Decizia nr. 190/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29, art. 31, art. 34 și

art. 77 din Legea nr. 64/1995 , excepție ridicată de Anastasia Bancu în Dosarul nr. 18/F/2003 al Tribunalului Călărași.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic Alina Lisabela Caloian, pentru Banca de Export-Import a României "Eximbank" - S.A., și consilier juridic Zabalovici Cosmin, pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează asupra cererii formulate de autorul excepției privind acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare. În motivarea cererii Anastasia Bancu arată că a luat cunoștință de citații la 28 martie 2005, dată la care a sosit din provincie, fiind în imposibilitate de a-și pregăti susținerea excepției. Față de această solicitare, magistratul-asistent precizează că procedura de citare a autorului excepției a fost legal îndeplinită atât în baza dispozițiilor Codului de procedură civilă, cât și în baza prevederilor speciale ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții Constituționale. În ambele cazuri comunicarea citației s-a făcut cu respectarea intervalului de 5 zile înaintea termenului de judecată, prevăzut de art. 89 din Codul de procedură civilă.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, deoarece procedura de citare s-a făcut cu respectarea prevederilor legale.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare, întrucât înștiințarea părților pentru termenul de judecată s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale.

Având cuvântul, pe fond, reprezentantul Băncii de Export-Import a României "Eximbank" - S.A. solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate ca fiind neconstituționale nu au legătură cu prevederile constituționale invocate în susținerea excepției.

Reprezentantul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Mai arată că autorul excepției nu are calitate de parte în proces, ci de asociat unic al Societății Comerciale "Mimi" - S.R.L., precum și că instanța de judecată nu și-a îndeplinit obligația legală privind exprimarea opiniei asupra excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Se arată că prevederile criticate ca fiind neconstituționale sunt în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Constituție, potrivit cărora accesul persoanei la o activitate economică este liber, în condițiile legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 18/F/2003, Tribunalul Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29, art. 31 și

art. 77 din Legea nr. 64/1995 , excepție ridicată de Anastasia Bancu într-o cauză având ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, formulată în baza

Legii nr. 64/1995 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 29, art. 31, art. 34 și

art. 77 din Legea nr. 64/1995

contravin prevederilor "art. 44^1 din Constituția României [devenit art. 45 după republicare], intitulat «Libertatea economică», care instituie accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și stabilește că aceste drepturi fundamentale ale persoanei sunt garantate", și ale "art. 134 din Constituție [devenit art. 135], intitulat «Economia», care stabilește în alin. (1) că economia României este o economie de piață, bazată pe liberă inițiativă și concurență, iar alin. (2) impune obligația statului român de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

Autorul excepției mai susține că prevederile criticate contravin "art. 41^1 din Constituție, întrucât, prin posibilitatea care i se oferă altei entități de a deschide o procedură a falimentului și de a dizolva o societate comercială, fără voința asociaților sau acționarilor, îngrădește și chiar poate anula dreptul cetățenilor de a exercita o activitate economică bazată pe liberă inițiativă". Totodată, autorul excepției consideră că prevederile legale sunt contrare și "art. 134 din Constituție prin faptul că afectează obligația statului de a asigura libertatea comerțului și protecția concurenței loiale".

Tribunalul Călărași nu și-a formulat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, referitor la

Legea nr. 64/1995 , că "a fost adoptată pentru promovarea drepturilor și intereselor legitime prin îndeplinirea obligațiilor corespunzătoare de plată, și nu pentru a crea posibilitatea încălcării altor drepturi recunoscute de lege". În acest context se precizează că, în temeiul prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1) și art. 126 alin. (2), competența în materie a instanțelor judecătorești a fost stabilită prin lege.

Guvernul precizează că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate de către Curtea Constituțională. Sunt menționate în acest sens deciziile nr. 297 din 6 noiembrie 2001 și nr. 332 din 16 septembrie 2004.

Avocatul Poporului consideră că "sesizarea Curții Constituționale prin Încheierea din 22 octombrie 2004 a Tribunalului Călărași nu este legală".

Se arată că, întrucât instanța de judecată nu și-a formulat opinia asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29, art. 31, art. 34 și

art. 77 din Legea nr. 64/1995 , au fost încălcate prevederile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 29, 31, 34 și 77 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 82/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Dispozițiile criticate au fost modificate și completate prin

Legea nr. 149/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004. Ulterior,

Legea nr. 64/1995

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, textele criticate fiind preluate cu același conținut dar cu o numerotare diferită. Astfel, art. 29 a devenit art. 36, art. 31 a devenit art. 38, art. 34 a devenit art. 41, iar art. 77 a devenit art. 106.

În consecință, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 36, art. 38, art. 41 și

art. 106 din Legea nr. 64/1995 , care au următorul conținut:

- Art. 36: "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanțe certe, lichide și exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvență din cauza încetării plăților față de acesta timp de cel puțin 30 de zile, în următoarele condiții:

a) dacă creanțele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligaționale civile, acestea trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive;

b) în celelalte cazuri creanțele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;

c) în cazul unui creditor care deține creanțe din ambele categorii menționate la lit. a) și b), cuantumul total al creanțelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive.

(2) Dacă între momentul formulării cererii de către un creditor și cel al judecării acestei cereri de către judecătorul-sindic sunt formulate cereri de către alți creditori, judecătorul -sindic va dispune conexarea acestora și va stabili îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanțelor în raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.

(3) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu același obiect, vor fi conexate la primul dosar.";

- Art. 38: "(1) Dacă cererea debitorului corespunde condițiilor stabilite la art. 32, 33 și 35, judecătorul-sindic va pronunța o încheiere de deschidere a procedurii, pe care o va notifica în condițiile art. 75. În cazul în care creditorii se opun deschiderii procedurii în termen de 15 zile de la publicarea notificării, judecătorul-sindic va ține, în termen de 10 zile, o ședință la care vor fi citați debitorul și creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluționa, deodată, printr-o sentință, toate opozițiile.

(2) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului și va dispune afișarea unei copii la ușa instanței.

(3) Dacă, în termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contestă că ar fi în stare de insolvență, în condițiile stabilite la art. 36, judecătorul-sindic va ține, în termen de 10 zile, o ședință la care vor fi citați debitorul și creditorii care au introdus cererea.

(4) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.

(5) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge contestația și va deschide procedura printr-o sentință.

(6) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorilor și dispune ca sentința să fie afișată la ușa instanței. În cazul respingerii cererii, aceasta va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

(7) Dacă debitorul nu contestă în termenul prevăzut la alin. (3) că ar fi în stare de insolvență, judecătorul-sindic va da o sentință de deschidere a procedurii.";

- Art. 41: "Prin hotărârea de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va desemna un administrator, stabilindu-i atribuțiile, potrivit art. 24, precum și remunerația, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului.";

- Art. 106: "(1) Judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

A. a) debitorul și-a declarat intenția de a intră în faliment ori nu și-a declarat intenția de reorganizare; și

b) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare, în condițiile prevăzute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat și confirmat;

B. a) debitorul și-a declarat intenția de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat și confirmat; și

b) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare, în condițiile prevăzute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat și confirmat;

C. obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite, în condițiile stipulate prin planul confirmat, sau desfășurarea activității debitorului în decursul reorganizării aduce pierderi averii sale;

D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea în faliment a debitorului, potrivit art. 57.

(2) Prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunța dizolvarea societății debitoare și va dispune:

a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

b) desemnarea unui lichidator, precum și stabilirea atribuțiilor și a remunerației acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului;

c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii, menționată la art. 49 alin. (2);

d) întocmirea și predarea către lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;

e) notificarea intrării în faliment.

(3) Încheierea va indica și termenele prevăzute la art. 107 alin. (2).

(4) Prevederile art. 45 se aplică în mod corespunzător în ceea ce privește creanțele existente la data intrării în faliment.

(5) După intrarea în faliment, dispozițiile art. 75-90 vor fi aplicate, dacă este necesar, în mod corespunzător, în ceea ce privește creanțele născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment, precum și procedura de admitere a acestora."

Dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției sunt cele ale art. 45 și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a), care au următorul cuprins:

- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.";

- Art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție [...]."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esență, că posibilitatea conferită de lege "altei entități de a deschide o procedură a falimentului și de a dizolva o societate comercială, fără voința asociaților sau acționarilor, îngrădește și chiar poate anula dreptul cetățenilor de a exercita o activitate economică, bazată pe liberă inițiativă". De asemenea, în opinia autorului excepției, prevederile criticate "afectează obligația statului de a asigura libertatea comerțului și protecția concurenței loiale".

Examinând prevederile legale criticate prin raportare la textele constituționale invocate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În realitate textele legale criticate nu sunt incompatibile cu dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției. Dispozițiile legale criticate au ca scop, ca și întreaga procedură instituită prin

Legea nr. 64/1995 , acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, și, în același timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligației statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Curtea reține, de asemenea, că nici critica de neconstituționalitate întemeiată pe invocarea încălcării dispozițiilor art. 45 din Constituție nu poate fi primită. Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate de textul constituțional în condițiile legii, iar nu prin încălcarea dispozițiilor legale care stabilesc obligațiile participanților la activitatea comercială.

De altfel, dispozițiile legale în cauză au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curte. Astfel, prin

Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 din Legea nr. 64/1995 , constatând că nu sunt încălcate dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. În considerentele deciziei Curtea a reținut că "dreptul formulării cererii introductive pentru declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului a fost condiționat de caracterul creanțelor și de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanță și în orice valoare nesemnificativă. Ca atare, contrar susținerilor autorilor excepției, numai creditorii care îndeplinesc toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 [devenit, după recenta republicare,

art. 36] din Legea nr. 64/1995 , pot formula în fața instanței de judecată o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului împotriva unui debitor care, de asemenea, se încadrează în condițiile prevăzute de aceleași dispoziții legale. Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului, creditorul trebuie să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive, iar debitorul trebuie să fi încetat plățile timp de cel puțin 30 de zile. [...]". Curtea a mai constatat, prin aceeași decizie, că și susținerea cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție "este nefondată, întrucât scopul

Legii nr. 64/1995

fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plăți, prin dispozițiile criticate se realizează respectarea întocmai a obligației statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție". În acest sens este și

Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a), reținând că acest text de lege nu contravine art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție [devenit art. 135 alin. (2) lit. a)].

Prin

Decizia nr. 304 din 8 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 3 septembrie 2004, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) și ale art. 77 [devenit art. 106] alin. (1) lit. A.a), constatând că dispozițiile constituționale ale art. 16, art. 21, art. 41, art. 42 și art. 136 nu sunt încălcate prin textul de lege criticat.

De asemenea, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității art. 31 alin. (1) și (3) [devenit

art. 38 alin. (1) și (3)] din Legea nr. 64/1995

prin

Decizia nr. 358 din 12 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2003;

Decizia nr. 65 din 3 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 9 martie 2005, și

Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 februarie 2005. În considerentele deciziilor s-a reținut că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 16, art. 21 și art. 128 din Constituție.

Soluțiile pronunțate de Curtea Constituțională în cauzele respective, precum și considerentele care au stat la baza acestora își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi de natură să determine modificarea jurisprudenței Curții.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36, art. 38, art. 41 și

art. 106 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Anastasia Bancu în Dosarul nr. 18/F/2003 al Tribunalului Călărași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2005.