Decizia nr. 51/2000
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 64/1995 22 iunie 1995 (prevederi anume) privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 133/1999
privind completarea
privind rezervele de stat, excepție ridicată de Bankcoop - Banca Generală de Credit și Promovare S.A. - Sucursala județului Vaslui în Dosarul nr. 18/RLJ/1997 al Tribunalului Vaslui.
Dezbaterile au avut loc la data de 7 martie 2000, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, al Societății Comerciale "Pyretus" - S.A. Falciu, al Administrației Naționale a Rezervelor de Stat - Unitatea 325 Orbeni Bacau și a Mariei Stroie și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14 martie 2000 și apoi la data de 21 martie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 18/RLJ/1997, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 133/1999
privind completarea
privind rezervele de stat, excepție ridicată de Bankcoop - Banca Generală de Credit și Promovare S.A. - Sucursala județului Vaslui într-o cauza având ca obiect contestațiile formulate de Societatea Comercială "Pyretus" - S.A. Falciu împotriva declarațiilor de creanta ale unor creditori.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca aplicarea prevederilor
art. 5^1 și 5^2 din Legea nr. 82/1992 , introduse prin
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 , face practic imposibila exercitarea drepturilor de creditor privilegiat, iar o asemenea restrangere, nejustificată de existenta vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 49 din Constituție, reprezintă o încălcare a acestor dispoziții constituționale. Se mai arata ca statul, pentru a-și acoperi creanțele, le asimilează cu cheltuielile de conservare și de administrare a bunurilor debitoare, urmând ca astfel să fie despăgubit cu prioritate prin una dintre instituțiile sale, indiferent dacă aceste creanțe au fost garantate sau nu. Totodată se susține ca dispozițiile
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 , prin esenta lor, constituie norme speciale cu caracter derogator de la normele generale; or, pentru "a anula" prevederile legii generale, legea specială trebuia să le abroge pe acestea în mod expres.
Tribunalul Vaslui, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece asigurarea rezervelor de stat tine de siguranță naționala și, ca atare, creanțele izvorâte din prejudiciile provocate garanțiilor statului trebuie să fie recuperate cu prioritate față de toți creditorii. Pe de altă parte, în conformitate cu " art. 84 alin. (1) și (4) din Legea nr. 64/1995 , modificată și completată prin
Legea nr. 99/1999 , judecătorul-sindic, în soluționarea contestațiilor cu privire la creanțe, stabilește valabilitatea, valoarea, prioritatea și garanțiile".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 133/1999
privind completarea
privind rezervele de stat este neîntemeiată. Se arata ca problema cauzelor legitime de preferinta din sfera cărora fac parte privilegiile nu este una de ordin constituțional, ci legal, iar ordinea de preferinta stabilită pentru indestularea creanțelor constituie o opțiune a legiuitorului vizând tratamentul creditorilor. Se mai arata ca dispozițiile criticate nu constituie o încălcare a prevederilor art. 49 din Constituție, întrucât "trecerea creanțelor Administrației Naționale a Rezervelor de Stat pe locul întâi în ordinea de preferinta prevăzută la
art. 106 din Legea nr. 64/1995 , prin asimilarea acestora cu cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor supuse lichidării, nu reprezintă o restrangere a unui drept, ci constituirea, prin lege, a unui privilegiu, astfel cum este definit acesta în art. 1722 din Codul civil". Se mai arata ca posibilitatea constituirii privilegiilor creanțelor statului este prevăzută la art. 1725 alin. 1 din Codul civil, potrivit căruia "Privilegiile tezaurului public și ordinea în care se exercită ele sunt regulate prin legi speciale". Având în vedere principiul "specialia generalibus derogant", se apreciază ca fiind vadit nefondata susținerea conform căreia normele speciale trebuie să abroge în mod expres normele generale pentru a le lipsi de efect.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 133/1999
privind completarea
privind rezervele de stat, care prevăd: " Legea nr. 82/1992
privind rezervele de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 11 decembrie 1997, se completează după cum urmează: [...]
2. După articolul 5 se introduc articolele 5^1 -5^3 cu următorul cuprins:
Articolul 5
^1. - Garanțiile constituite în baza prevederilor
art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1995
privind măsuri comerciale specifice rezervelor materiale naționale pentru improspatarea produselor și valorificarea celor disponibile, aprobată și modificată prin Legea nr. 69/1995, de la data încheierii de deschidere a procedurii sau, după caz, a sentinței emise de judecătorul-sindic conform prevederilor
Legii nr. 64/1995 , cu modificările ulterioare, se asimilează cheltuielilor necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor debitorului, care se satisfac cu prioritate față de toți creditorii.
Prevederile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și în cazul lichidării voluntare.
Articolul 5
^2. - La cererea expresă a Administrației Naționale a Rezervelor de Stat sau, după caz, a unităților teritoriale subordonate, adresată judecătorului-sindic, creanțele acesteia, precum și ale unităților teritoriale subordonate, față de agenții economici care intra sub incidența prevederilor
Legii nr. 64/1995 , cu modificările ulterioare, se asimilează cheltuielilor necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, care se satisfac cu prioritate față de toți creditorii.
Articolul 5
^3. - Creanțele Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și cele ale unităților teritoriale subordonate, nerecuperate ca urmare a închiderii procedurii de lichidare sau a situației în care sumele realizate din vânzarea bunurilor debitorului sunt insuficiente indestularii, se inchid prin contul de finanțare."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
Autorul excepției considera ca
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 , respectiv art. 5^1 și 5^2 introduse prin acesta, și care completează
art. 5 din Legea nr. 82/1992
privind rezervele de stat, articole potrivit cărora creanțele Administrației Naționale a Rezervelor de Stat se asimilează cheltuielilor necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor debitorului și care se satisfac cu prioritate față de toți creditorii, constituie o restrangere a exercițiului drepturilor sale de gaj și de ipoteca, restrangere care nu este justificată de existenta vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 49 din Constituție.
Articolul 49
din Constituție, invocat în susținerea neconstitutionalitatii dispozițiilor criticate, prevede: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."
Curtea Constituțională constata ca asimilarea garanțiilor, constituite în baza prevederilor
art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1995
privind măsuri comerciale specifice rezervelor materiale naționale pentru improspatarea produselor și valorificarea celor disponibile, cu cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor debitorului, care se satisfac cu prioritate față de toți creditorii, inclusiv în caz de faliment, nu contravine dispozițiilor art. 49 din Constituție. Garanțiile prevăzute la
art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1995
privesc termene de păstrare a produselor (alin. 1), termene de plată (alin. 2) și bonificatii acordate agenților economici care preiau produse, de 15% din prețul produselor noi, în vederea acoperirii cheltuielilor necesare readucerii produselor la parametrii de calitate, reambalarii, precum și a cheltuielilor ocazionate de eventualele reclamații în perioada de garanție. Operațiunile privind produsele de acest fel din rezervele naționale sunt necesare și utile pentru conservarea bunurilor și menținerea valorii lor, astfel încât, în mod justificat, au fost asimilate cu cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, conform
art. 106 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată. Judecatorulsindic sesizat cu soluționarea contestațiilor cu privire la creanțe va lua, potrivit prevederilor
Legii nr. 64/1995 , republicată, măsurile corespunzătoare în vederea conservării bunurilor debitorului, între care și măsura efectuării operațiunilor la care se referă
art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1995 . Aceasta însă nu este o problemă de constituționalitate, ci de legalitate, asupra căreia Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe, întrucât, potrivit
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, ea "[...] asigura controlul constituționalității legilor, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului", iar în conformitate cu alin. (3) al art. 2 din aceeași lege, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".
Curtea Constituțională constata, de asemenea, ca includerea cheltuielilor pentru garantarea rezervelor naționale, precum și improspatarea produselor și valorificarea celor disponibile la pct. 1 din ordinea de preferinta pentru indestularea creanțelor prevăzute la
art. 106 din Legea nr. 64/1995 , republicată, ca și constituirea acestui privilegiu în favoarea statului sunt o opțiune a legiuitorului, care nu poate fi considerată o restrangere a drepturilor celorlalți creditori, ci constituirea prin lege a unui privilegiu, astfel cum acesta este definit în art. 1722 din Codul civil, potrivit căruia "Privilegiul este un drept, ce da unui creditor calitatea creanței sale de a fi preferit celorlalți creditori, fie chiar ipotecari". De altfel,
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 , ale carei prevederi cuprinse în art. I pct. 2 fac obiectul excepției de neconstituționalitate, este lege specială în sensul art. 1725 alin. 1 din Codul civil, care dispune ca "Privilegiile tezaurului public și ordinea în care se exercită ele sunt regulate prin legi speciale".
În sfârșit, întrucât autorul excepției susține neconstituționalitatea textului criticat, în sensul că prin aceste norme speciale trebuia să fie abrogate expres normele generale, Curtea Constituțională constata ca în acest fel se face trimitere la principiul "specialia generalibus derogant".
Sub acest aspect Curtea Constituțională observa ca principiul "specialia generalibus derogant" se aplică în cazul legii generale care este ulterioară unei legi speciale, iar acea lege generală trebuie să abroge prevederile legii speciale, pentru ca aceasta din urma sa nu mai producă efecte juridice. Or, în speta, astfel cum s-a arătat,
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 133/1999
este o lege specială și, ca atare, principiul menționat nu este aplicabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 133/1999
privind completarea
privind rezervele de stat, excepție ridicată de Bankcoop - Banca Generală de Credit și Promovare - S.A. - Sucursala județului Vaslui în Dosarul nr. 18/RLJ/1997 al Tribunalului Vaslui.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2000.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu ─────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.