Decizia nr. 611/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 107 alin. 1 din Legea nr. 26/1996

privind Codul silvic și

art. 13 din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Ilie Nisioi în Dosarul nr. 103/2005 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu aduc atingere principiului separației puterilor în stat, întrucât legiuitorul este singurul competent să reglementeze categoriile de fapte care constituie infracțiuni, respectiv contravenții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 103/2005, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 107 alin. 1 din Legea nr. 26/1996

privind Codul silvic și

art. 13 din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Ilie Nisioi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, întrucât în temeiul dispozițiilor

art. 107 din Legea nr. 26/1996

și

art. 13 din Legea nr. 31/2000 , autoritatea centrală care răspunde de silvicultură este competentă a stabili valoarea pagubelor cauzate fondului forestier pornind de la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă fixat prin ordin al ministrului, iar de stabilirea acestei valori depinde calificarea faptei ca fiind contravenție sau infracțiune, este evident că se permite imixtiunea unui organ al administrației de stat, deci a executivului, în sfera legislativului. Acest aspect contravine, pe de o parte, prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituție, potrivit cărora stabilirea răspunderii penale se face numai în condițiile și în temeiul legii, iar pe de altă parte, principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat. Pentru motivele expuse mai sus, se apreciază că sunt nesocotite și prevederile art. 6 paragraful întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul persoanei la un proces echitabil.

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate, referindu-se doar la evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier și stabilirea cuantumului despăgubirilor, fără a descrie elementele constitutive ale unei infracțiuni sau pedeapsa pe care organele judiciare trebuie să o aplice, nu intră în coliziune cu principiul constituțional al legalității incriminării și pedepsei, care impune prevederea expresă în legea penală, atât a faptei, cât și a pedepsei.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul consideră neîntemeiată critica de neconstituționalitate, arătând că, din examinarea dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției, coroborate cu art. 98 din Codul silvic, rezultă în mod evident că acestea definesc infracțiunile și contravențiile pe care le prevăd, descriind comportamentul ilegal incriminat și stabilind pedepsele aplicabile.

În ceea ce privește prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă, deși acesta este stabilit de către autoritatea centrală care răspunde de silvicultură, evaluarea pagubelor se face în temeiul unei împuterniciri date prin lege organică, având la bază criterii determinate de lege.

Avocatul Poporului apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, textele de lege criticate reprezentând consacrarea regulii constituționale potrivit căreia nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 107 alin. 1 din Legea nr. 26/1996

privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, potrivit cărora "Evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier prin infracțiuni și contravenții se face potrivit criteriilor și cuantumurilor stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și aprobate prin lege", precum și dispozițiile

art. 13 din Legea nr. 31/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 6 aprilie 2000, dispoziții care au următorul conținut: "Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pe baza căruia se determină, potrivit legii, cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse prin contravenții, se stabilește de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în:

- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.";

- Art. 23 alin. (12): "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii."

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate încalcă și prevederile art. 6 paragraful întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin textele de lege criticate, legiuitorul a prevăzut că evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier prin infracțiuni și contravenții se face potrivit criteriilor și cuantumurilor stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, fapt ce nu relevă nici un fine de neconstituționalitate. Astfel, reglementând aspecte de ordin tehnic, este firesc ca determinarea acestora să se facă de un organ de specialitate, fără ca o atare competență să poată fi calificată ca o încălcare a principiului separației puterilor în stat. Mai mult, în condițiile în care cele astfel stabilite sunt aprobate prin lege, nu se poate susține nici înfrângerea principiului legalității incriminării și pedepsei.

Aceeași concluzie o impune și examinarea criticii referitoare la

art. 13 din Legea nr. 31/2000 , potrivit căruia prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește de ministerul de resort.

Pe de altă parte, în argumentarea criticii sale autorul excepției pierde din vedere faptul că, indiferent de încadrarea juridică a conduitei incriminate, ca infracțiune sau contravenție, aceasta este supusă controlului instanțelor, prilej cu care autorul faptei beneficiază de toate drepturile și garanțiile prevăzute de Constituție și lege, inclusiv de posibilitatea de a dovedi că întinderea prejudiciului reținut în sarcina sa nu corespunde realității.

Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile

art. 107 alin. 1 din Legea nr. 26/1996

privind Codul silvic și

art. 13 din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice sunt în concordanță cu prevederile internaționale cuprinse în art. 6 paragraful întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 107 alin. 1 din Legea nr. 26/1996

privind Codul silvic și

art. 13 din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Ilie Nisioi în Dosarul nr. 103/2005 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2005.