Decizia nr. 86/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 81 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultura din Targu Mures în Dosarul nr. 3.332/2000 al Tribunalului Mures.

La apelul nominal a răspuns avocat Horatiu Coprean, în calitate de reprezentant al autorului excepției, precum și Georgeta Frincian.

Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, arătând în esenta ca dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 și 128 din Constituție, ca urmare a suprimării caii de atac a apelului în materia soluționării conflictelor și litigiilor de muncă.

Georgeta Frincian solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, apreciind ca dispozițiile

art. 81 din Legea nr. 168/1999

nu încalcă prevederile art. 21 și 128 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.332/2000, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 81 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultura din Targu Mures.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 și 128 din Constituție, precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul Mures, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile criticate "aduc atingere accesului liber la justiție, care presupune parcurgerea a minimum doua grade de jurisdicție".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, arătând ca dispozițiile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, deoarece "reglementările în materie ale legii ordinare, cu caracter general sau special, permit ca, de regula, instanța de control judiciar, respectiv de recurs, sa pronunțe o soluție proprie asupra fondului cauzei".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 81 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Acest text de lege are următorul conținut: "(1) În caz de admitere a recursului, instanța va judeca în fond cauza.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situații:

a) soluționarea cauzei de instanța de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competența;

b) judecata de fond a avut loc în lipsa părții care nu a fost legal citata."

Autorul excepției susține ca acest text de lege încalcă următoarele dispoziții constituționale:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

De asemenea, se considera ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Astfel, dispozițiile

art. 81 din Legea nr. 168/1999

nu ingradesc accesul liber la justiție, ci, dimpotriva, permit soluționarea litigiilor de muncă de către instanțele judecătorești atât în fond, cat și în recurs. Utilizarea unei singure cai de atac ordinare - recursul - cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevăzut de Codul de procedură civilă, precum și suprimarea caii de atac a apelului prevăzută de dispozițiile legale criticate au ca finalitate doar asigurarea celeritatii soluționării unor asemenea litigii, iar nu încălcarea dreptului fundamental privind accesul liber la justiție. Totodată Curtea retine, din perspectiva art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", precum și a art. 128 din Constituție, în temeiul căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", ca Legea fundamentală a lăsat în competența autorității legiuitoare [care, potrivit art. 58 alin. (1), este Parlamentul] sa reglementeze "competența", "procedura", precum și "căile de atac", în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate.

În practica judiciară a Curții Constituționale s-a decis în mod constant ca accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul "la toate structurile judecătorești - judecătorii, tribunale, curți de apel, Curtea Suprema de Justiție - și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite" (Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996).

Prevederile art. 128 din Constituție stabilesc dreptul părților interesate și al societății - reprezentate prin Ministerul Public - de a exercita împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac prevăzute de lege, dar aceasta nu înseamnă, astfel cum susține autorul excepției, reglementarea constituțională a principiului dublului grad de jurisdicție. De altfel nici prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și nici cele ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile omului la care România este parte nu instituie, în materie civilă, principiul dublului grad de jurisdicție. Este adevărat ca, de exemplu, art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnata penal, dar, pe de altă parte, nu exista obligativitatea extinderii acestui principiu și în materie civilă.

Curtea constata ca este neîntemeiată și susținerea privind încălcarea art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ce consacra dreptul persoanei la un proces echitabil. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea a stabilit ca "în sensul practicii instanței europene conceptul de «proces echitabil» nu implica în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdicție, a unor cai de atac al hotărârilor judecătorești, nici, pe cale de consecința, posibilitatea exercitării acestor cai de atac - inclusiv a celor extraordinare - de către toate părțile din proces".

În sfârșit, se constată că prin mai multe decizii Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 81 din Legea nr. 168/1999

(de exemplu, prin Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001).

Considerentele pe care s-au bazat soluțiile anterioare ale Curții Constituționale sunt valabile și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 81 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Camera de Comerț, Industrie și Agricultura din Targu Mures în Dosarul nr. 3.332/2000 al Tribunalului Mures.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2001.