Decizia nr. 182/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997

și prin

Legea nr. 99/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Agromara" - S.R.L. din Sighetu Marmatiei în Dosarul nr. 1.585/1996 al Tribunalului Maramures - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal răspund Societatea Comercială "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei, reprezentată prin Gheorghe Arba, Banca de Export-Import a României (EXIMBANK) - S.A. București, reprezentată prin consilier juridic Vasilica Simionescu, Banca "Transilvania" - S.A. Baia Mare, reprezentată prin consilier juridic Carmen Caracas, lipsind Societatea Comercială "Josef Ofermauer Company" - S.A. din comuna Ilba, județul Maramures, RENEL Baia Mare, Regia Autonomă de Gospodărie Comunală Mara Nord Sighetu Marmatiei, Regia Autonomă "Apele Române" Cluj, Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a județului Maramures, Societatea Comercială "Hermes Contact" - S.A. Baia Mare, Direcția de telecomunicații Maramures, Societatea Comercială "Acqterm" - S.A. Sighetu Marmatiei, Societatea Comercială "Sighetfor" - S.A. Sighetu Marmatiei, Societatea Comercială "Trust Miron" - S.R.L. Baia Mare și Credit Bank - Sucursala Maramures, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Societății Comerciale "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei solicita amânarea judecării cauzei, întrucât apărătorul sau este bolnav și nu se poate prezenta la dezbateri.

Reprezentantul Băncii de Export-Import a României (EXIMBANK) - S.A. București și al Băncii "Transilvania" - S.A. Baia Mare se opun acordării unui termen, considerând cauza în stare de judecată.

Procurorul nu se opune la cererea de amânare formulată.

Curtea, deliberând asupra cererii, o respinge, constatând ca anterior s-a mai dispus amânarea judecării cauzei pentru pregătirea apărării.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fond reprezentantului autorului excepției, care declara ca lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Băncii de Export-Import a României (EXIMBANK) - S.A. București considera ca excepția este inadmisibila, conform prevederilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, întrucât soluționarea cauzei nu depinde de textul criticat.

Banca "Transilvania" - S.A. Baia Mare, prin reprezentant, solicita respingerea excepției ca netemeinica și nelegală, sustinand ca o astfel de excepție se putea ridica numai de către titularul dreptului pretins îngrădit, respectiv de Societatea Comercială "Josef Ofermauer Company" - S.A. din comuna Ilba, județul Maramures, și doar la data cererii de renunțare la judecata. De asemenea, se susține ca dispozițiile legale criticate nu încalcă normele constituționale prevăzute de art. 21, referitoare la accesul liber la justiție.

Reprezentantul Ministerului Public susține ca, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un litigiu care are ca obiect lichidarea Societății Comerciale "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei, instanța de contencios constituțional a fost legal sesizată. Pe fond, acesta solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, arătând ca prevederile

art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 1999, pronunțată în Dosarul nr. 1.585/1996, Tribunalul Maramures - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 , devenit

art. 26 alin. (5) în urma modificării prin Legea nr. 99/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995

contravin prevederilor art. 21 din Constituție privind accesul la justiție. În opinia autorului excepției "accesul liber la justiție implica și dreptul de a renunța la acțiune sau la dreptul pretins, fără nici o ingradire". Se considera ca, întrucât

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995

prevede că procedura va continua în pofida renunțării creditorului, aceasta dispoziție este neconstitutionala.

Exprimandu-și opinia, instanța judecătorească apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin art. 21 din Constituție, iar excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "scopul pentru care a fost creata procedura falimentului, prevăzută de

Legea nr. 64/1995 , care este o procedură de executare silită, cu caracter judiciar și consensual, ce justifica o anumită celeritate, a fost acela de a asigura reparația echitabila, egalitara a prejudiciilor suferite de toți creditorii falitului, prin insolventa acestuia, în sensul că, din rezultatul financiar al procedurii falimentului, fiecare creditor va primi o cota-parte direct proporțională cu ponderea pe care o are propria sa creanta în totalul masei credale. Aceasta procedura este colectivă, unica și unitară pentru toți creditorii. Cum renunțarea la judecata, potrivit art. 246 din Codul de procedură civilă, este un act individual, iar în speta exista coparticipare procesuala activa a creditorilor, renunțarea unuia dintre creditori la judecata nu produce nici un efect față de ceilalți creditori care au solicitat continuarea judecații, respectiv procedura falimentului".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca dispozițiile

art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului "sunt în deplin acord cu prevederile din Constituție, deoarece în speta creditorul a făcut uz de dispozițiile procedurale privind renunțarea la judecata și renunțarea la drept. Astfel fiind, continuarea și eventuala extindere a procesului nu îl mai privesc pe acest creditor, ci pe debitorul a cărui încetare de plati a fost constatată de instanța, precum și pe alți creditori ai acestuia din urma". Se apreciază totodată ca "autorul excepției de neconstituționalitate pune în discuție probleme referitoare la constatarea încetării de plati, la exigibilitatea creanțelor altor creditori ai săi, precum și la aplicabilitatea într-un asemenea proces a prevederilor Codului de procedura civilă, care reglementează renunțarea la acțiune și renunțarea la drept", acestea fiind însă aspecte care vizează aplicarea legii, de competența instanței judecătorești sesizate, iar nu a Curții Constituționale. De asemenea, se considera ca "autorul excepției pierde din vedere specificitatea procedurii falimentului, precum și deplina compatibilitate a acesteia cu prevederile legii fundamentale", procedura falimentului reprezentând "o formă de executare colectivă, fundamentată pe principiul egalității creditorilor, asigurând o imbinare a intereselor acestora cu acelea ale creditului general". Reglementarea cuprinsă în

Legea nr. 64/1995

urmărește satisfacerea intereselor tuturor creditorilor comerciantului debitor aflat în dificultate, debitorul fiind supus unei singure proceduri care se desfășoară sub autoritatea instanței judecătorești competente. Se apreciază ca toate aceste elemente conferă procedurii reorganizării judiciare și a falimentului un caracter de ordine publică și, în consecința, criticile formulate de autorul excepției de neconstituționalitate sunt neconstituționale. Sub aspect constituțional, se considera ca " Legea nr. 64/1995 , în ansamblu, și art. 26 alin. (5), în particular, își găsesc fundamentul în dispozițiile art. 134 alin. (1) din Constituție, conform cărora economia României este economie de piața. Riscul și esecul în afaceri, privite ca realitati economice, precum și procedura falimentului, văzută ca o realitate juridică, reprezintă elemente care caracterizează în cea mai mare măsura o economie de piața, indiferent de gradul ei de dezvoltare existent la un moment dat". În consecința, se apreciază ca dispozițiile

art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995

sunt constituționale.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995

este neîntemeiată. Se arata ca susținerea conform căreia "dispozițiile legale criticate încalcă accesul liber la justiție, care presupune și posibilitatea de a renunța la judecata", trebuie înlăturată, întrucât exercițiul acestui drept trebuie realizat cu respectarea drepturilor celorlalte persoane interesate și a ordinii publice, conform maximei "qui suo jure utitur, neminem laedit". Exista situații, se arata în continuare, când din motive de ordine publică renunțarea la judecata nu poate produce efecte decât față de reclamantul renuntator ori nici măcar față de acesta, cum este cazul excepțiilor de neconstituționalitate. În ipoteza acestor excepții art. 26 din Regulamentul Curții Constituționale dispune ca, o dată sesizată, Curtea procedează la examinarea constituționalității textului legal criticat, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la suspendarea, întreruperea ori stingerea procesului. Se mai arata ca, "în cazul existenței unei coparticipari procesuale active, renunțarea la judecata a unuia dintre reclamanți nu afectează cererile celorlalți, care vor continua să fie judecate. Or, procedura reorganizării judiciare și a falimentului, astfel cum este prevăzută de

Legea nr. 64/1995 , este o procedură cu caracter concursual, pornită prin acțiunea unuia sau mai multor creditori, acțiune având drept cauza (causa debendi) starea de încetare a plăților în care se afla patrimoniul debitorului comerciant. Aceasta procedura o dată declansata, asa cum este cazul de fața, își produce efectele față de întreaga masa de creditori ai debitorului, care, depunându-și creanțele, devin parte activa în procedura și, prin aceasta, nu sunt afectați de actele de dispoziție ale uneia dintre părți". În concluzie, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului. Acest text legal a fost modificat, ulterior invocarii excepției, prin

Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, alin. (3) al art. 26, obiect al excepției devenind alin. (5) al aceluiași articol. În consecința, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor

art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 . Potrivit acestor prevederi, "Dacă judecătorul-sindic stabilește ca debitorul este în încetare de plati, îi va respinge contestația și va deschide procedura printr-o sentinta".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca textul sus-menționat contravine prevederilor art. 21 din Constituție, întrucât nu recunoaște efectele renunțării la acțiune și la drept, facuta de creditorul care a declansat procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995

și care ulterior și-a realizat creanta, în urma plății efective, efectuată de buna voie de către debitor.

Examinând susținerea referitoare la respingerea excepției ca fiind inadmisibila, sub cuvânt ca soluționarea cauzei nu depinde de textul legal criticat, Curtea Constituțională constata ca aceasta nu poate fi primită, deoarece excepția ridicată privește aspecte legate chiar de procedura reorganizării judiciare și a falimentului, ce constituie obiectul litigiului dedus judecații.

În aceste condiții, trecând la examinarea pe fond a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată. Este adevărat ca, potrivit dispozițiilor art. 246 și 247 din Codul de procedură civilă, renunțarea la acțiune sau la drept de către titularul acțiunii împiedica instanța de judecată sa continue procesul, dar aceasta renunțare se poate face numai în anumite condiții și cu învoirea celeilalte părți.

Procedura reorganizării judiciare și a falimentului, prevăzută de

Legea nr. 64/1995 , este o procedură colectivă, unica și concursuala pentru toți creditorii, ceea ce înseamnă ca renunțarea la acțiune sau la drept are efect numai pentru creditorul care a renunțat, chiar dacă la cererea acestuia s-a deschis procedura, iar nu și pentru ceilalți creditori care au solicitat continuarea procedurii falimentului față de debitor, pentru ca numai astfel creditorii își vor putea recupera creanțele.

Dispozițiile

art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995

își găsesc temeiul în prevederile art. 134 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Economia României este economie de piața", și în dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, conform căruia "Statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

Legea nr. 64/1995

răspunde acestor cerințe, reglementand modalitățile prin care circuitul comercial este protejat de efectele neexecutării culpabile a obligațiilor bănești. Legea oferă atât un mecanism prin care creditorii își pot realiza creanțele, cat și mijloacele juridice prin care activele debitorului pot fi reintroduse în sfera economică, acesta având totodată posibilitatea ca în condiții determinate să își reorganizeze activitatea și să își relanseze comerțul.

Aplicarea dispozițiilor legale criticate poate fi cerută de oricare dintre creditorii care și-au declarat creanțele în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.

De altfel Curtea Constituțională, fiind sesizată într-o alta cauza să se pronunțe asupra constituționalității unui text din Codul de procedură civilă, și anume art. 330^4 , care se referă la posibilitatea celorlalți participanți la proces de a solicita continuarea judecării recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, prin deciziile nr. 67 și nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, a statuat ca dispozițiile acestui text de lege nu contravin nici unei prevederi constituționale, fiind conforme cu prevederile art. 128 și 130 din Constituție. Faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de către procurorul general este continuată la cererea unei părți nu încalcă prevederile constituționale sus-menționate, iar pe de altă parte, aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci de opțiune legislativă, care nu poate fi cenzurata de Curtea Constituțională.

În materia procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, posibilitatea continuării procesului de către celelalte părți, în cazul în care una renunța la acțiune sau la drept ori la calea de atac, nu contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție.

În cauza de fața Curtea Constituțională constata ca autorul excepției de neconstituționalitate pune în discuție probleme referitoare la constatarea încetării de plati, la exigibilitatea creanțelor altor creditori ai săi, precum și la aplicabilitatea, într-un proces legat de procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a prevederilor Codului de procedura civilă care reglementează renunțarea la acțiune și renunțarea la drept. Aceste aspecte vizează însă aplicarea legii, fiind de competența instanței judecătorești sesizate, iar nu a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (5) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1997

și prin

Legea nr. 99/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Agromara" - S.R.L. Sighetu Marmatiei în Dosarul nr. 1.585/1996 al Tribunalului Maramures - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 1999.