Decizia nr. 119/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Banca Dacia Felix" - S.A. în Dosarul nr. 4.223/1996 al Tribunalului Cluj - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal este prezenta Casa de Economii și Consemnațiuni "C.E.C." - S.A., prin reprezentant, constatandu-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea prezenta, având cuvântul, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât textele criticate nu contravin prevederilor constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca dispozițiile legale criticate sunt în concordanta cu dispozițiile constituționale, excepția fiind ridicată în scopul tergiversarii soluționării litigiului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.223/1996, Tribunalul Cluj - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Banca acia Felix" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 51 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 125, precum și prevederilor art. 15 din Constituție, întrucât "s-a creat posibilitatea unui terț din afară puterii judecătorești de a interveni în exercițiul drepturilor unor persoane fizice, în cazul de față de a anula exercițiul concordant al legii, al drepturilor comerciale, de a se încalcă principiul libertății contractuale, respectiv principiul constituțional al libertății comerțului".

Tribunalul Cluj - Secția comercială și contencios administrativ, exprimandu-și opinia, arata ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la libertatea comerțului.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, deoarece

art. 51 din Legea nr. 64/1995

stabilește condițiile în care, "În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului (deci nu pentru a-i pricinui o dăuna), administratorul/lichidatorul poate menține sau denunta contractele care nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Analizând motivarea cererii prin care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate în raport cu textele constituționale invocate de autorul excepției, Curtea observa ca în realitate excepția de neconstituționalitate privește numai dispozițiile alin. (1) al

art. 51 din Legea nr. 64/1995 , republicată. Asa fiind, Curtea urmează să se pronunțe exclusiv asupra acestor dispoziții, care au următorul cuprins: "În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate să mențină sau sa denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate. Administratorul/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere sa opteze pentru menținerea ori denunțarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat."

Textele constituționale ce se pretinde ca au fost incalcate sunt următoarele:

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;";

- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, sunt de natura procedurala, asa cum rezultă de altfel chiar din titlul legii. Or, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Asa fiind, intră în atributia exclusiva a legiuitorului stabilirea normelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.

În speta autorul excepției susține ca textul de lege criticat da posibilitatea unui terț din afară puterii judecătorești, în speta administratorului judiciar, de a interveni în exercițiul drepturilor unor persoane fizice. Critica este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 6 din lege "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 7, sunt de competența exclusiva a tribunalului în jurisdicția căruia se afla sediul debitorului, care figurează în registrul comerțului, și sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de către președintele tribunalului, în condițiile art. 8". Asadar toate măsurile luate de administratorul judiciar sunt supuse controlului judecătoresc exercitat prin judecatorulsindic.

Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia, întrucât administratorul judiciar are dreptul de a denunta orice contract care nu a fost executat în totalitate sau substanțial, se încalcă în acest fel principiul constituțional al libertății comerțului. Sub acest aspect se constată că dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, pretins a fi incalcate, instituie în sarcina statului obligația de a asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. În aceste privinte

Legea nr. 64/1995

răspunde cerințelor constituționale, reglementand modalitățile prin care circuitul comercial este protejat de efectele unor eventuale neexecutari culpabile ale obligațiilor contractuale. Aceste dispoziții îi vizează deopotrivă pe toți agenții economici, asadar atât pe debitori, ale căror datorii trebuie executate, cat și pe creditori, față de care se impune crearea condițiilor corespunzătoare pentru recuperarea creanțelor. Legiuitorul a creat posibilitatea administratorului sau lichidatorului de a opta între menținerea sau denunțarea unor contracte, în scopul garantarii interesului general al societății comerciale debitoare, și anume în scopul creșterii la maximum a valorii averii acesteia.

Sub acest aspect Curtea retine ca nerezolvarea situațiilor de insolvabilitate poate leza interesele generale ale societății comerciale, prin diminuarea capacității de plată, și poate afecta implicit posibilitatea continuării activității altor agenți economici, având efecte și asupra realizării veniturilor bugetului public și protejării de către stat a interesului național.

În sfârșit, cu privire la critica potrivit căreia prevederile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate ar contraveni dispozițiilor art. 15 din Constituție, Curtea constata ca aceste texte nu au relevanta în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Banca Dacia Felix" - S.A. în Dosarul nr. 4.223/1996 al Tribunalului Cluj - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2001.