Decizia nr. 526/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Moisescu și Ion Vintilescu în Dosarul nr. 624/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Elena Moisescu, precum și apărătorul ales al ambilor autori, cu delegație la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate aduc atingere liberului acces la justiție, deoarece permit ca reformarea unei hotărâri judecătorești să se soluționeze de aceeași instanță care s-a pronunțat anterior asupra cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece asupra dispozițiilor legale criticate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 361/2005 , ocazie cu care a constatat că sunt constituționale. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 624/2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 493/2004

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Elena Moisescu și Ion Vintilescu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect anularea unui titlu de proprietate în calea de atac a recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate, potrivit cărora normele privitoare la competență sunt de imediată aplicare, contravin art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece legiuitorul s-a îndepărtat de soluția consacrată de Codul de procedură civilă, așa cum a fost modificat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 . Astfel, potrivit art. 725 alin. 2 din Codul de procedură civilă, "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de casare cu trimitere, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile". Or, în raport de aceste dispoziții, legiuitorul nu a luat în considerare riscul ca, prin noua reglementare, o cale de atac să fie judecată de aceeași instanță care a pronunțat hotărârea atacată. Această împrejurare este, în opinia autorilor, de natură a bloca accesul liber la justiție în ce privește exercitarea căilor de atac de reformare, de esența cărora este împrejurarea că hotărârea judecătorească este supusă controlului judiciar, pe calea apelului ori recursului, la instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece liberul acces la justiție presupune, între altele, posibilitatea efectivă oferită justițiabilului de a supune o hotărâre judecătorească controlului unei instanțe superioare. Or, recursul, ca și cale de atac legală, nu se poate abate de la această regulă, deoarece instanța de control nu poate fi aceeași instanță care a pronunțat hotărârea atacată.

Prin dispozițiile tranzitorii criticate de autorii excepției se neagă dreptul liberului acces la justiție, câtă vreme modificarea competenței de soluționare a recursului - intervenită în timpul soluționării cauzei - a făcut ca cele două căi de atac, diferite ca natură și conținut, să fie soluționate de către aceeași instanță.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, legiuitorul ordinar este îndreptățit să adopte reguli de procedură și competență a instanțelor judecătorești cu caracter general sau special ori de aplicabilitate tranzitorie.

Legea nr. 493/2004

a urmărit deblocarea activității instanței supreme, survenită printr-o reglementare anterioară potrivit căreia i se atribuise competența exclusivă de judecare a recursurilor, iar dispozițiile legale criticate au în vedere folosirea căii de atac a recursului în condițiile legii, și nu în afara ei, nefiind de natură a aduce atingere în vreun fel liberului acces la justiție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul, în considerarea unor situații particulare, poate institui reguli speciale de procedură, precum și modalități specifice de exercitare a drepturilor procedurale. Judecătorul spune dreptul, dar numai în formele și condițiile procedurale instituite de lege.

Totodată, în raport de obiectul și natura diferitelor litigii, a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ce urmează a fi apărate prin acțiuni în justiție, legiuitorul, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, poate elabora norme diferite privind procedura de sesizare a instanțelor judecătorești și de judecată, cu condiția să nu îngrădească exercițiul dreptului de acces liber la justiție. Or, dispozițiile legale criticate, prin care s-a stabilit competența instanțelor în judecarea căilor de atac, nu contravin normelor și principiilor consacrate de Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Deși instanța de contencios constituțional a fost sesizată cu dispozițiile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 493/2004 , se poate constata că acest act normativ are articol unic și se referă la modificarea

art. II alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 . Prin urmare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. II alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 493/2004

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, care au următorul conținut: "Căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de urgență."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind exercitarea neîngrădită a dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor legitime.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității

art. II alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 , așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 493/2004 , s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 361 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 22 august 2005, prilej cu care a statuat că acestea sunt constituționale. Astfel, dispozițiile legale criticate reglementează modificarea competenței de soluționare a căilor de atac și aplicarea de îndată a noilor norme.

Așadar, acestea sunt norme de procedură iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, este la latitudinea legiuitorului reglementarea competenței, a procedurii și a căilor de atac.

Pe de altă parte, Curtea constată că din dispozițiile și principiile constituționale nu reiese competența instanței supreme de a soluționa toate recursurile.

În realitate, este vorba despre reglementarea unor situații tranzitorii, reglementare care nu îngrădește accesul liber la justiție, întrucât căile de atac respective - apelul și recursul - se soluționează de complete diferite, asigurându-se astfel respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004

pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Moisescu și Ion Vintilescu în Dosarul nr. 624/2005 al Curții de Apel București- Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2005.