Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 358/2002

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11, 12 și art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, , astfel cum a fost modificată ulterior

prezumat în vigoare republicat

Data actului
12 decembrie 2002
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 187 din 25 martie 2003 (republicare)
Citat de
4 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 17.122 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Modifică 1

  • Decizia nr. 248/2002 17 septembrie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, art. 7 alin. (1),…

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 64/1995 22 iunie 1995 (prevederi anume) privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11, 12 și

art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Caruz Brăila Import-Export" S.R.L. în dosarele nr. 280/2002 și nr. 283/2002 ale Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal făcut în Dosarul nr. 235C/2002 răspund Societatea Comercială "Caruz Brăila ImportExport" - S.R.L., autor al excepției, reprezentată prin consilier juridic Nicolae Tino, și Regia Autonomă "Administrația Zonei Libere Brăila", reprezentată prin avocat Danut Romica Artene, lipsind Camera de Comerț, Industrie și Agricultura Brăila, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune apelul și în Dosarul nr. 237C/2002, la care răspund aceleași părți ca și în dosarul precedent, lipsa fiind Camera de Comerț, Industrie și Agricultura Brăila, față de care, de asemenea, procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 237C/2002 la Dosarul nr. 235C/2002, având în vedere ca ambele au același obiect al excepției de neconstituționalitate, aceleași părți, cu aceeași calitate procesuala, și ca exista o strânsă legătură în ceea ce privește obiectul și cauza fiecăreia dintre aceste pricini.

Autorul excepției, partea prezenta și Ministerul Public sunt de acord cu măsura conexarii.

Fața de acestea, pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 237C/2002 la Dosarul nr. 235C/2002, care este primul înregistrat.

Având cuvântul, în fond, Societatea Comercială "Caruz Brăila Import-Export" - S.R.L. susține ca prin dispozițiile legale criticate nu se asigura accesul la justiție al debitorului, printr-o cale efectivă de atac împotriva încheierii de deschidere a procedurii și împotriva celorlalte hotărâri pronunțate de judecătorul-sindic, în condițiile în care hotărârile sunt definitive și executorii. Pe de altă parte, legea nu prevede obligativitatea înlocuirii judecătorului-sindic în caz de incompatibilitate, ceea ce încalcă dreptul la un proces impartial. Se susține ca textele de lege sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 20 alin. (2), care determina prevalenta art. 5.9 din Documentul Uniunii de la Copenhaga a Conferintei asupra dimensiunii umane a CSCE, referitoare la protecția egala în fața legii, care trebuie să fie garantată prin norme de drept, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare și ale art. 26 alin. (1) referitoare la dreptul la intimitate, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca, în principal, problematica abordata releva aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea legii, asupra cărora Curtea nu se poate pronunța, potrivit

art. 2 din Legea nr. 47/1992

pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. În ceea ce privește dispozițiile

art. 11, 12 și 31 din Legea nr. 64/1995 , republicată, susține că nu împiedica accesul la justiție și la o cale de atac.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 27 mai 2002, pronunțate în dosarele nr. 280/2002 și nr. 283/2002, Curtea de Apel Galați Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11, 12 și

art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Caruz Brăila Import-Export" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca prin dispozițiile legale criticate nu se asigura accesul la justiție al debitorului, printr-o cale efectivă de atac împotriva încheierii de deschidere a procedurii și împotriva celorlalte hotărâri pronunțate de judecătorul-sindic, în condițiile în care aceste hotărâri sunt definitive și executorii, textele de lege criticate contravenind astfel dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 21 și 128 din Constituție, precum și "art. 6 pct. 1 și pct. 3 lit. a) și b) din Convenția europeană a drepturilor omului". Pe de altă parte, legea nu prevede obligativitatea înlocuirii judecătorului-sindic în caz de incompatibilitate, ceea ce încalcă dreptul debitorului la un proces impartial.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:

"În accepțiunea autorilor excepțiilor,

art. 11 din Legea nr. 64/1995

încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție datorită caracterului executoriu al hotărârilor judecătorului-sindic și limitării exercitării căilor de atac. [...] Potrivit art. 128 din Constituție, legiuitorul stabilește atât căile de atac, cat și modalitatea folosirii acestora. În virtutea acestor dispoziții constituționale, existenta unor proceduri speciale poate determina și instituirea unor reglementări corespunzătoare, care să atribuie caracter definitiv, executoriu unei hotărâri judecătorești ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea căilor de atac. [...] Referitor la art. 12, autorul excepției apreciază ca se încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu privire la dreptul de a fi judecat de o instanța impartiala, deoarece măsura înlocuirii judecătorului-sindic trebuie să fie luată în caz de incompatibilitate și, deci, nu poate fi reglementată ca o simpla posibilitate.

În raport cu cele susținute, trebuie observat ca art. 12 transpune intenția legiuitorului de înlocuire a judecătorului-sindic, dar din cu totul alte motive decât incompatibilitatea, [...] ce vizează un moment anterior desemnării judecătorului-sindic. Aceste motive sunt lăsate la aprecierea instanței, care poate să dispună sau nu înlocuirea printr-o încheiere motivată. Ca atare, nu se încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului."

Președintele Camerei Deputaților considera, de asemenea, ca art. 31 alin. (1) și (3), vizat de autorul excepției, nu încalcă prevederile Legii fundamentale, deoarece "hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate cu recurs în condițiile art. 11 din lege".

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază, de asemenea, ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:

"Din analiza textului legal invederat rezultă ca hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii și ca pot fi atacate cu recurs, în condițiile legii. [...]

În ce privește art. 12 [...] trebuie menționat, înainte de toate, ca dispozițiile

Legii nr. 64/1995

au, în mare măsura, caracter de norme procesuale și ca, în conformitate cu prevederile art. 128 din lege, acestea se completează cu prevederile Codului de procedura civilă.

Prin urmare, atât la desemnarea judecătorului-sindic, cat și pe toată durata funcționarii sale, observarea regulilor relative la incompatibilitate, abținere sau recuzare este absolut obligatorie, aplicarea urmând a se face în conformitate cu prevederile citate ale Codului de procedura civilă.

Prevederile art. 12 vizează cu totul alte aspecte și constituie un instrument eficient pentru derularea în cele mai bune condiții a procedurii. Astfel, în cazul în care, din analiza desfășurării procedurii, se constata deficiente importante în exercitarea mandatului judecătorului-sindic, se va putea decide înlocuirea acestuia, pentru remedierea situației și pentru îmbunătățirea parametrilor de desfășurare a procedurii."

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere exprimate de președintele Camerei Deputaților și de Guvern, rapoartele judecătorului-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 și

art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, precum și cele ale art. 11 din legea republicată, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, care au următorul conținut:

- Art. 11: "Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii. În condițiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs.";

- Art. 12: "În orice stadiu al procedurii, tribunalul poate înlocui pe un judecător-sindic cu altul, prin încheiere motivată, data în Camera de consiliu.";

- Art. 31 alin. (1) și (3): "(1) Dacă cererea debitorului corespunde condițiilor stabilite la art. 25, 26 și 28, judecătorul-sindic va pronunța o sentinta de deschidere a procedurii, pe care o va notifica în condițiile art. 58^1. În cazul în care creditorii se opun deschiderii procedurii în termen de 25 de zile de la emiterea notificării, judecătorul-sindic îi va cita, împreună cu debitorul, la o ședința în urma căreia va soluționa, deodată, printr-o încheiere, toate opozițiile. [...]

(3) Dacă, în termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contesta ca ar fi în stare de insolventa, în condițiile stabilite la art. 29, judecătorul-sindic va tine, în termen de 10 zile, o ședința la care vor fi citați creditorii care au introdus cererea, debitorul, camera de comerț și industrie teritorială, respectiv asociația cooperatista teritorială sau, după caz, naționala."

Autorul excepției, asa cum rezultă din cererea formulată în susținerea excepției, considera ca dispozițiile legale criticate sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 21 și 128 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

A fost, de asemenea, invocată și încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care au următorul conținut: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției. [...]

3. Orice acuzat are, în special, dreptul: [...]

b) sa dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale."

Examinând excepția, Curtea constata ca s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 64/1995 , republicată și modificată, prin Decizia nr. 248 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 17 octombrie 2002, respingând excepția ca neîntemeiată, cu motivarea ca prevederile legale menționate sunt în concordanta cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție, care lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea competentelor instanțelor, a procedurii de judecată, precum și a căilor de atac. S-a statuat, de asemenea, că nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece acestea nu prevăd obligativitatea mai multor grade de jurisdicție sau a mai multor cai de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate. Soluția și considerentele acelei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale. Mai mult, în prezenta speta, Curtea retine ca însuși textul legal criticat prevede că hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic pot fi atacate cu recurs, iar împotriva hotărârii de deschidere a procedurii - vizata de autorul excepției partea interesată are deschisă calea opoziției care, potrivit art. 31 alin. (1) din lege, va fi soluționată de judecătorul-sindic prin încheiere.

Prevederile criticate nu sunt contrare nici dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât prin limitarea numărului căilor de atac nu se aduce atingere principiului egalității. În jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat ca principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât la situații diferite poate exista un tratament juridic diferit.

În ceea ce privește susținerea ca sunt incalcate dispozițiile art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constata ca acestea nu au aplicabilitate în cauza, deoarece se referă la drepturi procesuale ale persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.

Este, de asemenea, nefondata critica potrivit căreia prevederile art. 12 din lege ar permite ca desfășurarea procedurii să se facă înaintea unui judecător-sindic incompatibil, incalcandu-se în felul acesta dreptul părților de a fi judecate de un judecător impartial. Curtea retine ca dispozițiile

Legii nr. 64/1995

au, în mare măsura, caracter de norme procesuale și ca, în conformitate cu art. 128 din aceeași lege, acestea se completează cu prevederile Codului de procedura civilă. Prin urmare, partea interesată poate să invoce, în orice moment al procedurii, incompatibilitatea judecătorului-sindic, iar cererea de înlocuire a judecătorului, pe acest temei, să fie soluționată în conformitate cu normele Codului de procedura civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11, 12 și

art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 64/1995 , republicată, astfel cum a fost modificată ulterior, excepție ridicată de Societatea Comercială "Caruz Brăila Import-Export" - S.R.L. în dosarele nr. 280/2002 și nr. 283/2002 ale Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2002.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent șef,
Claudia Miu
──────────────

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.