Decizia nr. 18/2002

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, art. 85 alin. (1) și ale

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Self Pur și Simplu" S.R.L. în Dosarul nr. 483/2001 al Curții de Apel Bacau Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Este invocată Decizia nr. 45/1999 prin care s-a respins o excepție de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 64/1995 , republicată, precizându-se că nu sunt elemente noi care să determine schimbarea practicii Curții Constituționale. Referitor la prevederile

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, considera ca acestea nu încalcă nici o norma constituțională. În ceea ce privește dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol considera ca excepția privește textul art. 90 alin. (2) din legea menționată. Se solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 483/2001, Curtea de Apel Bacau - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, art. 85 alin. (1) și ale

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Self Pur și Simplu" - S.R.L. în dosarul acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca prevederile

art. 7 din Legea nr. 64/1995 , republicată, suspendand dreptul asupra căilor de atac, încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2), referitoare la "Accesul liber la justiție", proprietarul fiind astfel în imposibilitatea de a-și apara proprietatea. Se mai arata ca ordonanța criticata modifica o lege organică, incalcand astfel dispozițiile art. 72 din Legea fundamentală. Textul criticat încalcă și dispozițiile art. 41, precum și pe cele ale art. 135 din Constituție, referitoare la proprietate și la protecția proprietății private. Mai arata ca sunt incalcate dispozițiile art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum și ale art. 128 privind folosirea căilor de atac, ambele din Constituție. Prevederile art. 81 alin. (1) încalcă dispozițiile constituționale ale art. 28 privind secretul corespondentei, precum și pe cele ale art. 30 alin. (2) privind interzicerea cenzurii, ambele din Legea fundamentală. Textul

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , republicată, încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează o situație favorabilă beneficiarilor de impozite "prin prevederea ca enunturile lor privind creanțele solicitate nu sunt supuse verificării, asa cum sunt supuse toate celelalte creanțe potrivit art. 84 din lege".

Curtea de Apel Bacau - Secția comercială și contencios administrativ, exprimandu-și opinia, arata ca excepția nu este intemeiata.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca potrivit

art. 7 din Legea nr. 64/1995 , republicată, Curtea de apel este instanța de recurs pentru hotărârile date de judecătorul-sindic. Se mai arata ca textele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. În ceea ce privește ocrotirea proprietății, aceasta se realizează prin garanțiile statuate în dispozițiile constituționale ale art. 41, în special, și prin garantarea celorlalte drepturi, în general, aceste deziderate realizandu-se prin accesul liber la justiție, dar și prin controlul constituționalității legilor. Propune respingerea excepției ca neîntemeiată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca

Legea nr. 64/1995 , republicată, nu este lege organică. În ceea ce privește textele criticate, acestea nu sunt neconstituționale, iar excepția a fost ridicată "numai spre a se întârzia desfășurarea procedurii". Se considera ca excepția este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7, art. 81 alin. (1) și ale

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au următorul cuprins:

- Art. 7: "(1) Curtea de apel va fi instanța de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 10.

(2) Recursul va fi judecat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea părților urmând a fi facuta prin publicitate, în condițiile art. 95 din Codul de procedură civilă.

(3) Prin derogare de la art. 300 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorului-sindic, cu excepția celei de respingere a contestației debitorului - facuta în temeiul art. 31 alin. (5) -, nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs";

- Art. 81 alin. (1): "Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comercială, contractele, mărfurile și orice alte bunuri mobile aparținând averii debitorului.";

- Art. 90. alin. (2): "Nu vor fi supuse verificării creanțele izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenționale, datorate bugetului de stat sau celui local și care sunt supuse legilor specifice".

Dispozițiile constituționale considerate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt următoarele:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 28: "Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.";

- Art. 30 alin. (2): "Cenzura de orice fel este interzisă.";

- Art. 72: "(1) Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.

(2) Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției.

(3) Prin lege organică se reglementează:

a) sistemul electoral;

b) organizarea și funcționarea partidelor politice;

c) organizarea și desfășurarea referendumului;

d) organizarea Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a tarii;

e) regimul stării de asediu și al celei de urgenta;

f) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;

g) acordarea amnistiei sau a grațierii colective;

h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi;

i) statutul funcționarilor publici;

j) contenciosul administrativ;

k) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială;

m) organizarea generală a învățământului;

n) regimul general al cultelor;

o) organizarea administrației locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală;

p) modul de stabilire a zonei economice exclusive;

r) celelalte domenii pentru care, în Constituție, se prevede adoptarea de legi organice.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.";

- Art. 135: (1) Statul ocrotește proprietatea.

(2) Proprietatea este publică sau privată.

(3) Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.

(4) Bogățiile de orice natura ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observa ca anterior s-a pronunțat asupra constituționalității art. 7 (ca și asupra celei a

art. 31 și 32) din Legea nr. 64/1995 , republicată (Decizia nr. 45 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999), respingând excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Analizând normele legale criticate în raport cu susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constata ca acesta a indicat greșit cel de-al treilea text, deoarece critica privește conținutul art. 90 alin. (2) și nu pe cel al

art. 85 alin. (2), ambele din Legea nr. 64/1995 . De asemenea, Curtea mai constata ca și indicarea textului art. 81 alin. (1) este gresita, deoarece critica vizează dispozițiile art. 85 alin. (1) din legea menționată.

Curtea constata ca autorul excepției de neconstituționalitate considera ca prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, contravin Constituției prin aceea ca modifica o lege organică - Codul de procedură civilă. Pe de o parte, prevederile Codului de procedura civilă nu aparțin domeniului legii organice, iar pe de altă parte, și legile organice pot fi modificate, completate sau abrogate printr-o lege dacă sunt respectate dispozițiile constituționale referitoare la adoptarea legilor organice.

Curtea constata ca afirmatia autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia

Legea nr. 64/1995

ar interzice atacarea hotărârilor tribunalului nu este intemeiata, deoarece art. 7 statorniceste ca pentru toate hotărârile date de judecătorul-sindic Curtea de apel va fi instanța de recurs. Asa fiind, nu se poate spune ca accesul la justiție este limitat și nici ca dispozițiile menționate ar aduce vreo atingere dreptului de proprietate garantat prin art. 41 și ocrotit prin art. 135, ambele din Constituție.

Curtea mai constata ca obligația judecătorului-sindic, prevăzută la

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, de a cere sa îi fie predată corespondenta debitorului are scopul de a evita actele frauduloase din partea acestuia, neputând fi confundata cu violarea secretului corespondentei sau cu cenzurarea acesteia, astfel că nu se poate vorbi de încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 28 privind secretul corespondentei și nici ale art. 30 privind interzicerea cenzurii.

În fine, Curtea constata ca asa-zisa "scutire de verificare" stabilită la

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , republicată, pentru creanțele încasate din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenționale, datorate bugetului de stat sau celui local, nu este, în realitate, o exceptare de la plata acestora, ci aplicarea reglementărilor specifice din acest domeniu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, art. 85 alin. (1) și ale

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Self Pur și Simplu" - S.R.L. în Dosarul nr. 483/2001 al Curții de Apel Bacau - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2002.