Decizia nr. 248/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) și (3), precum și ale

art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Silex Impex" - S.R.L. Ostrov în Dosarul nr. 1.099/2001 al Tribunalului Buzau Secția comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata ca instituirea prin lege a judecătorului-sindic nu are semnificatia infiintarii unei instanțe extraordinare. Acesta îndeplinește, în fapt și în drept, atribuțiile președintelui instanței. Totodată se arata ca dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție nu sunt incalcate, în condițiile în care acest text nu prevede numărul căilor de atac.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2001 Tribunalul Buzau - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, art. 7 alin. 1, 2 și 3, precum și ale

art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Silex Impex" - S.R.L. Ostrov într-un dosar având ca obiect soluționarea acțiunii introduse de lichidatorul Societatea Comercială "Expert General" S.R.L. pentru anularea unui contract de concesiune, în urma declarării falite a Societății Comerciale "Agroindustriala Piatra-Ostrov" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 125, privind instanțele judecătorești, ale art. 15 alin. (1), privind universalitatea, ale art. 21, privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. În susținerea excepției de neconstituționalitate se arata ca prevederile legale criticate "creează terților aflați în relații juridice cu societățile comerciale și persoanele fizice împotriva cărora s-a deschis procedura falimentului o situație discriminatorie în ceea ce privește accesul la justiție, compunerea completului de judecată, privarea de căile de atac, în cazul când o asemenea cerere s-ar soluționa pe calea dreptului comun, făcând inoperant controlul exercitat prin instanțele superioare". În conceptia autorului excepției, prin stabilirea în competența judecătorului-sindic a procedurilor prevăzute de

Legea nr. 64/1995 , republicată, "s-a creat o instanța extraordinară cu competența ce excede dreptului comun, incalcandu-se prevederile art. 125 alin. (1), (2) și (3) din Constituție". În ceea ce privește

art. 7 din Legea nr. 64/1995 , republicată, autorul excepției considera ca textul acestuia contravine drepturilor și libertăților prevăzute de art. 21 din Constituție. De asemenea, este contrar și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, "prin instituirea unui singur grad de jurisdicție și a unei singure cai de atac, deși în mod obișnuit un asemenea litigiu suporta jurisdicția normală".

Totodată, se arata în motivarea excepției, "prin art. 11 din aceeași lege se instituie încă o bariera artificiala în exercitarea drepturilor prevăzute" [...], întrucât judecătorul-sindic pronunța o hotărâre definitivă și executorie "a carei suspendare de către instanța de recurs este interzisă, în mod discriminatoriu, de dispozițiile

art. 7 alin. 3 din Legea nr. 64/1995 , republicată".

Tribunalul Buzau - Secția comercială apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca "prevederile

art. 6 din Legea nr. 64/1995

se referă la competența judecătorului-sindic desemnat într-o cauza de faliment, în ceea ce privește toată procedura nu numai cu referire la hotărârile pe care aceasta le pronunța la soluționarea diverselor cereri legate de aceasta procedura".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În fundamentarea acestui punct de vedere se arata ca instituirea prin lege a judecătorului-sindic nu are semnificatia infiintarii unei instanțe extraordinare, competența sa reprezentând, în fapt și în drept, competența tribunalului. În ceea ce privește extinderea competentei judecătorului-sindic la soluționarea altor cereri și acțiuni incidente decât cele de judecare a procedurii propriu-zise, se considera ca aceasta este justificată de necesitatea soluționării cu eficienta și celeritate a acțiunii principale.

Conform aprecierii Guvernului, dreptul la apărare nu este afectat de aceasta extindere a competentei judecătorului-sindic, întrucât soluționarea cererilor incidente se face în conformitate cu regulile generale de procedura. Lipsa caii de atac a apelului nu constituie o încălcare a dreptului la apărare, deoarece "în materie comercială regula o constituie dublul grad de jurisdicție (fond și recurs)". Pe de altă parte, considera Guvernul, reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești se face prin lege, potrivit art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție. În acest sens se face referire și la jurisprudenta Curții Constituționale, care a stabilit ca nici Constituția, nici Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun existenta mai multor grade de jurisdicție în soluționarea cauzelor de natura civilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6, ale art. 7 alin. (1), (2) și (3) și ale

art. 11 din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999 [art. 7 alin. (2) și (3), precum și

art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicată, au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002], care au următorul conținut:

- Art. 6: "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 7, sunt de competența exclusiva a tribunalului în jurisdicția căruia se afla sediul debitorului, care figurează în registrul comerțului, și sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de către președintele tribunalului, în condițiile art. 8.";

- Art. 7 alin. (1), (2) și (3): "(1) Curtea de apel va fi instanța de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 10.

(2) Recursul va fi judecat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorului-sindic, cu excepția celei de respingere a contestației debitorului - facuta în temeiul art. 31 alin. (5) - și a celei prin care se decide intrarea în faliment - pronunțată în condițiile art. 77 -, nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs.";

- Art. 11: "Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii. În condițiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs."

Textele constituționale invocate de autorul excepției, în susținerea acesteia, au următorul cuprins:

- Art. 15 alin. (1): "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege."

A fost, de asemenea, invocată și încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1, cu privire la "dreptul la un proces echitabil", din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text care are următorul conținut: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

Critica de neconstituționalitate a textelor de lege menționate se bazează, în esenta, pe susținerea potrivit căreia instituirea judecătorului-sindic are semnificatia infiintarii unei instanțe extraordinare, iar prin reglementarea numai a caii de atac a recursului se încalcă principiul liberului acces la justiție, părțile fiind private de calea de atac ordinară a apelului, ceea ce contravine și dreptului la un proces echitabil înscris în paragraful 1 al art. 6 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca

Legea nr. 64/1995 , republicată, instituie o procedură specială aplicabilă comercianților - persoane fizice și societăți comerciale - aflați în insolventa.

Faptul ca între organele care aplica procedura reorganizării și lichidării judiciare (conform cap. II din lege) este prevăzut, alături de instanțele judecătorești, și judecătorul-sindic, cu rol important în aplicarea acestei proceduri, nu poate avea semnificatia instituirii unor instanțe extraordinare interzise de

art. 125 alin. (2) din Constituție. În conceptia Legii nr. 64/1995 , republicată, precum și a

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, judecătorul-sindic - numit în aceasta calitate de președintele tribunalului - are statutul juridic al unui judecător al tribunalului, care îndeplinește și alte atribuții decât cele privind activitatea de judecată. De altfel, asa cum prevede alin. (1) al

art. 7 din Legea nr. 64/1995 , republicată, curtea de apel este instanța de recurs pentru hotărârile date de judecătorul-sindic în executarea atribuțiilor sale prevăzute de art. 10.

În ceea ce privește critica privind pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, prin aceea ca legea stabilește aceasta procedura specială fără sa prevadă și calea de atac ordinară a apelului împotriva hotărârilor date de judecătorul-sindic, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Sub acest aspect, prevederile legale criticate nu numai că nu contravin dispozițiilor constituționale, ci sunt în conformitate cu acestea, care, de altfel, lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea competentei instanțelor, a procedurii de judecată, precum și a căilor de atac, asa cum prevăd dispozițiile art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție. De asemenea, nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, din conținutul acestui text nu rezultă obligativitatea existenței mai multor grade de jurisdicție sau a mai multor cai de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate. Jurisprudenta constanta a Curții Constituționale a stabilit, prin mai multe decizii, ca accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege.

În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea retine ca și aceasta este neîntemeiată. În realitate, textul invocat al convenției nu prevede necesitatea unei cai de atac în fața unei instanțe superioare.

Dispozițiile

art. 6 și 7 din Legea nr. 64/1995 , republicată, au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 286 din 30 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2002, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate referitoare la

art. 6 din Legea nr. 64/1995 , republicată, iar prin Decizia nr. 18 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2002, a respins excepția privind neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 64/1995 , republicată. Soluția și considerentele deciziilor menționate sunt valabile și în prezenta cauza, întrucât nu au fost aduse în discuție elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

În legătură cu susținerile autorului excepției privind încălcarea dispozițiilor art. 15 din Constituție, Curtea constata ca aceste prevederi constituționale nu sunt incidente în cauza, întrucât, asa cum s-a arătat, nu se pune problema încălcării unui drept constituțional sau a principiului neretroactivitatii legii civile.

În consecința, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) și (3), precum și ale

art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Silex Impex" - S.R.L. Ostrov în Dosarul nr. 1.099/2001 al Tribunalului Buzau - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2002.