Decizia nr. 595/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 din Codul de procedură penală și ale

art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, excepție ridicată de Gyorgydeak Jozsef în Dosarul nr. 1.980/2004 al Tribunalului Harghita.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.980/2004, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 din Codul de procedură penală și ale

art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, excepție ridicată de inculpatul Gyorgydeak Jozsef, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia, referindu-se exclusiv la aspecte practice din activitatea organelor judiciare în cauza dedusă judecății, susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), privind egalitatea în drepturi, și ale art. 20, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept.

Tribunalul Harghita apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece "textul art. 91^2 din Codul de procedură penală nu conține prevederi care să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului" și că "norma procesual penală cuprinde suficiente garanții pentru a nu se aduce vătămare acestor drepturi și libertăți".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nici una dintre susținerile autorului excepției nu a fost motivată, fiind doar enunțate articolele din Constituție pretins a fi încălcate prin dispozițiile art. 91^2 din Codul de procedură penală și ale

art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 .

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 91^2 din Codul de procedură penală nu contravin sub nici un aspect dispozițiilor din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială, prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituție. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

față de art. 16 alin. (1) din Constituție, Avocatul Poporului arată că principiul egalității presupune un tratament juridic diferit la situații diferite, astfel încât "stabilirea unui tratament juridic diferențiat în cazul categoriilor de personal prevăzut de dispozițiile legale criticate reprezintă o opțiune a legiuitorului și este justificată de calitatea persoanei care săvârșește fapta ce intră în competența Parchetului Național Anticorupție ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție". Cu referire la prevederile art. 20 din Constituție și ale art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, opinează în sensul lipsei lor de incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie, pe de o parte, dispozițiile art. 91^2 din Codul de procedură penală, referitoare la organele care efectuează interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, precum și procedura ce se desfășoară în îndeplinirea acestor activități procedurale, iar, pe de altă parte, prevederile

art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43 din 4 aprilie 2002

privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 503 din 11 iulie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, prevederi referitoare la competența după calitatea persoanei a Parchetului Național Anticorupție.

Anterior sesizării Curții, art. 13 alin. (2) lit. b) a fost modificat prin dispozițiile

art. II pct. 12 din titlul I al Cărții II din Legea nr. 161/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, precum și prin prevederile

art. IV pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 601/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Astfel, art. 13 alin. (2) lit. b) a devenit art. 13 alin. (1) lit. b), acest din urmă text constituind în realitate obiect al excepției.

De asemenea, ulterior sesizării Curții Constituționale,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificându-se atât titlul ordonanței (care va avea următorul cuprins: "Ordonanță de urgență privind Departamentul Național Anticorupție"), cât și conținutul art. 13 alin. (1) lit. b).

Față de cele arătate, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor art. 91^2 din Codul de procedură penală și ale

art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Departamentul Național Anticorupție.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin aceste dispoziții legale sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) și (2), privind egalitatea în drepturi, și ale art. 20, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, apreciază că sunt încălcate și dispozițiile art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile art. 91^2 din Codul de procedură penală, referitoare la organele care efectuează interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, precum și procedura ce se desfășoară în îndeplinirea acestor activități procedurale, se constată că autorul excepției nu își motivează excepția de neconstituționalitate pe neconcordanța acestui text de lege cu prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, ci evidențiază numai aspecte ce privesc exclusiv activitatea organelor de urmărire penală în cauza dedusă judecății.

Întrucât, potrivit

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor [...] și a ordonanțelor Guvernului", iar nu aplicarea în concret a acestora, ceea ce este de competența exclusivă a organelor judiciare, se constată că susținerile autorului excepției privind neconstituționalitatea prevederilor art. 91^2 din Codul de procedură penală, în raport cu art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, nu pot fi reținute.

II. Prevederile

art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Departamentul Național Anticorupție, cu modificările ulterioare, sunt, în opinia autorului excepției, neconstituționale în raport cu dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi [art. 16 alin. (1) și (2)] și cu cele referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului (art. 20). În argumentarea acestei susțineri, autorul excepției nu invocă nici un motiv din care să rezulte modul în care textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale menționate, ci se referă exclusiv la aspecte practice din activitatea organelor judiciare în cauza respectivă, care nu au nici o legătură cu competența după calitatea persoanei a Departamentului Național Anticorupție. Astfel fiind, se constată că nici aceste susțineri nu pot fi reținute.

Referitor la dispozițiile art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate, de asemenea, în susținerea excepției, dispoziții privind interzicerea abuzului de drept, se reține, așa cum susține și Avocatul Poporului, că acestea nu au incidență în cauza de față, neavând legătură cu textele criticate.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 din Codul de procedură penală și ale

art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Departamentul Național Anticorupție, excepție ridicată de Gyorgydeak Jozsef în Dosarul nr. 1.980/2004 al Tribunalului Harghita.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2005.