Legea nr. 64/1995

Curtea de apel va fi instanța de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 10.

Recursul va fi judecat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea părților urmând a fi facuta prin publicitate, în condițiile art. 95 din Codul de procedură civilă.

Prin derogare de la art. 300 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorului-sindic, cu excepția celei de respingere a contestației debitorului - facuta în temeiul art. 31 alin. (5) -, nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs.

Creditorii cunoscuți vor fi convocați de către administrator sau de lichidator ori de câte ori va fi necesar; adunarea creditorilor va fi convocată însă și la cererea creditorilor detinand creanțe în valoare de cel puțin 50% din valoarea totală a acestora. La prima ședința ei vor fi convocați de judecătorul-sindic, în condițiile prevăzute la art. 33.

La ședințele adunării creditorilor vor participa debitorul și 2 delegați ai salariaților acestuia, votand pentru creanțele reprezentând salariile și alte drepturi bănești.

De asemenea, la adunarea creditorilor va putea participa un reprezentant al camerei de comerț și industrie teritoriale.

Prima ședința a adunării creditorilor va fi prezidata de judecătorul-sindic, iar celelalte, de către administrator sau lichidator.

În cadrul ședințelor adunării creditorilor aceștia vor avea dreptul sa analizeze situația debitorului, măsurile luate de administrator sau de lichidator și efectele acestora și sa propună, motivat, și alte măsuri.

Planul de reorganizare sau de lichidare va fi supus votului adunării creditorilor, în condițiile stabilite la art. 67.

În cadrul primei ședințe adunarea creditorilor va alege, cu majoritate simpla, un comitet format din 3-5 creditori dintre cei cu creanțe garantate și cei chirografari, care se vor fi oferit voluntar. Dacă nu se va obține aceasta majoritate, comitetul va fi desemnat de judecătorul-sindic.

În cursul activității sale, judecătorul-sindic va putea cere asistența comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.

Comitetul creditorilor face parte dintre cei îndreptățiți ca, atunci când nu a fost propus de debitor sau nu a fost confirmat un plan de reorganizare, sa ceara judecătorului-sindic sa ridice debitorului dreptul de a-și mai conduce activitatea.

Comitetul creditorilor poate fi autorizat de judecătorul-sindic sa introducă acțiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial - făcute de debitor în frauda creditorilor -, atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de administrator sau de lichidator.

În cadrul primei ședințe a adunării creditorilor creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide angajarea unui administrator - persoana fizica sau societate comercială -, stabilindu-i și retributia, indiferent dacă, prin hotărârea de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic a desemnat un administrator.

Creditorii nemultumiti pot contesta aceasta decizie în termen de 5 zile la judecătorul-sindic, care va soluționa, de urgenta și deodată, toate contestațiile printr-o sentinta, prin care va desemna administratorul propus de creditori sau, după caz, va menține administratorul desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Dacă în termenul stabilit la alin. (2) decizia adunării creditorilor nu este contestată, judecătorul-sindic, printr-o încheiere, va desemna administratorul propus de creditori, dispunând totodată încetarea atribuțiilor administratorului pe care l-a desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Administratorul, persoana fizica, sau delegatul permanent, persoana fizica, al societății comerciale administratoare va trebui să fie contabil autorizat, expert contabil, licențiat în studii economice sau în drept ori inginer și să aibă cel puțin 5 ani de activitate practica - economică sau juridică.

Dacă creditorii nu decid angajarea unui administrator, judecătorul-sindic poate dispune, în aceeași zi, printr-o încheiere, desemnarea unui administrator, dacă nu fusese desemnat un administrator prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Debitorul, care nu mai poate face fața datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi.

Cererile societăților comerciale vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

Cererea debitorului va trebui să fie însoțită de următoarele acte:

a) bilanțul și copii de pe registrele contabile curente;

b) o lista a tuturor bunurilor debitorului; pentru imobile se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliară;

c) o lista a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferinta;

d) contul de profit și pierderi pe anul anterior depunerii cererii;

e) o lista a asociaților cu răspundere nelimitată, pentru societățile în nume colectiv și cele în comandită;

f) o declarație prin care debitorul își arata intenția de a-și reorganiza activitatea sau de a-și lichidă averea, conform unui plan, în vederea achitării datoriilor sale; dacă aceasta declarație nu va fi depusa până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se va considera ca debitorul este de acord cu începerea procedurii falimentului.

Dacă debitorul nu dispune, în momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre informațiile arătate la alin. (1), el va putea inregistra acea informație la tribunal, în termen de 10 zile; dacă nu o va face, cererea sa va fi respinsă.

În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comandită, acea cerere nu va fi considerată ca fiind facuta și de asociații cu răspundere nelimitată sau, în condițiile art. 29-31, și împotriva lor.

O cerere introdusă de un asociat cu răspundere nelimitată sau împotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fără efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comandită din care face parte.

Orice creditor, care are o creanta certa, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile.

Simplul refuz al unor plati, în baza unor excepții pe care debitorul le socotește, cu buna-credința, întemeiate, nu constituie o dovadă de încetare a plăților.

Camerele de comerț și industrie teritoriale vor putea introduce cerere împotriva debitorului, care, potrivit datelor de care acestea dispun, se afla într-o situație notorie de încetare a plăților.

Dacă cererea debitorului corespunde condițiilor stabilite la art. 25, 26 și 28, judecătorul-sindic va da o încheiere de deschidere a procedurii, pe care o va notifica în condițiile art. 32. În cazul în care creditorii se opun la aceasta cerere în termen de 15 zile de la emiterea notificării, judecătorul-sindic îi va cita, împreună cu debitorul, la o ședința în urma căreia va soluționa, deodată, printr-o sentinta, toate opozițiile.

În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor/camerei de comerț și industrie teritoriale judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului și va dispune afișarea unei copii la usa instanței.

Dacă în termen de 5 zile de la primirea copiei debitorul contesta ca ar fi în încetare de plati, în condițiile stabilite la art. 29, judecătorul-sindic va tine, în termen de 10 zile, o ședința la care vor fi citați creditorii care au introdus cererea, debitorul și camera de comerț și industrie teritorială.

La cererea debitorului judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, în termen de 5 zile, la o banca, o cauțiune de cel mult 30% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.

Dacă judecătorul-sindic stabilește ca debitorul este în încetare de plati, îi va respinge contestația și va deschide procedura printr-o sentinta.

Dacă judecătorul-sindic stabilește ca debitorul nu este în încetare de plati, respinge cererea creditorilor și dispune ca sentinta să fie afișată la usa instanței. În cazul respingerii cererii, aceasta va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

Dacă debitorul nu contesta în termenul prevăzut la alin. (3) ca ar fi în încetare de plati, judecătorul-sindic va da o încheiere de deschidere a procedurii.

Prin încheierea sau, după caz, sentinta de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va desemna, dacă este necesar, un administrator, stabilindu-i atribuțiile, potrivit art. 18, precum și retributia.

Notificarea va cuprinde convocarea ședinței adunării creditorilor, care va trebui să aibă loc în cel mult 30 de zile de la deschiderea procedurii, termenul limita pentru înregistrarea creanțelor asupra averii debitorului și cerințele pentru ca o creanta înregistrată să fie considerată valabilă.

Notificarea va preciza locul, data și ora primei ședințe a adunării creditorilor.

Debitorul va trebui să depună la dosarul cauzei actele cerute prin art. 26 alin. (1), în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 31 alin. (5) sau (7).

Nerespectarea fără motive întemeiate a dispoziției prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă civilă de 200.000 lei pe zi de întârziere, amenda care va fi imputată persoanelor care îl reprezintă legal pe debitor.

Cuantumul amenzii stabilite la alin. (2) se va modifica periodic, prin hotărâre a Guvernului, în funcție de indicele inflației.

După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 31, este interzis administratorilor societății comerciale, sub sancțiunea nulității, sa înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acțiunile sau părțile lor sociale, deținute la debitorul care face obiectul acestei proceduri.

Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acțiunilor sau a părților sociale, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenta sau în conturile înregistrate electronic.

Administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile în scop umanitar;

b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vadit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea sa o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mica decât valoarea actului de transfer;

e) constituirea ori perfectarea unei garanții reale pentru o creanta care era chirografara, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

Următoarele operațiuni comerciale, încheiate, în anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate, dacă sunt în paguba intereselor creditorilor:

a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel puțin 20% din capitalul societății comerciale, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate în nume colectiv;

b) cu un acționar detinand cel puțin 20% din acțiunile debitorului, atunci când debitorul este respectiva societate pe acțiuni;

c) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere ale debitorului societate pe acțiuni;

d) cu orice altă persoană fizica ori juridică, detinand o poziție dominantă asupra debitorului sau activității sale;

e) cu un coindivizar asupra unui bun comun.

Acțiunea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial, potrivit art. 44 sau 45, poate fi introdusă de administrator/lichidator în termen de un an de la deschiderea procedurii.

Judecătorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor sa introducă o astfel de acțiune, dacă administratorul/lichidatorul nu o face.

Terțul dobanditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 46, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor.

Terțul dobanditor, care a restituit averii debitorului valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanta de aceeași valoare, cu condiția ca terțul sa fi acceptat transferul cu buna-credința și fără intenția de a împiedica, întârzia ori insela pe creditorii debitorului.

Judecătorul-sindic poate dispune ca notificarea înregistrării unei cereri pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial să fie menționată în registrele de publicitate imobiliară.

O persoana obtinand un titlu sau dobândind vreo garanție sau un alt drept real asupra imobilului respectiv, după menționarea unei astfel de notificări, va avea titlul sau dreptul sau condiționat de dreptul de a fi recuperat bunul.

În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate să mențină sau sa denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate. Administratorul/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere sa opteze pentru menținerea ori denunțarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat.

În cazul denunțării unui contract, o acțiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului.

Cu acordul creditorilor, administratorul/lichidatorul va putea menține contractele de credit și va putea modifica clauzele lor, astfel încât acestea să asigure echivalenta viitoarelor prestații ale debitorului. Modificările vor fi supuse aprobării judecătorului-sindic, care va avea în vedere dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului, cat și în cel al creditorilor.

Dacă vânzătorul unui bun imobil a reținut titlul de proprietate până la plata integrală a prețului vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător și nu va fi supusă prevederilor alin. (1).

Un contract de muncă sau de închiriere, în calitate de locatar, va putea fi denunțat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.

Într-un contract prevăzând plati periodice din partea debitorului, menținerea contractului nu îl va obliga pe administrator/lichidator să facă plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plati pot fi formulate cereri împotriva debitorului.

Dacă un debitor deține marfa în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparține altuia, la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau a respingerii contestației debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-și recupereze bunul, dacă este ingaduit asa ceva prin contract, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garanție valabil asupra bunului.

Dacă la una dintre datele menționate la alin. (1) marfa nu este în posesiunea debitorului și el nu o poate recupera de la deținătorul actual, proprietarul va fi îndreptățit să aibă creanta înregistrată în tabelul de creanțe, cu valoarea pe care marfa o avea la acea data. Dacă debitorul este în posesiunea mărfii la acea data, dar a pierdut ulterior posesiunea, proprietarul poate cere ca întreaga valoare a mărfii să fie înscrisă în tabelul de creanțe.

Debitorul - ca urmare a declarației date în conformitate cu art. 26 alin. (1) lit. f) -, creditorii titulari a cel puțin unei treimi din valoarea creanțelor garantate sau creditorii chirografari, titulari a cel puțin unei treimi din valoarea creanțelor negarantate, vor putea propune un plan. De asemenea, vor putea propune un plan asociații din societățile în nume colectiv, asociații comanditati din societățile în comandită și actionarii titulari a cel puțin unei treimi din capitalul social al unei societăți pe acțiuni.

Planul va prevedea fie reorganizarea și continuarea activității debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia.

Declarația debitorului persoana fizica, facuta în condițiile art. 26 alin. (1) lit. f), cu privire la intenția de a-și reorganiza activitatea, nu va fi acceptată și nici un plan propus de acesta nu va fi admis în condițiile art. 66, dacă el a mai fost în ultimii 5 ani debitor într-o procedură în conformitate cu prezenta lege sau a fost condamnat definitiv pentru: bancruta frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, infracțiuni împotriva proprietății publice sau private ori infracțiuni incriminate prin

Legea concurentei nr. 21/1996 *).

Planul va trebui să fie propus în termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii. Termenul poate fi prelungit de judecătorul-sindic cu cel mult 60 de zile.

Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (4) conduce la decăderea părților din dreptul de a depune un plan de reorganizare sau de lichidare și, ca urmare, la trecerea, din dispoziția tribunalului, la procedura falimentului.

-----------

Notă

*)

Legea nr. 21/1996

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996.

În cazul în care se propune continuarea activității, proiectul planului de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului.

Proiectul planului de reorganizare va indica modalitățile de lichidare a pasivului.

În cazul în care redresarea debitorului depinde de înlocuirea unuia sau mai multor conducatori ai acestuia, judecătorul-sindic poate dispune aceasta la cererea administratorului, a comitetului creditorilor sau din oficiu.

În același scop și în aceleași condiții judecătorul-sindic poate suspenda dreptul de vot pentru conducătorii debitorului, indiferent dacă sunt sau nu sunt retribuiți. În aceste cazuri judecătorul-sindic va dispune numirea unui mandatar care să exercite dreptul de vot.

Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, din cauza deschiderii procedurii sau pentru ca acesta nu a achitat astfel de servicii prestate anterior deschiderii procedurii.

Prin derogare de la alin. (1) judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, sa dispună ca debitorul să depună la o banca o cauțiune, ca o condiție pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale, în timpul desfășurării procedurii prevăzute în prezenta lege. O astfel de cauțiune nu va putea depăși 30% din costul serviciilor prestate debitorului și neachitate.

După depunerea planului de către cei îndreptățiți potrivit art. 59 alin. (1), judecătorul-sindic va dispune convocarea adunării creditorilor în termen de 30 de zile.

Judecătorul-sindic va dispune, în termen de 48 de ore de la înregistrare, publicarea planului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va da votul cu privire la plan și a faptului ca este admisibilă votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnăturii creditorului de către notarul public, comunicată prin orice mijloace și înregistrată la tribunal cu cel puțin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului cu privire la plan. În cazul unui plan care ar depăși 100 de pagini, judecătorul-sindic va putea aproba publicarea unui extras, cu condiția asigurării de către debitor a posibilității consultării planului la sediul sau.

Din momentul publicării toate părțile interesate vor fi socotite ca au cunoștința de plan.

În termen de 30 de zile de la publicarea planului potrivit art. 66 alin. (2) judecătorul-sindic va tine o ședința cu creditorii cu garanții, cu creditorii cu creanțe privilegiate și cu cei chirografari; debitorul și administratorul vor fi citați în scris. Actionarii și asociații participa la ședința, dacă sunt și creditori ai debitorului.

Dacă sunt mai multe planuri, toate vor fi supuse votării în aceeași ședința.

Numai creditorii ale căror creanțe nu sunt contestate vor fi îndreptățiți sa voteze cu privire la plan.

Următoarele categorii de creditori vor vota separat:

a) creditorii având garanții reale;

b) creditorii menționați la art. 108 pct. 3 și 6;

c) creditorii chirografari.

La începutul votării judecătorul-sindic va informa creditorii prezenți despre voturile valabile primite în scris.

Un plan va fi socotit acceptat de către o categorie de creditori, dacă în fiecare categorie deținătorii unei majorități prin valoarea creanțelor votează acceptarea planului.

Un plan va fi confirmat de judecătorul-sindic, dacă cel puțin două dintre categoriile de creditori menționate la art. 67 alin. (4) accepta planul.

Dacă, potrivit alin. (1), pot fi confirmate mai multe planuri, judecătorul-sindic va confirma planul debitorului. Dacă planul debitorului nu întrunește condiția prevăzută la alin. (1), judecătorul-sindic va confirma planul votat de creditorii titulari ai celei mai mari părți din valoarea totală a creanțelor.

O dată cu confirmarea judecătorul-sindic poate impune debitorului unele condiții sau limitări, concordante cu planul confirmat, pentru desfășurarea activității.

Când hotărârea care confirma un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizata în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă împotriva debitorului.

Dacă nici un plan nu este confirmat, tribunalul va dispune ca judecătorul-sindic sa înceapă de îndată procedura falimentului, în condițiile art. 77 și următoarele.

Retribuțiile persoanelor angajate în temeiul art. 9, al art. 17 alin. (1), al art. 21 și al art. 22 și alte cheltuieli administrative vor fi achitate la momentul prevăzut, după caz, de lege, cu excepția cazurilor în care părțile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plată. Planul trebuie să precizeze cum va fi asigurata aceasta plata.

Plata va putea fi facuta trimestrial, pe bază de acte legale.

Dacă debitorul își declara, potrivit art. 26 alin. (1) lit. f), intenția de a-și reorganiza activitatea și apoi planul de reorganizare este confirmat, conform art. 68, de judecătorul-sindic, el va putea să își conducă activitatea și să își administreze averea, sub supravegherea administratorului, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, ca reorganizarea sa înceteze și să se facă lichidarea averii debitorului, în condițiile art. 77 și următoarele.

În cazul reorganizării unei societăți comerciale, aceasta va fi condusă de persoanele legal împuternicite sa o reprezinte, sub supravegherea administratorului. Actionarii și asociații cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activității ori în administrarea averii debitorului.

În termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii toți creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei deschiderii procedurii, cu excepția salariaților, vor depune declarația de creanțe în adunarea creditorilor.

Declararea creanțelor trebuie facuta chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.

Dacă debitorul nu se conformează planului, administratorul sau oricare dintre creditori poate cere, în scris, judecătorului-sindic sa aprobe începerea procedurii falimentului, în condițiile art. 77 și următoarele.

Dacă judecătorul-sindic aproba o astfel de cerere, modificările aduse creanțelor ori drepturilor părților interesate, prin planul de reorganizare, rămân definitive.

Administratorul căruia i s-a încredințat conducerea continuării activității debitorului va trebui să prezinte, lunar, rapoarte judecătorului-sindic asupra situației financiare a averii debitorului.

De asemenea, administratorul va prezenta și situația cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activității, în vederea recuperării acestora, potrivit art. 69 alin. (3).

Asupra acestei cereri judecătorul-sindic se va pronunța prin încheiere.

Creditorii vor fi convocați la sfârșitul fiecărui trimestru pentru a asculta raportul și darea de seama contabila.

În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecătorul-sindic în condițiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerț și industrie teritorială poate adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-și conduce activitatea.

Judecătorul-sindic va examina, în termen de 10 zile, o astfel de cerere, într-o ședința la care vor fi citați debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor și camera de comerț și industrie teritorială. Cererea va putea fi admisă numai motivat, printre motive figurand pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rațional de activitate.

Dacă cererea este admisă, judecătorul-sindic va dispune și aplicarea de îndată a dispozițiilor prezentei secțiuni.

Îndată ce este posibil, după deschiderea procedurii, dacă debitorul își declara intenția de a lichidă, judecătorul-sindic va dispune sigilarea bunurilor care fac parte din averea debitorului. Când debitorul are bunuri și în alte județe, judecătorul-sindic va putea trimite notificări tribunalelor din acele județe, în vederea sigilarii de urgenta a bunurilor.

Tribunalele din alte județe pot sigila bunurile unui debitor și din oficiu, după ce vor fi aflat ca acesta a înregistrat o cerere prin care și-a declarat intenția de a lichidă. Documentele întocmite de alte tribunale, certificând ca sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecătorului-sindic.

Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comercială, contractele, mărfurile și orice alte bunuri mobile aparținând averii debitorului.

Nu vor fi puse sub sigilii:

a) obiectele care vor trebui vândute de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;

b) registrele de contabilitate;

c) cambiile și alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp și care vor fi luate de judecătorul-sindic, spre a obține numerar sau pentru a efectua activitățile de conservare cerute;

d) numerarul pe care lichidatorul îl va depune la banca în contul averii debitorului.

Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile debitorului chiar și pe cele nepuse sub sigiliu, și sa indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. La cererea comitetului creditorilor sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru evaluarea bunurilor.

Actul de inventar va fi semnat de lichidator, de debitor și de expert, dacă este cazul.

În timpul acțiunii de sigilare lichidatorul va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor.

Lichidatorul poate să vândă oricând bunurile perisabile sau cele supuse deprecierii iminente. Bunurile care implica cheltuieli de conservare vor putea fi vândute cu aprobarea comitetului creditorilor sau, în cazurile în care acesta nu exista, cu aprobarea adunării creditorilor.

Judecătorul-sindic va putea dispune vânzarea de bunuri importante din averea debitorului - terenuri, fabrici, instalații - numai cu acordul prealabil al adunării creditorilor, dat cu o majoritate de două treimi din valoarea creanțelor verificate.

Sumele realizate din aceste vânzări vor fi depuse la banca, în contul averii debitorului.

Judecătorul-sindic va trebui sa notifice deschiderea procedurii falimentului, cat mai curând posibil, oficiilor poștale, statiilor de cale ferată, antrepozitelor, depozitelor portuare și altor locuri de inmagazinare din circumscripția în care debitorul are sediul social ori filiale sau sucursale și să le ceara sa îi fie predată corespondenta debitorului și orice alte comunicări trimise acestuia. Judecătorul-sindic va da dispoziții tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi sa nu dispună de acestea fără un ordin al său sau al lichidatorului.

Dacă debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscripției sau înregistrării în registrele de publicitate imobiliară, judecătorul-sindic va trimite instanțelor sau autorităților care țin aceste registre o copie de pe hotărârea de deschidere a procedurii - precizând averea debitorului - spre a se face mențiune.

Lichidatorul va trimite fiecărui creditor o notificare în care va preciza termenul limita pentru înregistrarea creanțelor împotriva debitorului și cerințele legale pentru ca ele să poată fi luate în considerare.

Dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanți în țara, notificarea va fi trimisa acestora din urma.

Totodată lichidatorul va cere notarului public sau instanței din raza teritorială a circumscripției în care este situata averea imobiliară a debitorului o lista cuprinzând sarcinile care o grevează.

Toate creanțele vor fi supuse verificării.

Creanțele vor fi prezentate cu o cerere, în termen de 30 de zile de la data trimiterii de către lichidator creditorilor a notificării prevăzute la art. 87 alin. (1). Creanțele vor fi înregistrate într-un registru care se va tine la grefa tribunalului.

Înregistrarea unei cereri suspenda orice fel de prescripție, care va începe să curgă din nou, dacă cererea a fost respinsă.

Toate creanțele înregistrate la grefa tribunalului vor fi socotite valabile și corecte, atâta timp cat debitorul, lichidatorul sau un creditor nu le contesta, caz în care judecătorul-sindic le va stabili, prin sentinta, valabilitatea, valoarea, prioritatea și garanțiile.

După expirarea termenului pentru înregistrarea creanțelor lichidatorul va examina cat mai curând posibil toate creanțele și actele înregistrate și poate efectua o cercetare corespunzătoare pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe.

Nu vor fi supuse verificării creanțele izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenționale, datorate bugetului de stat sau celui local și care sunt supuse legilor specifice.

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic.

Ea va începe de îndată după afișarea tabelului cuprinzând obligațiile, menționat la art. 98. Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca un ansamblu în stare de funcționare - sau individual.

Lichidatorul poate angaja un expert contabil pentru a-l asista la stabilirea prețurilor bunurilor din averea debitorului.

În caz de necesitate sau de utilitate invederata a vânzării în bloc, judecătorul-sindic va desemna, după caz, un expert sau o comisie compusa din 3 experți dintre cei figurand pe tabelul tribunalului, care, în termen de cel mult 30 de zile, va depune un raport în care vor fi indicate, descrise și evaluate bunurile ce urmează a fi vândute împreună, precizându-se și sarcinile de care, eventual, sunt grevate, și vor fi propuse modalitățile de vânzare.

Dacă judecătorul-sindic va avea obiecțiuni la cuprinsul raportului, îl va înapoia comisiei de experți, care va trebui sa îl prezinte, refăcut, în termen de 15 zile.

Dacă judecătorul-sindic va fi de acord cu cuprinsul raportului, îl va supune, de îndată, votului adunării creditorilor. Dacă adunarea creditorilor îl va aviza favorabil, prin votul tuturor creditorilor cu creanțe garantate și cu majoritate simpla, ca valoare a creanțelor, a creditorilor chirografari, judecătorul-sindic va da, printr-o încheiere, dispoziție lichidatorului să efectueze actele și operațiunile de lichidare, în condițiile propuse prin raport.

Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată de judecătorul-sindic.

Propunerea lichidatorului va trebui sa identifice imobilul prin situația de pe teren și prin datele din registrele de publicitate imobiliară și sa arate sarcinile de care este grevat. Înainte de a fi supusă judecătorului-sindic propunerea va fi notificată debitorului și creditorilor cu garanții reale asupra bunului, care își vor putea formula obiectiunile în termen de 10 zile de la primirea notificării.

Judecătorul-sindic va analiza, deodată, în termen de 15 zile, obiectiunile într-o ședința la care vor fi citați lichidatorul, debitorul și creditorii cu garanții reale asupra bunului, și le va soluționa printr-o sentinta.

Sentinta judecătorului-sindic va fi notificată celor menționați la alin. (3), dacă nu vor fi dat urmare citarii, afișată la imobilul care urmează să fie vândut și publicată în doua ziare locale de larga difuzare.

Vânzarea va putea fi facuta, sub sancțiunea nulității, numai după 20 de zile de la data ultimei publicații în ziar.

Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, constituite ca ipoteci sau ca alte garanții reale în favoarea creditorilor, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata retributiilor persoanelor angajate în condițiile art. 22;

2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul și dobânzile.

În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri vor fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferența, creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele prevăzute la art. 108 pct. 9 și vor fi supuse dispozițiilor art. 37. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferența în plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.

Un creditor cu creanta garantată este îndreptățit sa participe la orice distribuire de suma, facuta înaintea vânzării bunului supus garanției lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptățit să le primească ulterior din prețul obținut prin vânzarea bunului supus garanției sale, dacă aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor sa primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanției sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.

În cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanțelor prevăzute la art. 108 pct. 4, judecătorul-sindic va autoriza statul să își exercite drepturile potrivit dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 **) privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare.

În urma vânzării bunurilor potrivit dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 11/1996

vor fi plătite mai întâi sumele de bani prevăzute la art. 108 pct. 1, aferente procedurii lichidării pe bază de plan sau a falimentului.

-----------

Notă

*)

Legea nr. 72/1996

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 diin 17 iulie 1996 și a fost modificată prin

Legea nr. 189/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 22 octombrie 1998, și prin

Legea nr. 81/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 17 mai 1999.

Notă

**)

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, a fost aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996.

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

a mai fost modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 7/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 29 ianuarie 1997 (aprobată prin

Legea nr. 98/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 25 iunie 1997), prin

Ordonanța Guvernului nr. 53/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997 (aprobată și modificată prin

Legea nr. 258/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 30 decembrie 1998), prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 22 septembrie 1998, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 22/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 25 martie 1999, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, și prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 113/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999.

După ce bunurile din averea debitorului vor fi fost lichidate și toate contestațiile cu privire la creanțe vor fi fost soluționate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final împreună cu un bilanț general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la usa tribunalului. Creditorii pot formula obiecțiuni la raportul final în termen de 10 zile de la afișarea lui. Între 20 și 30 de zile de la comunicarea copiilor către creditori și debitor judecătorul-sindic va tine, cu lichidatorul, cu debitorul și cu creditorii, o ședința în care va analiza obiectiunile la raport, în vederea aprobării lui printr-o sentinta sau, dacă nu vor fi fost obiecțiuni, printr-o încheiere.

Creanțele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiție nu vor participa la vreo distribuire.

O procedura de lichidare judiciară va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului vor fi fost distribuite și când fondurile nereclamate vor fi fost depuse la banca. În urma unei cereri a lichidatorului judecătorul-sindic va da o încheiere, închizând procedura. Încheierea va fi comunicată în scris debitorului, tuturor creditorilor și camerei de comerț și industrie teritoriale.

O procedura de reorganizare sau de lichidare judiciară pe bază de plan va fi închisă în urma îndeplinirii unui plan confirmat sau la cererea celui care l-a propus. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine lichidare, aceasta va fi închisă în conformitate cu prevederile alin. (1).

Prin închiderea procedurii debitorul va fi descărcat de obligațiile pe care le avea înainte de deschiderea ei, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancruta frauduloasă sau de plati ori transferuri frauduloase; în astfel de situații el va fi descărcat de obligații numai în măsura în care acestea vor fi fost plătite în cadrul procedurii.

Dispozițiile alin. (1) nu se aplică debitorilor care în ultimii 5 ani au fost supuși prezentei proceduri și au beneficiat de dispozițiile acestui alineat. Fața de acești debitori fiecare creditor își va păstra dreptul la plata restului creanțelor sale, potrivit dreptului comun.