Decizia nr. 215/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 107 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , precum și prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Banca Agricolă - S.A. Constanta în Dosarul nr. 4.225/1999 al Judecătoriei Constanta.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca dispozițiile

art. 107 din Legea nr. 64/1995 , în redactarea prevăzută de

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi. Textul de lege criticat se referă la situația în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanțelor prevăzută la art. 106 pct. 4, caz în care judecătorul-sindic va autoriza statul să își exercite drepturile potrivit dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare. Considera ca aceasta derogare de la procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995

este justificată de interesul general ca impozitele și taxele, care constituie sursa principala de venituri a statului, să fie urmărite printr-o procedură specială de încasare a acestor creanțe. În final arata ca prin mai multe decizii, și anume deciziile nr. 6/1993, nr. 104/1995 și nr. 158/1998, Curtea Constituțională a stabilit ca egalitatea în fața legii implica un tratament egal pentru situații identice sau similare și nicidecum același tratament pentru situații diferite. Or, situația diferita reglementată de textul de lege criticat necesita o alta reglementare, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi, cuprins în art. 16 din legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 4.225/1999, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , excepție ridicată de Banca Agricolă - S.A. Constanta.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține ca dispozițiile legale ce fac obiectul controlului de constituționalitate contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "nimeni nu este mai presus de lege", deoarece favorizează statul, ale cărui creanțe bugetare se executa potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, iar nu potrivit procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, care se aplică pentru executarea creanțelor celorlalți creditori ai debitorului. Mai arata ca procedura falimentului, fiind o procedură colectivă, nu poate face posibile urmăriri individuale, de la data începerii ei, deoarece ele ar leza interesele colective ale creditorilor.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 din Legea nr. 64/1995 , modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , este neîntemeiată, deoarece, fiind vorba de o norma specială care constituie excepția prevăzută de

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , deroga de la norma generală înscrisă în

Legea nr. 64/1995 , care constituie regula, nefiind incalcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților considera, în punctul sau de vedere, ca

art. 106 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului a dobândit un nou conținut în urma modificării sale prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, textul reglementand în prezent ordinea de plată a creanțelor atât în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, cat și în cazul falimentului. Problematica ce era anterior reglementată în fostul art. 107 din lege se regaseste în cuprinsul art. 106, evident într-o formă modificată, corespunzătoare noii concepții promovate de legiuitor în materia falimentului. Se mai arata ca soluția juridică pe care o consacra vechea redactare a art. 106 nu poate fi regasita expres în urma modificării și completării ce a avut loc prin

Legea nr. 99/1999 . Pe de altă parte, se considera ca în noul conținut al

art. 107 din Legea nr. 64/1995

este invocată Ordonanța Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, dar într-un context deosebit de cel avut în vedere de autorul excepției de neconstituționalitate. Astfel,

Legea nr. 99/1999

a consacrat incidența

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

într-un caz cu totul particular, și anume atunci când valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanțelor provenite din impozite, taxe, amenzi și din alte sume ce reprezintă venituri publice. Textul este de stricta interpretare, el neputând fi extins la ipoteza vizata de fosta redactare a art. 106 din lege. Fața de aceasta realitate juridică președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila, deoarece între cele doua soluții legislative - cea veche și cea rezultată în urma modificării intervenite prin

Legea nr. 99/1999

- exista o distincție esențială în ceea ce privește aplicabilitatea

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 .

În punctul sau de vedere Guvernul considera ca

art. 106 din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , nu constituie o derogare de la

art. 31 din Legea nr. 64/1995

și nici nu favorizează un creditor în dăuna celorlalți, ci se margineste să facă o delimitare între creanțele bugetare, pentru a căror urmărire și executare exista

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , și creanțele comerciale, supuse

Legii nr. 64/1995 . În final Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 106 din Legea nr. 64/1995

este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, fiind legal sesizată.

Excepția de neconstituționalitate a avut ca obiect dispozițiile

art. 106 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , text care avea următorul conținut: "Creanțele bugetare, constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă venituri publice - potrivit

Legii nr. 72/1996

privind finanțele publice - se urmăresc și se realizează conform

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 ."

După ridicarea excepției de neconstituționalitate acest text a fost modificat prin

Legea nr. 99 din 26 mai 1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, devenind art. 107 și având următoarea redactare: "(1) În cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanțelor prevăzute la art. 106 pct. 4, judecătorul-sindic va autoriza statul să își exercite drepturile potrivit dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare.

(2) În urma vânzării bunurilor potrivit dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

vor fi plătite mai întâi sumele de bani prevăzute la art. 106 pct. 1, aferente procedurii lichidării pe bază de plan sau a falimentului."

Cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a unei dispoziții legale modificate ulterior ridicării excepției, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca "În cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării".

Examinând prevederea legală criticata ( art. 106 din Legea nr. 64/1995 , modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 ), în raport cu noua sa redactare cuprinsă în

art. 107 din aceeași lege, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 99/1999 , Curtea constata ca soluția legislativă este parțial menținută, și anume numai pentru cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanțelor statului provenite din impozite, taxe, amenzi și din alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit

Legii nr. 72/1996

privind finanțele publice, situație în care judecătorul-sindic va autoriza statul să își exercite drepturile potrivit dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare.

Potrivit alin. (2) al art. 107 din aceeași lege, în urma vânzării bunurilor conform

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 , se vor plati mai întâi sumele de bani prevăzute la art. 106 pct. 1, aferente procedurii lichidării pe bază de plan sau a falimentului.

Prin urmare Curtea va examina excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 107 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , precum și prin

Legea nr. 99/1999 , care păstrează parțial prevederile art. 106 din aceeași lege în redactarea anterioară modificării prin

Legea nr. 99/1999 . Acest text de lege, fiind de stricta interpretare, are aplicabilitate numai în cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanțelor statului provenite din impozite, taxe, amenzi și din alte sume ce reprezintă venituri publice.

În motivarea excepției autorul a susținut ca dispozițiile legale criticate ce fac obiectul excepției sunt neconstituționale pentru ca favorizează statul în executarea creanțelor bugetare și astfel se contravine principiului egalității în drepturi prevăzut în art. 16 din Constituție, și anume alin. (2) al acestui articol, potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca textul de lege criticat, devenit

art. 107 din Legea nr. 64/1995 , în noua soluție legislativă dispusă prin

Legea nr. 99/1999 , nu contravine acestor prevederi constituționale, deoarece procedura executării silite a creanțelor statului este stabilită numai prin lege, respectiv prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, precum și prin dispozițiile

art. 106 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , precum și prin

Legea nr. 99/1999 .

Pe de altă parte, Curtea observa ca, deși acest aspect nu a fost indicat în mod expres, autorul excepției se referă în mod implicit și la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", sustinand ca statul este favorizat în raport cu ceilalți creditori ai debitorului, având posibilitatea legală de a urmări creanțele bugetare printr-o procedură prioritara, rapida și eficienta.

Curtea constata ca nici aceasta critica nu poate fi primită, pentru ca dispoziția constituțională se referă la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu la egalitatea cetățenilor cu autoritățile publice.

Derogarea cuprinsă în

art. 107 din Legea nr. 64/1995 , în redactarea actuala, în sensul că acele creanțe bugetare care depășesc cuantumul averii debitorului în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se executa conform procedurii prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , este justificată de interesul general ca impozitele și taxele, care constituie sursa principala de venituri a statului, fiind o expresie evidenta a apărării intereselor naționale pe plan financiar, să fie urmărite în acest caz de excepție printr-o procedură specială de încasare a acestor creanțe.

Curtea observa, pe de altă parte, ca textul de lege criticat constituie o transpunere în plan legislativ a exigențelor înscrise în art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, conform cărora "Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară", precum și a celor înscrise în art. 53 alin. (1) din Constituție, conform cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice". Aceste exigente nu ar putea fi respectate dacă, în cazul prevăzut de textul de lege criticat, în cursul procedurii de executare silită, prevăzută de

Legea nr. 64/1995 , statul creditor (pentru creanțe bugetare) ar intră în concurs cu ceilalți creditori.

Instituirea acestei derogări prevăzute în

art. 107 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

nu înseamnă însă și acordarea unei prioritati a executării creanțelor provenite din impozite, taxe și contribuții față de toate celelalte creanțe, deoarece în alin. (2) al aceluiași articol se prevede că, în urma vânzării bunurilor potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 , vor fi plătite mai întâi sumele de bani prevăzute la art. 106 pct. 1, aferente procedurii lichidării pe bază de plan sau a falimentului. De asemenea, pentru a se preveni orice abuz sau crearea unor prejudicii celorlalți creditori, alin. (1) al

art. 107 din Legea nr. 64/1995

prevede că aplicarea dispozițiilor de excepție ale

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

este supusă autorizării judecătorului-sindic și, în condițiile art. 11 din lege, controlului instanțelor judecătorești.

Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate sub toate aspectele, excepția urmează să fie respinsă pentru considerentele expuse.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 107 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , precum și prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Banca Agricolă - S.A. Constanta în Dosarul nr. 4.225/1999 al Judecătoriei Constanta.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 1999.