Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 96/2000

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (4) și (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului

prezumat în vigoare republicat

Data actului
11 mai 2000
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 392 din 22 august 2000 (republicare)
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 12.887 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 64/1995 22 iunie 1995 (prevederi anume) privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 59 alin. (4) și (5) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.412/1999 al Curții de Apel București - Secția comercială, având ca părți: autorul excepției, Societatea Comercială "Unirea" - S.A. din București și Societatea Comercială "Fracom" - S.R.L. din București.

La apelul nominal se prezintă Societatea Comercială "Fracom" - S.R.L. din București prin reprezentant, lipsind celelalte părți.

Magistratul-asistent invedereaza Curții Constituționale ca, astfel cum rezultă din dovada de citare, Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București și-a schimbat sediul din bd Iancu de Hunedoara nr. 8, et. 1, sectorul 1, fapt necomunicat nici Curții Constituționale și nici Curții de Apel București. Asa fiind, în conformitate cu prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca procedura este legal îndeplinită față de toate părțile din dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societății Comerciale "Fracom" - S.R.L. din București pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, deoarece în urma modificării

Legii nr. 64/1995

art. 59 este formulat în asa fel încât procedura falimentului să se poată desfășura cu celeritate. Or, autorul excepției, prin excepția ridicată, urmărește tergiversarea desfășurării procedurii de faliment.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, a excepției ridicate, deoarece soluționarea cauzei la instanța de judecată nu depinde de prevederile legale criticate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.412/1999, Curtea de Apel București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 59 alin. (4) și (5) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. într-o cauza civilă având ca obiect judecarea recursului declarat de autorul excepției împotriva unei încheieri pronunțate de Tribunalul București.

În motivarea excepției se susține ca prevederile

art. 55 alin. (4) și (5) din Legea nr. 64/1995 , modificată prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, contravin dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a), precum și ale art. 135 alin. (1), (2), (3) și (6) din Constituție, deoarece, stabilind același termen pentru depunerea, în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, a unui eventual plan care prevede fie reorganizarea și continuarea activității debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, atât pentru debitor, cat și pentru creditor, lezeaza grav interesele celui din urma. Creditorul este, în felul acesta, dezavantajat, întrucât nu se afla în posesia documentelor referitoare la activitatea și la situația financiară a debitorului, de multe ori fiind împiedicat de neglijența sau de reaua-credința a debitorului ori de alte cauze independente de voința sa de a obține informațiile necesare pentru întocmirea unui plan viabil, pe baza căruia și-ar putea recupera creanțele integral sau în parte. Termenul de depunere a planului fiind prea scurt pentru creditor, iar nerespectarea lui fiind sancționată cu decăderea din drept, el poate suferi pierderi însemnate care se răsfrâng și asupra statului prin imposibilitatea de a-și mai putea recupera creanțele provenite din impozite și taxe. Se mai arata ca în cauza se pune problema recuperării unor sume importante ale căror creditori sunt "o societate cu o investiție majoră pe piața românească și statul român, caz în care sunt nesocotite dispozițiile art. 134 lit. b) și ale art. 138 din Constituție, care garantează protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară".

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca prevederile criticate nu sunt contrare Constituției, excepția de neconstituționalitate fiind nefondata.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca dispozițiile

art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 , republicată, sunt constituționale. Referitor la aspectul privind eventuala neglijența sau rea-credința a debitorului, prin care acesta îl împiedica pe creditor să depună planul în termen legal, se arata ca aceasta "reprezintă, înainte de toate, o problemă de aplicare corecta a

Legii nr. 64/1995 , republicată, iar nu una de constituționalitate". Se considera, totodată, ca termenul de 30 de zile ce poate fi prelungit cu încă 60 de zile "este rezonabil de lung", iar creditorul "are la dispoziție mijloace procesuale pentru a impune o conduita corecta din partea debitorului".

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, în speta, termenul de 150 de zile pentru întocmirea și depunerea planului, prevăzut în vechea forma a

art. 55 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 , s-a împlinit anterior modificării acestui text de lege prin scurtarea termenului. Pe fond, Guvernul apreciază ca susținerile autorului excepției sunt neintemeiate, pe de o parte, pentru ca stabilirea termenelor este un atribut exclusiv al legiuitorului, iar pe de altă parte, pentru ca prevederile

art. 128 din Legea nr. 64/1995 , republicată, se intregesc cu dispozițiile Codului de procedura civilă, pe baza cărora partea care este decăzută din termen din cauze independente de voința sa ori ca urmare a conduitei rau-intenționate a părții adverse poate cere repunerea în termen sau aplicarea de sancțiuni față de cealaltă parte.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Având în vedere dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", Curtea constata că nu a fost legal sesizată în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate ridicate.

Într-adevăr, din examinarea încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, precum și a susținerilor autorului excepției formulate în dosarul cauzei rezultă ca sunt criticate prevederile

art. 55 alin. (4) și (5) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 99/1999 . Ca urmare a republicarii

Legii nr. 64/1995

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dându-se textelor o noua numerotare, obiectul excepției îl constituie prevederile

art. 59 alin. (4) și (5) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, având următorul conținut: "(4) Planul va trebui să fie propus în termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii. Termenul poate fi prelungit de judecătorul-sindic cu cel mult 60 de zile.

(5) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (4) conduce la decăderea părților din dreptul de a depune un plan de reorganizare sau de lichidare și, ca urmare, la trecerea, din dispoziția tribunalului, la procedura falimentului."

Autorul excepției critica aceste prevederi, deoarece au redus termenul stabilit pentru depunerea planului de reorganizare sau de lichidare, cu caracter de decădere din drept, de la 60 de zile, cat era inițial și care putea fi prelungit cu încă 90 de zile, la 30 de zile, termen care poate fi prelungit cu cel mult 60 de zile.

Analizând actele dosarului, Curtea Constituțională constata ca în speta Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București a introdus la Tribunalul București - Secția comercială o acțiune prin care a solicitat declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitorului Societatea Comercială "Fracom" - S.R.L. Contestația formulată de debitor în privinta acestei cereri a fost respinsă de tribunal la 12 ianuarie 1999, data la care s-a declansat procedura reorganizării judiciare și a început să curgă termenul pentru depunerea, de către oricare dintre părți, a unui eventual plan de reorganizare sau de lichidare. Acest termen, conform reglementării legale în vigoare în perioada respectiva, a fost de 60 de zile, putând fi prelungit cu cel mult 90 de zile, deci în total 150 de zile. Însă, chiar și termenul maxim de 150 de zile s-a împlinit la data de 14 iunie 1999. Autorul excepției a solicitat judecătorului-sindic, la 12 august 1999, acordarea a încă unui termen de 60 de zile pentru întocmirea și depunerea planului de reorganizare. Cererea a fost respinsă prin Încheierea din 8 septembrie 1999, pronunțată de judecătorul-sindic și recurată de autorul excepției. În aceasta situație reducerea termenului pentru propunerea planului la 30 de zile, care poate fi prelungit, eventual, cu cel mult 60 de zile, termen aplicabil de la data de 27 mai 1999, data intrării în vigoare a legii de modificare a

Legii nr. 64/1995 , nu are nici o relevanta în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, termenul de decădere fiind împlinit anterior.

Caracterul nerelevant al dispozițiilor legale criticate de autorul excepției în soluționarea cauzei constituie o cauza de inadmisibilitate a acesteia, situație în care, potrivit

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, instanța de judecată avea obligația sa respingă excepția printr-o încheiere motivată, fără sa mai sesizeze Curtea Constituțională. De aceea, Curtea, fiind sesizată cu o excepție de neconstituționalitate inadmisibila, urmează sa o respingă.

În ceea ce privește stabilirea și aprecierea cauzelor din care autorul excepției a pierdut termenul și a decăzut din drept, Curtea constata ca acestea constituie situații de fapt ce urmează să fie stabilite, iar problemele să fie soluționate în conformitate cu prevederile

Legii nr. 64/1995

și cu cele ale Codului de procedura civilă. Aceasta intra însă în competența exclusiva a instanței de judecată, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 59 alin. (4) și (5) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.412/1999 al Curții de Apel București Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2000.

PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.