Decizia nr. 223/2001
referitoare la excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 78, art. 79 și ale art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Decizia nr. 45/2001 7 februarie 2001 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (1), art. 6…
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 64/1995 22 iunie 1995 (prevederi anume) privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 78, art. 79 și ale
art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Internațional Trading System" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.609/1999 al Tribunalului București - Secția comercială.
La apelul nominal este prezent autorul excepției, reprezentat de consilier juridic Lucian Bagiu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 80C/2001, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Societatea Comercială "Farom Italgom" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.608/1999 al Tribunalului București - Secția comercială. La apelul nominal în acest dosar este prezent autorul excepției, reprezentat de consilier juridic Lucian Bagiu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. De asemenea, Curtea dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 82C/2001 și nr. 83C/2001, al căror obiect îl constituie tot excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 78, art. 79 și ale
art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepții ridicate de Societatea Comercială "Otez Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.615/1999 al Tribunalului București - Secția comercială și de Societatea Comercială "Lux Production" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.605/1999 al Tribunalului București - Secția comercială. La apelul nominal este prezent pentru autorii excepțiilor consilier juridic Lucian Bagiu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, pune concluzii de conexare a dosarelor nr. 80C/2001, nr. 82C/2001 și nr. 83C/2001. Curtea, în temeiul
art. 16 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 80C/2001, nr. 82C/2001 și nr. 83C/2001 la Dosarul nr. 79C/2001.
Reprezentantul autorilor excepțiilor de neconstituționalitate solicita admiterea acestora pentru considerentele expuse în notele scrise depuse în dosarele instanței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepțiilor de neconstituționalitate ca fiind neintemeiate, întrucât apreciază ca dispozițiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituție invocate ca fiind incalcate. Se considera însă ca judecătorul-sindic nu realizează activitate de judecată și, în consecința, nu are competența de a sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:
Prin încheierile din 17 ianuarie 2001, pronunțate în dosarele nr. 7.609/1999 și nr. 7.616/1999, și prin încheierile din 10 ianuarie 2001, pronunțate în dosarele nr. 7.608/1999 și nr. 7.605/1999, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78, art. 79 și ale
art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepții ridicate de societățile comerciale "Internațional Trading System" - S.R.L. din București, "Farom Italgom" - S.R.L. din București, "Otez Impex" - S.R.L. din București și "Lux Production" - S.R.L. din București.
În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, al căror conținut este identic, se susține, în esenta, ca "dispozițiile art. 78 și
art. 79 din Legea nr. 64/1995 , asa cum a fost modificată prin Legea nr. 99/1999, ating existenta drepturilor debitorului de a-și conduce activitatea, fiind astfel în contradictie cu textele de principiu ale art. 41, art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, întrucât prin ridicarea dreptului debitorului de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele ( art. 78 din Legea nr. 64/1995 ) se încalcă principiul constituțional al protecției proprietății private consacrat de art. 41 din Constituție, precum și cel cuprins în art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție". Cu privire la neconstituționalitatea
art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , republicată, se invoca încălcarea art. 16 alin. (1) și a art. 135 alin. (1) din Constituție. În acest sens se arata ca în situația "în care nu pot fi contestate în cadrul procedurii creanțele pe care statul le are față de debitorul aflat în lichidare, dar creanțele tuturor celorlalți creditori pot fi contestate, este evident ca textele atacate contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, potrivit cărora «cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări»". Se apreciază, de asemenea, ca acest text "afectează în general patrimoniul debitorului și în particular dreptul sau de proprietate asupra bunurilor care urmează a fi executate (de bunăvoie sau silit) în vederea acoperirii creanțelor «de necontestat» ale statului, incalcandu-se dispozițiile art. 135 alin. (1) din Constituție".
Tribunalul București - Secția comercială, exprimandu-și opinia în dosarele nr. 7.609/1999, nr. 7.608/1999, nr. 7.616/1999 și nr. 7.605/1999, apreciază, ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata, deoarece "susținerile debitoarei nu își găsesc reflectarea în textele legii".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctele de vedere exprimate, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca
art. 78 și 79 din Legea nr. 64/1995 , republicată, prevăd ridicarea dreptului debitorului de a-și mai administra bunurile din avere și de a dispune de ele, numai dacă acesta "nu și-a declarat intenția de reorganizare" sau "în lipsa unui plan de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic", situații care dovedesc imposibilitatea redresarii activității întreprinderii respective. Se mai arata ca atât desesizarea debitorului, cat și celelalte măsuri instituite prin art. 80-99 din legea criticata nu aduc atingere dreptului de proprietate al debitorului, ci constituie doar mijloace pentru a se evita fraudarea creditorilor.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.
I. În legătură cu legalitatea sesizării de către judecătorul-sindic, prin Decizia nr. 189 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001, Curtea Constituțională a statuat ca, în temeiul atribuțiilor ce îi revin potrivit art. 5 alin. (1), art. 6 și
art. 10 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, dispoziții coroborate cu cele ale
art. 17 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată, judecătorul-sindic "spune dreptul" și hotărârile sale sunt cu putere de executare silită, având atât "jurisdictio", cat și "imperium". Ca atare, rezultă ca judecătorul-sindic realizează activitate de judecată ca judecător unic și, în consecința, poate sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate.
II. Din încheierile de sesizare a Curții Constituționale, precum și din notele scrise ale autorilor excepțiilor de neconstituționalitate rezultă ca aceștia critica prevederile "art. 78 -
art. 99 din cadrul secțiunii a 6-a din Legea nr. 64/1995 , republicată, față de dispozițiile cuprinse în art. 16, 49, art. 134 alin. (2) lit. a) și art. 135 alin. (6) din Constituția României". În realitate, în toate dosarele, în motivarea excepțiilor de neconstituționalitate sunt formulate critici doar cu privire la dispozițiile art. 78, art. 79 și ale
art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată. În consecința, prin prezenta decizie Curtea Constituțională urmează să se pronunțe doar cu privire la constituționalitatea acestor din urma dispoziții din legea criticata.
Examinând excepțiile de neconstituționalitate ridicate, Curtea Constituțională constata ca acestea sunt neintemeiate și, în consecința, urmează să fie respinse.
Articolul 78
și 79 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, stabilesc ca deschiderea procedurii falimentului ridica dreptul debitorului de a-și mai administra bunurile din avere și de a dispune de ele, dacă acesta nu își declara intenția de reorganizare sau în lipsa unui plan de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic. În asemenea situații judecătorul-sindic poate ridica debitorului dreptul de a-și conduce activitatea și, admițând motivat cererea formulată în acest sens de către un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerț și industrie teritorială va dispune și aplicarea de îndată a dispozițiilor referitoare la faliment.
Curtea Constituțională constata ca aceste texte de lege nu contravin, asa cum susțin autorii excepțiilor de neconstituționalitate, dispozițiilor constituționale ale art. 41 și ale art. 135 alin. (1) și (6), care statuează cu privire la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată, și nu încalcă nici art. 49 din Constituție, referitor la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Aceasta deoarece, asa cum stabilește art. 79 alin. (2) din lege, ridicarea dreptului debitorului de a-și mai conduce activitatea se hotărăște de către judecătorul-sindic "numai motivat, printre motive figurand pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rațional de activitate", deci în situații care dovedesc imposibilitatea redresarii debitorului și degradarea în continuare a situației financiare a acestuia. Prin urmare, măsurile dispuse de către judecătorul-sindic nu numai că nu aduc atingere dreptului de proprietate al debitorului, ci, dimpotriva, conserva dreptul acestuia în cazul în care el nu mai este capabil să își administreze bunurile și să își aducă la îndeplinire obligațiile față de creditorii săi. Totodată Curtea observa ca, în legătură cu constituționalitatea
art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicată, prin raportare la prevederile art. 49 din Constituție, aceasta s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 45 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001. Cu acel prilej, respingând excepția de neconstituționalitate, Curtea a reținut ca, într-adevăr, "hotărârea judecătorului-sindic ingradeste exercițiul dreptului debitorului de a-și conduce activitatea, dar acest drept nu se încadrează în categoria celor la care se referă art. 49 din Constituție și, prin urmare, nu se poate retine încălcarea acestui text constituțional". Prin aceeași decizie s-a mai statuat ca "posibilitatea de a ridica dreptul debitorului de a-și conduce activitatea se înscrie în reglementările menite să asigure îndeplinirea obligației statului de a ocroti libertatea comerțului, concurenta loiala și condițiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de producție". În consecința, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții, aceasta nu poate retine susținerile autorilor excepțiilor referitoare la încălcarea dispozițiilor privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului stabilită la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.
O alta critica de neconstituționalitate privește dispozițiile
art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, dispoziții potrivit cărora "Nu vor fi supuse verificării creanțele izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenționale, datorate bugetului de stat sau celui local și care sunt supuse legilor specifice". În opinia autorilor excepțiilor de neconstituționalitate aceste prevederi de lege contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și dispozițiilor constituționale ale art. 135 alin. (1) care stabilește ca statul ocrotește proprietatea.
În esenta, se susține ca prin dispozițiile textului criticat statul este favorizat în executarea creanțelor sale bugetare și astfel se încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, principiu stabilit la art. 16 din Constituție, cu consecința "atingerii proprietății debitorului, întrucât efectul corelativ al existenței unei creanțe îl constituie obligația debitorului de a o achită, [...]". Examinând aceasta critica, Curtea constata ca dispoziția constituțională invocată se referă la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu la raporturile dintre diferitele subiecte colective de drept. De asemenea, Curtea mai constata ca și creanțele ce formează obiectul exceptarii prevăzute la alin. (2) al art. 90 din lege sunt supuse verificării legilor specifice, asa cum stabilește însuși textul a cărui neconstituționalitate este invocată. Susținerile privind încălcarea art. 135 alin. (1) din Constituție urmează să fie inlaturate pentru aceleași argumente, formulate cu prilejul respingerii criticii de neconstituționalitate a prevederilor art. 78 și art. 79 din lege. Asa fiind, Curtea respinge și excepțiile de neconstituționalitate a
art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , republicată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78, art. 79 și ale
art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepții ridicate de societățile comerciale "Internațional Trading System" - S.R.L., "Farom Italgom" - S.R.L., "Otez Impex" - S.R.L. și "Lux Production" - S.R.L., toate din București, în dosarele nr. 7.609/1999, nr. 7.608/1999, nr. 7.616/1999 și nr. 7.605/1999 ale Tribunalului București - Secția comercială.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.