Decizia nr. 67/1997

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Printr-o adresa din 24 februarie 1997, semnată de judecătorul-sindic și de grefier, Curtea Constituțională este informată ca, în cadrul continuării procedurii de faliment în dosarul nr. 1/F/1995, aflat pe rolul Tribunalului Timiș, judecătorul sindic a fost sesizat la data de 13 ianuarie 1997 de către debitoarea Societatea Comercială "Scorpion" - S.R.L. Timișoara cu excepția de neconstituționalitate a

art. 131 din Legea nr. 64/1995

și, la cererea acesteia, a înaintat dosarul Curții Constituționale. Măsura sesizării Curții rezultă și dintr-o încheiere a judecătorului-sindic, data în Camera de consiliu la data de 18 februarie 1995.

Prin excepție se susține ca dispozițiile

art. 131 din Legea nr. 64/1995 , potrivit cărora "procedurile falimentare deschise până la data punerii în aplicare a prezentei legi vor continua a fi administrate și lichidate potrivit dispozițiilor Codului comercial român", sunt neconstituționale, deoarece contravin flagrant prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care consacra principiul egalității în drepturi, creând o situație mai ușoară celui care este subiectul unei proceduri de faliment, deschisă după punerea în aplicare a

Legii nr. 64/1995 .

Judecătorul-sindic, în adresa de sesizare a Curții Constituționale, își exprima punctul de vedere în sensul că dispozițiile

art. 131 din Legea nr. 64/1995

sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere adresa judecătorului-sindic și încheierea pronunțată de acesta în Camera de consiliu, în Dosarul nr. 1/F/1995 al Tribunalului Timiș, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională poate fi sesizată să se pronunțe asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor judecătorești. Plenul Curții Constituționale, prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, a stabilit, față de dispozițiile constituționale și legale menționate, ca sesizarea Curții Constituționale se poate face numai de către instanțele judecătorești, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 92/1992 și prin Legea nr. 54/1993, în temeiul art. 125 alin. (1) din Constituție. În acord cu aceasta soluție, Curtea a decis că nu poate fi legal investită de instanțele Curții de Conturi sau de comisia de cercetare care funcționa potrivit Legii nr. 18/1968, în prezent abrogată, pe lângă instanțele judecătorești. În acest sens s-a statuat și prin deciziile nr. 21 din 20 februarie 1995, nr. 31 din 22 martie 1995, nr. 50 din 22 mai 1995 și nr. 53 din 23 mai 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 23 martie 1995, nr. 105 din 30 mai 1995, nr. 168 din 1 august 1995 și nr. 172 din 3 august 1995.

Se constata ca, în speta, sesizarea Curții Constituționale s-a făcut de către judecătorul-sindic și deci urmează să se decidă dacă sunt respectate cerințele art. 144 lit. c) din Constituție și cele ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, care se referă la instanța judecătorească.

Potrivit art. 702 din Codul comercial, în prezent abrogat, dar aplicat în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1/F/1995 al Tribunalului Timiș, în temeiul

art. 131 din Legea nr. 64/1995 , deoarece sesizarea pentru declanșarea procedurii falimentului s-a făcut la data de 8 august 1994, declararea falimentului se pronunța de tribunalul de comerț în jurisdicția căruia debitorul are principalul stabiliment comercial, acesta fiind investit cu întreaga procedura a falimentului. În sistemul Codului comercial, judecătorul-sindic era desemnat de către tribunal prin sentinta de declarare a falimentului (art. 708) și avea ca principala atribuție administrarea falimentului (art. 730 și următoarele).

În sistemul

Legii nr. 64/1995 , art. 4 enumera organele care aplica procedura reorganizării și lichidării judiciare, și anume: instanța judecătorească, judecătorul-sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor și comitetul creditorilor, iar în art. 5, aflat sub titlul "Instanța judecătorească", se precizează ca toate procedurile prevăzute de lege sunt de competența exclusiva a tribunalului în jurisdicția căruia se afla sediul comercial principal al debitorului. Deși judecătorul-sindic îndeplinește și unele atribuții jurisdicționale, prevăzute, în principal, de art. 10 din lege, este evident ca el nu se identifica cu instanța judecătorească, la fel ca în sistemul Codului comercial, situație în care excepția de neconstituționalitate nu poate fi ridicată în fața acestuia.

Pe de altă parte, este de reținut ca, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale se face de către instanța judecătorească în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate printr-o încheiere care trebuie să cuprindă punctele de vedere ale părților și opinia instanței. În speta, Încheierea din 13 februarie 1997 cuprinde doar solicitarea adresată părților de a-și expune punctul de vedere asupra cererii de suspendare, formulată de debitoare, obiectul judecătorului-sindic de a-și exprima punctul de vedere asupra excepției și intenția de a sesiza Curtea Constituțională. Totodată, se constată că adresa prin care a fost sesizată Curtea Constituțională poarta o altă dată decât aceea a încheierii - 24 februarie 1997 - și nu cuprinde punctele de vedere ale părților.

Rezultă deci, pe de o parte, ca sesizarea Curții nu s-a făcut de către Tribunalul Timiș, competent sa desfășoare procedura de faliment, ci de către judecătorul-sindic desemnat de către instanța judecătorească, iar, pe de altă parte, sesizarea nu s-a făcut prin încheiere, în condițiile legii.

Asa fiind, față de dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, în concordanta și cu practica jurisdicțională a Curții Constituționale, se retine ca excepția de neconstituționalitate este vadit nefondata și urmează a fi respinsă, Curtea nefiind legal investită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 131 din Legea nr. 64/1995 , invocată de Societatea Comercială "Scorpion: - S.R.L. Timișoara în Dosarul nr. 1/F/1995 sl Tribunalului Timiș, Curtea nefiind legal sesizată.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 14 aprilie 1997.