Decizia nr. 286/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, 10, 124 alin. (1) și ale

art. 126 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Simion Vlad în Dosarul nr. 3.842/2001 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ într-un litigiu având ca obiect răspunderea administratorului societății comerciale ajunse în încetare de plati.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 3.842/2001, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, 10, 124 alin. (1) și ale

art. 126 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Simion Vlad.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile art. 6, 10, 124 alin. (1) și ale

art. 126 din Legea nr. 64/1995 , republicată, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece fac posibila interpretarea potrivit căreia o sesizare având ca obiect tragerea la răspundere poate fi soluționată de către însuși autorul sesizării. Astfel, susține autorul excepției, judecătorul sindic este într-o situație privilegiată față de administratorul a cărui tragere la răspundere se solicita.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este nefondata, textele invocate din

Legea nr. 64/1995

neavând nici o tangenta cu principiul consacrat de art. 16 din Constituția României, iar problema interpretării art. 6, 124 și 126 din legea mai sus menționată nu este o problemă de constituționalitate, ci doar de determinare a organului jurisdicțional competent.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată este nefondata, întrucât obiectul acesteia "nu reprezintă dispoziții legale, ci practica judecătorească, respectiv interpretarea realizată de instanțele de fond. Dispozițiile legale criticate stabilesc atribuțiile tribunalului și ale judecătorului sindic în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, iar în ce privește soluționarea cererilor de angajare a răspunderii organelor de conducere ale societății comerciale, art. 124 și

art. 126 din Legea nr. 64/1995

stabilesc ca aceasta intră în competența tribunalului".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6, art. 10, art. 124 alin. (1) și ale

art. 126 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Aceste dispoziții au următorul cuprins:

- Art. 6: "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 7, sunt de competența exclusiva a tribunalului în jurisdicția căruia se afla sediul debitorului, care figurează în registrul comerțului, și sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de către președintele tribunalului, în condițiile art. 8.";

- Art. 10: "Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi sunt:

a) darea hotărârii de deschidere a procedurii;

b) judecarea contestației debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii;

c) desemnarea, prin hotărâre, a administratorului sau lichidatorului, stabilirea atribuțiilor acestora, controlul asupra activității lor și, dacă este cazul, înlocuirea lor;

d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-și mai conduce activitatea;

e) judecarea acțiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

f) judecarea contestațiilor debitorului ori ale creditorilor împotriva măsurilor luate de administrator sau de lichidator;

g) confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;

h) hotărârea de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare;

i) soluționarea obiectiilor la rapoartele semestriale și la cel final ale administratorului sau ale lichidatorului;

j) darea hotărârii de închidere a procedurii";

- Art. 124 alin. (1): "Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societății pe acțiuni sau al societății cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plati, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori - care au contribuit la ajungerea societății în aceasta situație, prin una dintre următoarele fapte: [...]";

- Art. 126: "În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 124, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de către oricare dintre creditori, de camera de comerț și industrie teritorială sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, și va dispune măsuri asiguratorii."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă. Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, pe care autorul excepției îl invoca în susținerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate, se referă exclusiv la egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu și la raporturile dintre cetățeni și autoritățile publice ori reprezentanții acestora (de exemplu: Decizia Curții Constituționale nr. 77 din 22 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 7 octombrie 1997, sau Decizia nr. 487 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 10 februarie 1998).

Autorul excepției critica de fapt interpretarea data de tribunal dispozițiilor

Legii nr. 64/1995 , conform cărora competența materială de a soluționa sesizările care au ca obiect angajarea răspunderii organelor de conducere ale societății comerciale ajunse în încetare de plati aparține judecătorului-sindic. Sub acest aspect autorul considera ca textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale, invocate în susținerea excepției, pentru faptul ca fac posibila o asemenea interpretare.

Examinând aceste sustineri Curtea Constituțională constata ca textul

art. 124 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, dispune în mod explicit ca numai tribunalul poate hotărî obligarea membrilor conducerii societății comerciale, ajunsă în încetare de plati din cauza faptelor lor păgubitoare, la suportarea unei părți din pasivul acesteia. De altfel, interpretarea legii nu poate face obiectul contenciosului constituțional, întrucât, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, "...Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, 10, 124 alin. (1) și ale

art. 126 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Simion Vlad în dosarul nr. 3.842/2001 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2001.