Decizia nr. 171/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Emilia Panait în Dosarul nr. 1.007/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, Emilia Panait și Societatea Naționala de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" - S.A. din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca instanțele judecătorești care exercită potrivit legii jurisdicția în materia conflictelor de muncă nu pot fi încadrate în noțiunea de instanțe extraordinare în sensul art. 125 alin. (2) din Constituție, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.007/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată, prin apărător, de Emilia Panait. Obiectul litigiului în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate îl constituie cererea formulată de Societatea Naționala de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" - S.A. din București pentru suspendarea executării sentinței civile nr. 10.185 din 23 iunie 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în soluționarea unui conflict individual de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 71 din Legea nr. 168/1999 , dispunând ca prin lege să se stabilească instanțele judecătorești competente să soluționeze conflictele de muncă, încalcă prevederile art. 125 alin. (2) din Constituție, care interzic înființarea de instanțe extraordinare.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este nefondata, întrucât

art. 71 din Legea nr. 168/1999

nu contravine prevederilor constituționale ale art. 125 alin. (2). "Prin acest text de lege - arata instanța - nu se dispune înființarea de instanțe extraordinare, ci stabilirea unor instanțe judecătorești competente sa judece cereri referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, iar conform art. 125 alin. (1) și (3) din Constituție, instanțele judecătorești, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege."

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "Dispoziția art. 71 din lege nu este altceva decât o norma de trimitere la o alta lege, care poate fi cea de organizare judecătorească, Codul de procedură civilă ori o alta reglementare legală. Aceasta reprezintă însă un aspect de aplicare a legii și, nicidecum, un element al contenciosului constituțional". Se mai arata ca "Instanțele judecătorești ce vor exercita, potrivit legii, jurisdicția în materia conflictelor de muncă nu pot fi încadrate în noțiunea de instanțe extraordinare, utilizata de art. 125 alin. (2) din Constituție". Trimiterea expresă la lege pentru stabilirea instanțelor competente sa judece cererile pentru soluționarea conflictelor de drepturi este conformă prevederilor constituționale ale art. 123 alin. (1) și ale art. 125 alin. (3), iar "instanțele judecătorești avute în vedere de

Legea nr. 168/1999

se încadrează în sfera autorității judecătorești, asa cum aceasta este reglementată de Constituție".

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază, de asemenea, ca excepția ridicată este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanta cu prevederile art. 125 alin. (1) și (2) din Constituție. De asemenea, se arata ca, "În concordanta cu prevederile

art. 71 din Legea nr. 168/1999 ,

Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , prevede, la art. 13 alin. 3, art. 15 alin. 1^1 și art. 17 alin. 1^1 , crearea de secții, precum și de complete specializate pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Aceste secții și complete vor funcționa în structura instanțelor ordinare și nu pot fi calificate ca instanțe extraordinare".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 71 din Legea nr. 168/1999 , care au următoarea redactare: "Instanțele judecătorești competente sa judece cereri referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege."

Autorul excepției considera ca acest text de lege prevede posibilitatea infiintarii unor instanțe extraordinare și ca astfel sunt incalcate prevederile art. 125 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare".

Legea nr. 168/1999

reglementează soluționarea celor două categorii de conflicte de muncă, respectiv conflictele de interese și conflictele de drepturi. Potrivit art. 70 din lege, "Conflictele de drepturi se soluționează de către instanțele judecătorești". Este evident ca acest text de lege nu prevede înființarea unor noi instanțe extraordinare, ci are în vedere instanțele care compun autoritatea judecătorească în sensul prevederilor art. 125 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".

Nici

art. 71 din Legea nr. 168/1999

nu se referă la înființarea altor instanțe, ci doar la stabilirea prin lege a instanțelor competente, dintre cele existente, să soluționeze conflicte de drepturi, și aceasta în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a crea posibilitatea soluționării conflictelor de muncă de către instanțe (secții sau complete) specializate în materie, tocmai în vederea infaptuirii în mai bune condiții a actului de justiție.

Faptul ca dispozițiile

art. 71 din Legea nr. 168/1999

nu vizează înființarea unor instanțe extraordinare rezultă și din modul de punere în aplicare. Astfel, în executarea lor a fost emisă

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească. Prin aceasta ordonanța, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, la

art. 13 din Legea nr. 92/1992

a fost introdus alin. 3 cu următorul cuprins: "Ministrul justiției stabilește instanțele la care funcționează secții maritime și fluviale, precum și secții pentru conflicte de muncă și litigii de muncă ori de asigurări sociale, în raport cu volumul de activitate și cu natura cauzelor deduse judecații", iar la art. 15 s-a introdus alin. 1^1 în următoarea redactare: "La instanțele cu volum mic de cauze privind conflictele de muncă și litigiile de muncă, precum și de asigurări sociale, la care nu funcționează astfel de secții, pentru judecarea acestor cauze se constituie complete specializate. Complete specializate se pot constitui și pentru judecarea cauzelor în alte materii."

În consecința, dispozițiile legale criticate nu contravin art. 125 alin. (2) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Emilia Panait în Dosarul nr. 1.007/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2000.