Decizia nr. 245/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Severin" - S.R.L. din Bosanci în Dosarul nr. 215/2003 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, având în vedere ca dispozițiile legale criticate instituie o procedură specială de executare silită, care nu contravine prevederilor constituționale, invocand în acest sens și jurisprudenta Curții Constituționale în materie, și anume deciziile nr. 189/2000, nr. 202/2000 și nr. 289/2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 215/2003, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Severin" - S.R.L. din Bosanci într-o cauza având ca obiect recursul declarat de autoarea excepției împotriva unei sentințe a Tribunalului Suceava prin care s-a admis cererea de declansare a procedurii falimentului debitoarei, cerere formulată în baza

Legii nr. 64/1995

de către creditoarea D.G.F.P. Suceava.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă dreptul de proprietate al debitorului, deoarece orice creditor care se încadrează în condițiile prevăzute de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, are posibilitatea de a încalcă dreptul de dispoziție al debitorului asupra bunurilor sale. Totodată, textul criticat încalcă și prevederile constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a), întrucât limitează libertatea comerțului prin posibilitatea creditorului de a introduce cererea de deschidere a falimentului debitorului.

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază ca excepția este neîntemeiată, iar dispozițiile criticate, prin care se instituie dreptul oricărui creditor de a introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care timp de cel puțin 30 de zile a încetat plățile, nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca procedura reorganizării judiciare și a falimentului, prevăzută de

Legea nr. 64/1995 , republicată, reprezintă o procedură specială de executare silită aplicată unui debitor, care se încadrează în condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din aceeași lege, în scopul de a se asigura egalitatea creditorilor, fiecare dintre aceștia având dreptul la urmărirea debitorului sau. Introducerea cererii de deschidere a procedurii prevăzute de

Legea nr. 64/1995

nu determina automat restrangerea exercițiului unor drepturi ale debitorului, ci reprezintă deschiderea unei proceduri administrate de către judecătorul-sindic. Dreptul de proprietate al debitorului și în special dreptul de dispoziție trebuie exercitate în condițiile legii, ținând cont și de dispozițiile art. 1718 din Codul civil, care instituie gajul general asupra bunurilor debitorilor pentru urmărirea creanțelor creditorilor. Având în vedere acestea, precum și faptul ca procedura reglementată de

Legea nr. 64/1995

este instituită și în favoarea debitorului, dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) și nici celor ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, în același sens fiind și jurisprudenta Curții Constituționale în materie, de exemplu deciziile nr. 189 și nr. 202/2000, precum și Decizia nr. 289/2001.

Avocatul Poporului apreciază ca procedura reglementată de

Legea nr. 64/1995

reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului care nu și-a executat de bunăvoie obligațiile de plată și, totodată, o sancțiune a nerespectării ordinii de drept. Având în vedere acestea, precum și faptul ca aceasta procedura încetează în cazul în care creanțele au fost acoperite în totalitate, dispozițiile criticate nu ingradesc dreptul de proprietate al debitorului. De asemenea, nu se poate susține nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerțului, deoarece dispozițiile criticate nu urmăresc lichidarea debitorului, ci instituie o procedură specială de executare silită, pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plati, prin care se urmărește realizarea unei egalitati între creditori.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispoziții modificate prin

art. I pct. 30 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 82/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Ca urmare a acestor modificări, dispozițiile criticate de autoarea excepției au următorul conținut: "Orice creditor care are o creanta certa, lichidă și exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile, în următoarele condiții:

a) dacă creanta izvorăște din raporturi de muncă sau raporturi obligationale civile, creanta trebuie să aibă un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive;

b) în celelalte cazuri creanta trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;

c) în cazul unui creditor care deține creanțe din ambele categorii menționate la lit. a) și b), cuantumul total al creanțelor trebuie să fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 41 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): " (2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, fac parte din capitolul III "Procedura", secțiunea 1 "Cererile introductive", subsectiunea 2 "Cererile creditorilor ori ale camerelor de comerț și industrie teritoriale" și prevăd condițiile în care un creditor poate introduce la tribunalul în a cărui raza teritorială își are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului unui debitor persoana juridică.

Scopul Legii privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului este, potrivit

art. 2 din Legea nr. 64/1995 , republicată, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plati, fie prin reorganizarea întreprinderii și activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Astfel, dispozițiile legii au fost instituite și pentru protejarea intereselor debitorului, având în vedere faptul ca acesta este supus unei singure urmăriri silite, iar nu câte uneia sau chiar mai multor executări silite efectuate de fiecare creditor.

Susținerile autoarei excepției, conform cărora dispozițiile criticate, prin faptul ca dau posibilitatea oricărui creditor să solicite deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului unui debitor, încalcă dreptul de proprietate al debitorului, care nu poate dispune de patrimoniul sau pentru realizarea scopurilor economice la care este îndreptățit în calitate de comerciant, sunt neintemeiate, întrucât numai creditorii care îndeplinesc toate condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot formula o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului unui debitor care, de asemenea, se încadrează în condițiile prevăzute de aceleași dispoziții legale. Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului, creditorul trebuie să aibă o creanta certa, lichidă și exigibilă, în cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive, iar debitorul trebuie să fi încetat plățile timp de cel puțin 30 de zile.

Totodată, Curtea retine ca procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995

a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată de bunăvoie, iar dreptul de proprietate și prerogativele sale, în special dreptul de dispoziție, trebuie exercitate în condițiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. În acest sens, dispozițiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, ca patrimoniul unei persoane reprezintă gajul general al creditorilor acesteia pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor sale.

Având în vedere acestea, precum și faptul ca, în cazul în care creanțele creditorilor au fost acoperite în totalitate, se va proceda la închiderea procedurii falimentului înainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate în întregime, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu contravin dreptului de proprietate consacrat de prevederile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a), de asemenea, Curtea constata ca aceasta sustinere este nefondata, întrucât scopul

Legii nr. 64/1995

fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plati, prin dispozițiile criticate se realizează respectarea întocmai a obligației statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

În același sens Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, statuand, prin Decizia nr. 202 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001, ca acestea nu contravin prevederilor constituționale.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 și 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Severin" - S.R.L. din Bosanci în Dosarul nr. 215/2003 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2003.