Decizia nr. 639/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 168/1999

în ansamblu, dar în special art. 58, art. 60 alin. (1) lit. b) și art. 61 alin. (2) din lege, excepție ridicată de Federația Educației Naționale din București în Dosarul nr. 8.679/LM/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției domnul avocat J. Friedmann-Nicolescu, cu delegație la dosar, precum și: Ministerul Educației și Cercetării, prin domnii avocați Robert Roșu și Cornel Popa, cu delegație depusă la dosar; Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, prin doamna consilier juridic Liliana-Elena Glință, cu delegație depusă la dosar, Federația Sindicatelor din Învățământ "Spiru Haret", prin domnișoara consilier juridic Ioana Băraru, cu delegație depusă la dosar și Federația Națională Sindicală "Alma Mater", prin domnul consilier juridic Marius Alexe, cu delegație depusă la dosar.

Reprezentantul autorului excepției solicită Curții să constate lipsa de procedură cu: instituția președințială reprezentată de Președintele României, Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, părți care au fost introduse în cauză ca urmare a cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție formulate de Federația Educației Naționale.

Reprezentanții Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, Federației Sindicatelor din Învățământ "Spiru Haret" și ai Federației Naționale Sindicale "Alma Mater" solicită, de asemenea, să se constate lipsa de procedură cu instituțiile menționate.

Reprezentantul Ministerului Educației și Cercetării și reprezentantul Ministerului Public consideră cauza în stare de judecată. Părți în litigiu sunt sindicatele aflate în conflict de muncă, citarea părților chemate în judecată prin cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție se dispune, la instanța de judecată, pentru ca prin aceasta să se asigure principiul contradictorialității.

Curtea, deliberând, respinge excepția lipsei de procedură și constată, sub acest aspect, cauza în stare de judecată.

Reprezentantul autorului excepției invocă conflictul de interese existent între Guvernul României și Federația Educației Naționale, constând în aceea că, având în vedere părțile din prezenta cauză, primirea punctului de vedere al acestei autorități, exprimat în temeiul

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, are semnificația că Guvernul este și sfătuitorul Curții în legătură cu această excepție; or, în virtutea principiului egalității de tratament și a cerințelor unui proces echitabil, și punctul de vedere al autorului excepției trebuie tratat în condiții de egalitate cu cel al Guvernului. Invocă, de asemenea, conflictul de interese în judecarea prezentei cauze pentru trei dintre membrii Curții Constituționale, ca urmare a numirii acestora în calitate de judecători ai Curții de către Președintele României, de vreme ce instituția președințială este parte în proces. Totodată, arată că doi judecători ai Curții Constituționale aveau, la data dezbaterii și adoptării legii, calitatea de deputat și, respectiv, senator.

Cu privire la aceste susțineri, reprezentantul Ministerului Educației și Cercetării consideră că opinia exprimată în punctul de vedere al Guvernului României nu este obligatorie pentru Curtea Constituțională care pronunță deciziile sale în numele legii, iar cât privește susținerea referitoare la numirea de către Președintele României a trei membri ai Curții, arată că toți magistrații sunt numiți de către președintele țării.

Reprezentanții celorlalte părți lasă la aprecierea Curții Constituționale soluționarea aspectelor referitoare la existența unor conflicte de interese.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că Guvernul, alături de celelalte autorități menționate de legea Curții Constituționale, își exprimă punctul de vedere cu privire la excepțiile de neconstituționalitate, fără ca acesta să fie obligatoriu pentru soluția pronunțată de Curte, iar susținerea referitoare la conflictul de interese din prezenta cauză constând în numirea celor trei membri ai Curții de către Președintele României, precum și la calitatea de parlamentari a doi judecători, este neîntemeiată.

Curtea Constituțională, deliberând, respinge excepțiile cu privire la existența unor conflicte de interese.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia. Reiterând susținerile formulate cu prilejul ridicării excepției în fața instanței de judecată, arată că art. 58, art. 60 alin. (1) lit. b) și

art. 61 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 9 teza finală, art. 20 alin. (1) și art. 43 alin. (1) din Constituție, precum și pe cele ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Educației și Cercetării solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Astfel, arată că reglementarea dreptului la grevă, ca drept fundamental, precum și condițiile și limitele exercitării acestui drept, potrivit textelor de lege criticate, nu numai că nu încalcă prevederile constituționale invocate, ci este chiar în sensul acestora și au scopul de a evita exercitarea dreptului în mod abuziv. Consideră că excepția de neconstituționalitate a

art. 61 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

este inadmisibilă, deoarece prin cererea formulată, Ministerul Educației și Cercetării a solicitat doar declararea grevei ca fiind ilegală, iar nu și plata despăgubirilor în condițiile prevăzute de acest text. Depune note scrise.

Reprezentanții celorlalte părți prezente solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru considerentele arătate de reprezentantul Federației Educației Naționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că textele de lege criticate sunt în concordanță cu art. 43 din Constituție, care consacră dreptul la grevă, a cărui exercitare se realizează în limitele și condițiile prevăzute de lege, în speță de

Legea nr. 168/1999 . Consideră că invocarea încălcării prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 9 teza finală și ale art. 20 alin. (1), precum și a prevederilor art. 6 pct. 1, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8.679/LM/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58, art. 60 alin. (1) lit. b) și

art. 61 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă. Excepția a fost ridicată de Federația Educației Naționale într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii formulate de Ministerul Educației și Cercetării pentru încetarea grevei declanșate de federațiile sindicale reprezentative din învățământ, ca fiind ilegală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că

Legea nr. 168/1999 , în ansamblu, dar în mod special art. 58, art. 60 alin. (1) lit. b) și art. 61 alin. (2), "contrar dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Constituția României" "neagă dreptul la grevă". Chiar dacă în mod formal "legea se exprimă în sensul existenței posibilității declanșării unei greve" textele de lege criticate "se dovedesc a fi doar aparent democratice, dar în realitate ele sunt proprii unui stat totalitar" și "golesc de conținut însuși dreptul la grevă, astfel că apare în mod paradoxal încurajarea muncii forțate". Se încalcă astfel "principiile art. 1 alin. (3) din Constituția României, referitoare la tradițiile democratice și idealurile Revoluției din Decembrie 1989", precum și prevederile constituționale ale art. 9 teza finală și ale art. 20 alin. (1) cu raportare la art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că art. 58, art. 60 alin. (1) lit. b) și

art. 61 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

sunt în concordanță cu dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 9, art. 20 și art. 43 alin. (1) din Constituție, "deoarece exercitarea dreptului la grevă ca drept fundamental al salariaților - trebuie făcută cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut". Încălcarea condițiilor și limitelor legale stabilite pentru exercitarea acestui drept poate fi sancționată, potrivit art. 21 și art. 43 alin. (2) din Constituție, iar textele de lege criticate sunt chiar în sensul acestor dispoziții constituționale. De asemenea, și solicitarea adresată de unitatea angajatoare instanței de judecată competente pentru pronunțarea unei hotărâri de încetare a grevei declarate nelegal și obligarea persoanelor vinovate la plata unor despăgubiri sunt în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, care consacră "dreptul oricărei persoane, deci și al unității angajatoare ca persoană juridică, de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime". În cazul unității angajatoare, interesul legitim constă în funcționarea corespunzătoare a unității pentru îndeplinirea obligațiilor asumate față de alte persoane fizice și juridice și rolul lor social.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în legătură cu prevederile

art. 58 din Legea nr. 168/1999

arată că "unitatea, în speță Ministerul Educației și Cercetării, constatând că greva a fost declarată cu nerespectarea legii, are nu numai dreptul, dar și obligația sesizării instanțelor judecătorești competente cu o cerere prin care solicită încetarea grevei". Acest drept decurge din atribuțiile ministerului care "trebuie să administreze în cele mai bune condiții activitățile din sfera sa de competență și să intervină în cazul în care interesele sale legitime sunt amenințate, respectiv blocarea sistemului de învățământ din România", și, mai mult, "constatând prejudiciile provocate sistemului de învățământ printr-o grevă nelegală are și obligația de a solicita instanței de judecată obligarea persoanelor vinovate la plata unor despăgubiri". În consecință, consideră că Ministerul Educației și Cercetării "a acționat în temeiul art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României". De asemenea, apreciază că art. 58 din lege este în perfectă concordanță și cu prevederile constituționale ale art. 43 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul la grevă, precum și condițiile și limitele exercitării acestuia.

Cu privire la neconstituționalitatea art. 60 alin. (1) lit. b) din legea criticată, arată că aceasta "nu este și nu are cum să fie motivată" de către autorul excepției. Consideră că dispozițiile acestui text de lege, care stabilesc competența judecătoriei de a soluționa cererea de încetare a grevei, sunt în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Se mai arată că susținerea neconstituționalității art. 60 alin. (1) lit. b) "pune sub semnul întrebării însuși rolul autorității judecătorești în România, de a înfăptui justiția, care este unică, imparțială și egală pentru toți".

Referitor la invocarea neconstituționalității

art. 61 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 , care "nu este, de asemenea, dovedită", se arată că în situația în care "dreptul la grevă nu este exercitat cu bună-credință, ci abuziv, în detrimentul interesului general, cei răspunzători trebuie trași la răspundere de unitatea prejudiciată prin declanșarea grevei nelegale, iar instanța de judecată, în mod firesc poate obliga persoanele vinovate de declanșarea grevei nelegale la plata unor despăgubiri".

Pentru considerentele arătate, apreciază că art. 58, art. 60 alin. (1) lit. b) și

art. 61 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

sunt în concordanță și cu art. 57 și art. 9 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 58, art. 60 alin. (1) lit. b) și

art. 61 alin. (2) din Legea nr. 168/1999

sunt constituționale. Astfel, referitor la critica formulată prin raportare la art. 43 din Constituție, arată că, într-adevăr, "salariații au dreptul fundamental la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale, însă acest drept nu poate fi exercitat în afara cadrului pe care legea îl stabilește". Or, în concordanță cu prevederile din Constituție privind condițiile și limitele exercitării dreptului la grevă, textele ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate dispun în legătură cu "consecințele declanșării sau desfășurării unei greve care nu respectă condițiile stabilite de lege".

De altfel, apreciază că prevederile art. 43 din Constituție sunt, ele însele, în concordanță cu dispozițiile art. 8 pct. 1 lit. d) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și cu cele ale Cartei sociale europene, ratificată de România prin

Legea nr. 74/1999 , dispoziții din care rezultă că "dreptul la grevă poate fi supus unor limitări și condiționări, deoarece în mod inevitabil, de regulă, exercitarea acestui drept afectează nu numai părțile în conflict, ci și pe alții, din domenii sau sectoare în care activitatea este paralizată ca urmare a încetării unor servicii". Se menționează în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 57 din 24 martie 1998 .

Consideră că raportarea neconstituționalității textelor de lege criticate la art. 9 teza finală din Constituție este neconcludentă, deoarece dispozițiile acestui articol nu privesc dreptul la grevă, ci rolul sindicatelor în declanșarea și concilierea conflictelor colective de muncă.

Invocarea încălcării art. 20 alin. (1) din Constituție, raportat la art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu poate fi reținută, întrucât art. 58, art. 60 alin. (1) lit. b) și art. 61 alin. (2) din legea criticată nu îngrădesc dreptul părților interesate de a se adresa instanței de judecată, de a beneficia de toate garanțiile care condiționează dreptul la un proces echitabil într-o societate democratică. Stabilind competența tribunalului de a se pronunța de urgență asupra cererii privind încetarea grevei, dispozițiile de lege considerate ca fiind neconstituționale "constituie o garanție a aplicării principiului privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă, imparțială și instituită prin lege".