu privire la plan.

Următoarele categorii de creditori vor vota separat:

a) fiecare creditor a cărui creanta garantată depășește 10% din valoarea tuturor creanțelor împotriva averii debitorului;

b) oricare alți creditori având creanțe garantate;

c) creditorii cu prioritati menționate la art. 107 pct. 2 și 4;

d) creditorii chirografari;

e) dacă sunt îndreptățiți sa voteze conform alin. (1):

- actionarii sau asociații debitorului;

- fiecare categorie de creditori cu creanțe subordonate, în conformitate cu prevederile art. 108.

La începerea procedurii de votare tribunalul va informa pe creditorii prezenți despre voturile valabile, primite în scris de la creditori.

Un plan va fi socotit acceptat de către o categorie de creditori, dacă în fiecare categorie deținătorii unei majorități prin valoarea creanțelor sau a altor drepturi votează acceptarea planului. El va fi, de asemenea, socotit acceptat de către fiecare categorie de creditori care nu este defavorizată prin el. O categorie de creditori va fi socotită defavorizată dacă membrii ei ar urma sa primească, la data confirmării planului, mai puțin decît echivalentul deplin al creanțelor ori al drepturilor lor.

Un plan va fi confirmat de către tribunal, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) cel puțin două dintre categoriile de creditori menționate la art. 63 alin. (4) accepta planul, cu condiția ca cel puțin una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;

b) toate categoriile de creditori defavorizate, precum și fiecare membru al unei categorii care nu a acceptat planul vor fi supuse unui tratament corect și echitabil prin plan. Tratament corect și echitabil exista atunci când:

- nici una dintre categoriile care nu accepta planul nu primește mai puțin decît ar fi primit în cazul unei lichidari judiciare;

- nici o categorie sau nici un membru al unei categorii nu primește mai mult decît valoarea totală a creanței sale sau o alta despăgubire egalând valoarea actuala a creanțelor sau a drepturilor sale;

- toți creditorii dintr-o categorie sunt tratați la fel, în afară de cazul în care fiecare membru al acestei categorii consimte în scris la un tratament inegal.

Dacă o categorie de creditori defavorizată nu a acceptat planul, atunci debitorul sau oricare acționar, asociat ori titular al capitalului social al debitorului nu va retine nimic din valoarea averii debitorului; debitorul sau oricare acționar ori titular al unei părți din capitalul social al debitorului nu va fi considerat ca primește o parte din averea debitorului, dacă planul prevede că el sa retina sau sa primească în proprietate o valoare care nu depășește contribuția lui financiară până la data confirmării planului de reorganizare.

Dacă, în condițiile alin. (1) al acestui articol, pot fi confirmate mai multe planuri, tribunalul va confirma planul debitorului. Dacă planul debitorului nu întrunește condițiile prevăzute la alin. (1), tribunalul va confirma planul care este acceptat de către categoriile de creditori cele mai defavorizate.

O dată cu confirmarea, tribunalul poate impune debitorului unei condiții sau limitări pentru desfășurarea activității, concordante cu planul confirmat.

Când hotărârea care confirma un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizata în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă împotriva debitorului.

Dacă nici un plan nu este confirmat, tribunalul va dispune ca judecătorul-sindic sa lichideze de îndată bunurile din averea debitorului.

Remunerația persoanelor angajate în temeiul art. 9, 17 și 97 din prezenta lege și alte cheltuieli administrative vor fi achitate în întregime la data la care planul este confirmat, cu excepția cazurilor în care părțile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plată. Planul trebuie să precizeze cum va fi asigurata aceasta plata.

Dacă debitorul își declara intenția de a-și reorganiza activitatea - în condițiile art. 21 alin. (1) lit. f) - și apoi planul de reorganizare este confirmat de tribunal - în condițiile art. 64 -, el va putea continua să-și conducă activitatea și să-și administreze averea, sub supravegherea judecătorului-sindic, până ce tribunalul va dispune, motivat, ca reorganizarea sa înceteze și să se facă lichidarea averii debitorului.

În cazul reorganizării unei societăți comerciale, aceasta va fi condusă de persoanele legal împuternicite sa o reprezinte, sub supravegherea judecătorului-sindic. Actionarii și asociații cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activității ori în administrarea averii debitorului.

Dacă debitorul nu se conformează planului, administratorul sau oricare dintre creditori poate cere, în scris, tribunalului lichidarea, fără a mai fi necesară dovada insolvabilitatii debitorului.

Dacă tribunalul aproba o astfel de cerere, modificările aduse creanțelor ori drepturilor părților interesate, prin planul de reorganizare, rămân definitive.

Cu toate acestea, dacă se constata o redresare a activității și o creștere a cuantumului sumelor care urmează a fi distribuite creditorilor, tribunalul poate dispune prelungirea perioadei de reorganizare - total sau în parte - pentru o durată de cel mult un an, desemnând o persoană care să conducă activitatea.

Creditorii, debitorul și camera de comerț teritorială pot contesta, în termen de 15 zile, hotărârea judecătorului-sindic de a continua activitatea debitorului. În acest caz, tribunalul va decide, de urgenta, într-o ședința la care poate participa oricare parte interesată. Dacă tribunalul aproba continuarea activității debitorului, el va putea impune restrictii și condiții cerute de creditori sau de debitor.

În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de tribunal în condițiile art. 64, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerț și industrie teritorială poate adresa tribunalului o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-și conduce activitatea.

Tribunalul va examina în termen de 15 zile o astfel de cerere, într-o ședința la care vor fi citați debitorul, creditorii, judecătorul-sindic, comitetul creditorilor și camera de comerț și industrie teritorială. Cererea va putea fi admisă numai motivat, printre motive figurind pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rațional de activitate.

Dacă cererea este admisă, tribunalul va dispune și începerea de îndată a lichidării judiciare a bunurilor din averea debitorului.

Îndată ce este posibil, după înregistrarea cererii prin care debitorul își declara intenția de a lichidă, judecătorul-sindic va sigila bunurile care fac parte din averea debitorului. Când debitorul are bunuri și în alte județe, judecătorul-sindic va putea trimite notificări tribunalelor din acele județe, în vederea sigilarii de urgenta a bunurilor.

Tribunalele din alte județe pot sigila bunurile unui debitor și din oficiu, după ce vor fi aflat ca acesta a înregistrat o cerere prin care și-a declarat intenția de a lichidă. Documentele întocmite de alte tribunale, certificind ca sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecătorului-sindic.

Vor fi puse sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comercială, contractele, mărfurile și orice alte bunuri mobile aparținând averii debitorului.

Nu vor fi puse sub sigilii:

a) obiectele care vor trebui vîndute de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;

b) registrele de contabilitate;

c) cambiile și alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp și care vor fi luate de judecătorul-sindic, spre a obține numerar sau pentru a efectua activitățile de conservare cerute;

d) numerarul, pe care judecătorul-sindic îl va depune la banca, în contul averii debitorului.

Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile debitorului, chiar și pe cele nepuse sub sigiliu, și sa indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. Judecătorul-sindic poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru a-l asista la evaluarea bunurilor. Acel expert poate fi unul dintre creditori.

Actul de inventar va trebui să fie semnat de către judecătorul-sindic, de către expertul numit de acesta și de către debitor. Judecătorul-sindic va trebui sa atragă atenția debitorului ca semnatura acestuia pe inventar constituie o garanție expresă ca debitorul știe ca, la inventariere, nu a fost omis nici un bun dintre cele care fac parte din averea sa.

În timpul acțiunii de sigilare, judecătorul-sindic sau, după caz, administratorul va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor.

Judecătorul-sindic poate să vinda oricând bunurile perisabile sau supuse deprecierii iminente. Bunurile care implica cheltuieli de conservare vor putea fi vîndute cu aprobarea comitetului creditorilor sau, în cazurile în care acesta nu exista, cu aprobarea adunării creditorilor.

Judecătorul-sindic va putea vinde bunuri importante din averea debitorului - terenuri, fabrici, instalații - numai cu acordul prealabil al adunării creditorilor, dat cu majoritate de două treimi din valoarea creanțelor verificate și cu autorizarea tribunalului.

Sumele realizate din aceste vinzari vor fi depuse la banca, în contul averii debitorului.

Judecătorul-sindic va trebui sa notifice începerea procedurii, cît mai curînd posibil, oficiilor poștale, statiilor de cale ferată, antrepozitelor, depozitelor portuare și altor locuri de inmagazinare din circumscripția în care debitorul are sediul sau comercial principal ori filiale sau sucursale și să le ceara să-i fie predată corespondenta debitorului și orice alte comunicări trimise acestuia. Judecătorul-sindic va da directive tuturor societăților bancare, unde debitorul are depozite, sa nu dispună de acestea fără un ordin al său.

Dacă debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscripției sau înregistrării în registrele de publicitate imobiliară, judecătorul-sindic va trimite instanțelor sau autorităților care țin acele registre o copie de pe cererea introductivă - precizînd averea debitorului -, spre a se face mențiune.

&2. Stabilirea masei pasive

Dacă informațiile date de debitor, o dată cu cererea sa, nu cuprind o lista corespunzătoare a numelor și adreselor tuturor creditorilor averii debitorului, judecătorul-sindic poate folosi, pe cheltuiala averii debitorului, un expert contabil, care va utiliza bilanțul, registrele contabile și înregistrările debitorului sau alte date, spre a întocmi o lista a creditorilor. Judecătorul-sindic va incerca sa recupereze costul serviciilor expertului contabil pentru faptul ca debitorul nu a dat o lista corespunzătoare a creditorilor.

Judecătorul-sindic va trimite fiecărui creditor o notificare, în care va preciza termenul limita pentru înregistrarea creanțelor împotriva averii debitorului și cerințele pentru ca o creanta înregistrată să fie considerată valabilă.

Dacă creditorii cu sediul sau domiciliul în străinătate au reprezentanți în țara, notificarea va fi trimisa acestora din urma.

Judecătorul-sindic va cere notarului public sau instanței din raza teritorială a circumscripției în care este situata averea imobiliară a debitorului o lista a sarcinilor care o grevează.

Dacă debitorul nu și-a îndeplinit îndatorirea de a prezenta informațiile financiare corespunzătoare, potrivit art. 21 alin. (1) lit. b) - d), judecătorul-sindic poate, pe cheltuiala averii debitorului, sa angajeze un expert contabil, care să întocmească listele cu bunurile și obligațiile debitorului. Judecătorul-sindic va fi îndreptățit sa incerce sa recupereze costul serviciilor expertului contabil de la debitor sau de la persoanele fizice răspunzătoare pentru faptul ca debitorul nu a prezentat informații financiare corespunzătoare.

Dacă informațiile financiare prezentate de debitor par necorespunzătoare, judecătorul-sindic poate, pe cheltuiala averii debitorului, sa dispună verificarea acestora de către un expert contabil, care va face corecturile necesare.

Toate creanțele vor fi supuse verificării.

Crenatele vor fi prezentate, cu o cerere, în termen de 60 de zile de la data trimiterii de tribunal către creditori a primei notificări a cererii introductive. Creanțele vor fi înregistrate într-un registru, care se va tine la grefa tribunalului.

Înregistrarea unei cereri suspenda orice fel de prescripție, care va începe să curgă din nou, dacă cererea a fost respinsă.

Toate creanțele înregistrate la grefa tribunalului vor fi socotite valabile și corecte, atât timp cît judecătorul-sindic, debitorul sau un creditor nu le contesta, caz în care tribunalul va stabili valabilitatea, valoarea, prioritatea și garanțiile creanțelor.

După expirarea termenului pentru înregistrarea creanțelor, judecătorul-sindic va examina cît mai curînd posibil toate creanțele și actele înregistrate și poate efectua o cercetare corespunzătoare, spre a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea oricărei creanțe.

Nu vor fi supuse verificării creanțele izvorite din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenționale, datorate bugetului de stat sau celui local și care sunt supuse legilor specifice.

În toate cazurile de lichidare judiciară, la propunerea judecătorului-sindic, tribunalul va putea desemna un lichidator. El va trebui să fie contabil autorizat, expert contabil sau licențiat în studii economice ori juridice și să aibă cel puțin 5 ani vechime în activitatea practica economică sau juridică.

Lichidatorul efectuează actele, operațiunile și procedurile dispuse de judecătorul-sindic.

&3. Efectuarea lichidării

În toate cazurile de lichidare judiciară, bunurile din averea debitorului vor fi lichidate cît mai avantajos și cît mai repede. Dacă activitatea comercială a debitorului a fost continuată în timpul procedurii, bunurile folosite pentru acea activitate vor fi vîndute la timpul cel mai potrivit pentru a se obține prețul maxim din vânzarea lor.

Judecătorul-sindic va trimite, în termen de 20 de zile de la hotărârea tribunalului de începere a lichidării, tuturor creditorilor titulari de creanțe a căror valoare depășește 5% din valoarea tuturor creanțelor împotriva averii debitorului, o notificare despre intenția sa de a vinde orice bun a cărui valoare depășește 10% din valoarea creanțelor împotriva averii debitorului. Aceasta notificare va specifică dacă vânzarea urmează a fi facuta prin licitație sau direct, prețul, termenul de plată pentru vînzare și, dacă este cunoscut, cumpărătorul.

Judecătorul-sindic poate desemna un expert contabil pentru a-l asista la evaluarea și stabilirea prețurilor bunurilor din averea debitorului. Retribuirea acestuia va fi plătită din averea debitorului.

Vînzarea unui bun imobil va trebui facuta prin licitație publică, în afară de cazul în care tribunalul, la cererea judecătorului-sindic, autorizeaza o vînzare directa. O cerere a judecătorului-sindic de a se îngădui o vînzare directa va trebui să fie comunicată tuturor creditorilor, tuturor persoanelor fizice sau juridice care dețin ipoteci sau alte garanții reale asupra bunului, precum și debitorului și va stabili în amănunt termenii vinzarii propuse. Dacă vreun creditor, vreun deținător de garanție ori debitorul au obiecții la vânzarea directa, tribunalul, după cel puțin 20 de zile de la informarea creditorilor, deținătorilor de garanții și a debitorului, printr-o notificare, va tine o ședința, spre a examina obiecția și a da o soluție.

Judecătorul-sindic va trebui sa înregistreze la tribunal și sa comunice tuturor creditorilor, tuturor persoanelor care dețin ipoteci sau alte garanții reale asupra bunurilor, precum și debitorului, printr-o notificare, intenția sa de a vinde bunul imobil prin licitație, cu cel puțin 30 de zile înainte de data propusă pentru licitație. Notificarea va trebui sa cuprindă o descriere amănunțită a imobilului, localitatea, strada și numărul unde este situat sau sa-l identifice prin datele din registrul de publicitate imobiliară; de asemenea, va cuprinde prețul de începere a licitației. Dacă vreun creditor, vreun deținător de garanție sau debitorul au obiecții la condițiile licitației propuse, tribunalul va tine o ședința la cel puțin 20 de zile după ce obiecția va fi notificată tuturor creditorilor, deținătorilor de garanții și debitorului, spre a analiza obiecțiile și a da o soluție.

Judecătorul-sindic va anunta orice licitație de bunuri imobile, cel puțin de doua ori, în ziarele locale de larga circulație, și va dispune ca notificarea în legătură cu licitația să fie afișată la usa tribunalului, la imobilul care urmează a fi vîndut, precum și în sala mare a consiliului local al orașului în care este situat imobilul. Cîte o copie de pe notificare va fi trimisa fiecărui creditor cu garanții asupra imobilului sau debitorului. Același text va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Creditorii având ipoteci sau alte garanții reale asupra bunurilor averii debitorului pot fi plătiți din sumele realizate din vânzarea bunurilor supuse garanțiilor lor, plățile cuprinzând tot capitalul, dobinzile și cheltuielile aferente. În măsura în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri sunt insuficiente pentru a plati în întregime o creanta garantată, creditorul respectiv va avea, de acum înainte, o creanta negarantata egala cu suma capitalului, dobinzilor și cheltuielilor datorate creditorului la data înregistrării creanței, mai puțin suma realizată din vânzarea bunului și plătită creditorului. Dacă prețul nu acoperă în totalitate creanțele creditorilor, în aceasta ultima situație ei vor intra în concurs cu creditorii chirografari la distribuirea sumelor rezultate din averea debitorului, dar numai pentru sumele care le sunt încă datorate; ei nu pot primi dobinzile aferente, care curg după înregistrarea cererii.

Un creditor cu creanta garantată este îndreptățit sa participe la orice distribuire de suma, facuta înaintea vinzarii bunului supus garanției lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptățit să le primească ulterior din prețul obținut prin vânzarea bunului supus garanției sale, dacă aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor sa primească mai mult decît ar fi primit dacă bunul supus garanției sale ar fi vîndut anterior distribuirii.

&4. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidărilor

După ce bunurile din averea debitorului vor fi lichidate și toate contestațiile cu privire la creanțe vor fi fost soluționate, judecătorul-sindic va supune tribunalului un raport final, împreună cu un bilanț general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului. O copie de pe raportul final și o copie de pe bilanțul general vor fi afișate la usa tribunalului. Oricare creditor al debitorului poate formula obiecții la raportul final, în termen de 10 zile de la data afișării. După cel puțin 20 de zile de la notificarea adresată de tribunal tuturor creditorilor și debitorului, tribunalul va tine o ședința pentru a examina raportul final și obiecțiile, în vederea aprobării.

Creanțele, care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiție, nu vor participa la vreo distribuire.

O procedura de lichidare judiciară va fi închisă atunci când tribunalul a aprobat raportul final, toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și fondurile nereclamate au fost depuse la banca. În urma unei cereri a judecătorului-sindic, tribunalul va da o hotărâre, închizând procedura. Hotărârea va fi comunicată în scris tuturor creditorilor, debitorului și camerei de comerț și industrie teritorială.

O procedura de reorganizare sau de lichidare judiciară pe bază de plan va fi închisă în urma îndeplinirii unui plan confirmat sau la cererea celui care l-a propus. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine lichidare, aceasta va fi închisă în conformitate cu alin. (1).