Decizia nr. 511/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sartex Gaz" - S.A. din Gulia în Dosarul nr. 3/F/2005 al Tribunalului Dâmbovița - judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură, iar legiuitorul este abilitat să stabilească o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în considerarea unor situații deosebite, fără ca prin aceasta să contravină Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3/F/2005, Tribunalul Dâmbovița - judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului. Excepția a fost ridicată de către Societatea Comercială "Sartex Gaz" - S.A. din Gulia, comuna Tărtășești, cu prilejul soluționării unei cereri de declanșare a procedurii judiciare și falimentului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în mod sumar, că dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 64/1995

contravin prevederilor art. 135 și 136 din Constituție, fiind contrarii principiilor economiei de piață și ocrotirii și garantării proprietății private. "Prin aceste dispoziții se aduce atingere și art. 44 din Constituția României, ce garantează dreptul de proprietate privată al societății noastre comerciale, patrimoniul societății fiind atins în mod grav".

Tribunalul Dâmbovița - judecătorul-sindic arată că "precizările acuzate de debitoare ca fiind neconstituționale sunt cele ale

art. 29 în redactarea anterioară republicării Legii nr. 64/1995

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066/17.11.2004". Cu privire la acest articol, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că, "întrucât

art. 29 din Legea nr. 64/1995

reglementează dreptul creditorului de a cere deschiderea procedurii prevăzute de această lege împotriva debitorului aflat în insolvență timp de cel puțin 30 de zile, iar scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului unor asemenea debitori, prevederile acestui articol nu încalcă dreptul de proprietate privată garantat prin Constituție și nu aduce atingere principiilor economiei de piață".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Astfel, "scopul reglementării contestate este de a institui o procedură pentru plata pasivului debitorului în încetare de plăți, fie prin reorganizarea întreprinderii și activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Prin procedura reorganizării judiciare și a falimentului nu se urmărește, ca în dreptul comun, stabilirea existenței unui drept de creanță și a obligației corelative de plată, ci executarea unor creanțe certe, lichide și exigibile". Declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului este condiționată de caracterul creanțelor și de cuantumul minim al acestora. Numai creditorii care îndeplinesc toate condițiile prevăzute de

art. 36 din Legea nr. 64/1995

pot formula în fața instanței de judecată o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului unui debitor care, de asemenea, se încadrează în condițiile prevăzute de aceleași dispoziții legale. "Este adevărat că declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului atrage o limitare a dreptului de proprietate al debitorului, dar această limitare intervine ca urmare a nerespectării de către comerciant a obligațiilor de plată, deci a drepturilor corelative ale creditorilor, or, dreptul de proprietate și prerogativele acestuia trebuie exercitate în condițiile legii, ținând cont și de dispozițiile art. 1718 din Codul civil, care instituie gajul general asupra bunurilor debitorului pentru urmărirea creanțelor creditorilor". De altfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci un drept comportând ingerințe".

Avocatul Poporului arată că textul criticat este constituțional. Astfel "procedura reorganizării judiciare și a falimentului este una specială, prin care se urmărește executarea unei creanțe certe, lichide și exigibile față de un debitor care nu numai că nu își îndeplinește de bunăvoie obligația de plată, ci se află, timp de 30 de zile, în stare de insolvență. [...] Dreptul formulării cererii introductive pentru declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului este condiționat de caracterul creanțelor și de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanță și indiferent de valoare". Cu privire la critica față de art. 135 din Constituție, "prin dispozițiile criticate se asigură respectarea întocmai a obligației statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Deși autorul excepției se referă la

art. 29 din Legea nr. 64/1995 , din motivarea sa reiese că, în realitate, acesta critică dispozițiile acestui articol în forma legii anterioară republicării din data de 17 noiembrie 2004. În actuala formulare a legii, textul criticat de autorul excepției corespunde

art. 36 din Legea nr. 64/1995 . Așadar, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările ulterioare, dispoziții potrivit cărora:

"(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanțe certe, lichide și exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvență din cauza încetării plăților față de acesta timp de cel puțin 30 de zile, în următoarele condiții:

a) dacă creanțele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligaționale civile, acestea trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive;

b) în celelalte cazuri creanțele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;

c) în cazul unui creditor care deține creanțe din ambele categorii menționate la lit. a) și b), cuantumul total al creanțelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive.

(2) Dacă între momentul formulării cererii de către un creditor și cel al judecării acestei cereri de către judecătorul-sindic sunt formulate cereri de către alți creditori, judecătorul-sindic va dispune conexarea acestora și va stabili îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanțelor în raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.

(3) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu același obiect, vor fi conexate la primul dosar."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea drepturilor art. 44 alin. (1) și (2), art. 135 și 136 din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 44 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.";

- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;

e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene.";

- Art. 136: "(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.

(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale în cauză au mai format obiect al controlului de constituționalitate.

Astfel, în

Decizia nr. 190 din 31 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 24 mai 2005, și în

Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate prevăd condițiile în care un creditor poate introduce la tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului unui debitor persoană juridică.

Scopul

Legii nr. 64/1995

este, potrivit art. 2, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plăți, fie prin reorganizarea întreprinderii și activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Procedura reorganizării judiciare și a falimentului reglementată de

Legea nr. 64/1995

este una specială, prin care nu se urmărește, ca în dreptul comun, stabilirea existenței unui drept de creanță și a obligației corelative de plată, ci executarea unor creanțe certe, lichide și exigibile față de un debitor care nu numai că nu-și îndeplinește de bunăvoie obligația de plată, ci se află, timp de cel puțin 30 de zile, în incapacitate vădită de plată, deci în stare de insolvență.

Astfel, Curtea a constatat că dreptul formulării cererii introductive pentru declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului este condiționat de caracterul creanțelor și de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanță și indiferent de valoare.

În sfârșit, Curtea a reținut că procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995

a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu și-a executat voluntar obligațiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în condițiile în care, în ceea ce-l privește, era ținut de existența unor creanțe certe, lichide și exigibile, ci s-a asigurat protecția dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanțe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici.

Așa fiind, dreptul de proprietate privată, prevăzut de art. 44 alin. (1) teza întâi și alin. (2) teza întâi și de art. 136 alin. (5) din Constituție, nu este încălcat prin dispozițiile legale criticate. Acestea nu contravin nici prevederilor constituționale ale art. 135, ci, dimpotrivă, asigură respectarea întocmai a obligației statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

De altfel, dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură. Or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", legiuitorul este abilitat să stabilească o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în considerarea unor situații deosebite, fără ca prin aceasta să contravină Legii fundamentale.

Întrucât nu există elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie, considerentele și soluția deciziilor menționate rămân valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Sartex Gaz" - S.A. din Gulia în Dosarul nr. 3/F/2005 al Tribunalului Dâmbovița - judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2005.