Decizia nr. 581/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Dan Niculescu în Dosarul nr. 1.687/2005 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând în acest sens că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională statuând că acesta nu contravine normelor constituționale și internaționale invocate ca fiind încălcate și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 iulie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.687/2005, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Dan Niculescu într-o cauză având ca obiect o cerere de reexaminare a taxei de timbru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat, prevăzând caracterul irevocabil al încheierii prin care se soluționează cererea de reexaminare a taxei de timbru, este contrar prevederilor art. 11 și 20 din Constituție, prin raportare la "prevederile imperative ale Convenției europene a drepturilor omului (inclusiv protocoalele adiționale) privind obligativitatea ca orice hotărâre să fie supusă la cel puțin două grade de jurisdicție".

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare a taxei de timbru ar afecta grav principiul celerității, care guvernează soluționarea acestei chestiuni prealabile.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctul de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că textul de lege criticat a mai fost examinat de către Curtea Constituțională, prin raportare la prevederile art. 11, 20 și 21 din Constituție, iar prin deciziile nr. 42 din 27 ianuarie 2005 și nr. 164 din 22 martie 2005, Curtea a statuat în sensul conformității lor cu normele fundamentale invocate ca fiind încălcate și în prezenta cauză. În plus, precizează că textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "care consacră dreptul la un recurs efectiv, întrucât însăși cererea de reexaminare a taxei de timbru este o cale de atac în sensul celei reglementate de aceste dispoziții legale".

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

sunt constituționale. Textul de lege criticat conține o normă de procedură, care vizează un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată, iar soluționarea acestei chestiuni prealabile este guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum acestea au fost modificate prin

art. V pct. 2 din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Aceste dispoziții au următorul conținut:

- Art. 18 alin. (3): "Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă."

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 11 și 20 din Constituție, referitoare la cuprinderea în dreptul intern a tratatelor internaționale ratificate de Parlament, respectiv la prioritatea față de reglementările interne a pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. Aceste norme constituționale sunt raportate, la modul general, la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la protocoalele adiționale la Convenție. Din referirile exprese la prevederile acestor instrumente juridice internaționale rezultă că autorul are în vedere art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, ratificate de România prin

Legea nr. 30/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994. Aceste norme internaționale prevăd:

- Art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - "Dreptul la un recurs efectiv":

"Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.";

- Art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție - "Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală":

"1. Orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.

2. Acest drept poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore, așa cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat în primă instanță de către cea mai înaltă jurisdicție ori a fost declarat vinovat și condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale."

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale și internaționale invocate, Curtea Constituțională reține următoarele:

În jurisprudența sa, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu înseamnă acces la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție. Acest drept poate fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multe căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Condițiile de exercitare a dreptului de acces liber la justiție, precum și a căilor de atac sunt prevăzute de norme juridice de drept procesual, textul de lege criticat în prezenta cauză având o astfel de natură. Or, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar art. 129 din Legea fundamentală prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Curtea Constituțională nu poate reține pretinsa încălcare a art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Sintagma "recurs efectiv" din denumirea articolului invocat nu are semnificația unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, ci se referă la dreptul persoanei de a recurge, prin cerere, la o instanță judecătorească, în vederea soluționării cauzei sale. Or, potrivit

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate face cerere de reexaminare, astfel că nu se poate susține lipsa oricărei căi de atac.

Mai mult, Curtea observă că cererea prin care se contestă modul de stabilire a taxei de timbru nu privește fondul litigiului dedus judecății, ci solicită doar un control asupra legalității și temeiniciei sumei ce reprezintă taxa judiciară de timbru, condiție prealabilă a accesului la instanță.

În ceea ce privește susținerile potrivit cărora dispozițiile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

contravin prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, Curtea observă că nici acestea nu pot fi reținute, normele internaționale invocate având aplicabilitate doar în materie penală. De altfel, legislația națională poate deroga chiar și de la această reglementare, conform prevederilor pct. 2 din același articol, în situații de excepție, prevăzute în text.

Prin urmare, Curtea constată că textul de lege atacat nu contravine reglementărilor internaționale invocate, astfel că și criticile de neconstituționalitate față de art. 11 și 20 din Legea fundamentală sunt neîntemeiate.

De altfel, Curtea Constituțională a mai soluționat o excepție de neconstituționalitate având același obiect și o motivare similară, prin

Decizia nr. 42 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2005, respingând excepția ca neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina modificarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, soluția și considerentele ce au stat la baza acesteia sunt integral valabile și în prezenta cauză și se impun a fi menținute.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Dan Niculescu în Dosarul nr. 1.687/2005 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2005.